Jurisdictional conflict over civil nature of medical service contracts and non-judicial character of insurance control reports under Health Insurance Law

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2019, sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii să se constate inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei împotriva reclamantei pentru suma de 5.000,1 RON, sumă constată prin raportul de control nr. x/06.05.2019 şi să se dispună anularea raportului de control nr. x/06.05.2019.

În drept, s-a invocat Legea nr. 95/2006, art. 194, art. 35 C. proc. civ., art. 1266 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1133/2020 pronunţată în data de 19 februarie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţie contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, s-a reţinut, având în vedere dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi art. 99 alin. (1) C. proc. civ., art. 2 lit. c) şi 10 din Legea 554/2004, art. 1 din O.U.G. nr. 56/1998 şi art. 1 din Statutul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, obiectul principal al cererii de chemare în judecată, precum şi rangul autorităţii emitente că instanţa competentă este Curtea de Apel Bucureşti.

2.2. Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, dosarul a fost înregistrat la data de 26.05.2020.

În şedinţa publică, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale şi prin sentinţa civilă nr. 849 din data de 21 septembrie 2020 a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a constatat că, în cauză, raportul juridic dedus judecăţii s-a născut între un furnizor de servicii medicale şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti ca urmare verificării de către pârâtă a modalităţii de executare a contractului de furnizare de servicii medicale.

Faptul că unul dintre contractanţi are o procedură proprie de stabilire a modalităţii de executare a contractului, iar reclamanta a ales să conteste sub aspectul respectării acestei proceduri constatările efectuate, cu efect pe planul raporturilor juridice contractuale dintre părţi, nu schimbă natura juridică a raporturilor dintre părţi, care sunt calificate de reglementarea legală ca fiind raporturi juridice civile, fără nicio distincţie.

În aceste condiţii, faţă de natura civilă a raportului juridic dedus judecăţii, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale .

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat anularea raportului de control nr. x/06.05.2019, în sensul de a se constata că nu există un drept de creanţă al pârâtei împotriva sa pentru suma de 5.000,1 RON.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere material, în raport cu rangul autorităţii pârâte sau raporturilor juridice contractuale dintre părţi, apreciind diferit asupra naturii juridice a litigiului, în întregul său.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat natura civilă a cauzei, reţinând că litigiul are la bază pretenţii ce izvorăsc dintr-un contract de prestări servicii medicale, iar nu dintr-un act administrativ, în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că litigiul nu poate fi considerat de natură civilă, în sensul art. 255 din Legea nr. 95/2006, întrucât nu priveşte exclusiv raporturi juridice dintre un furnizor de servicii medicale şi o casa de asigurări de sănătate, ci vizează anularea unui act de control emis de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, ce se încadreză în definiţia actului administrativ tipic reglementată de art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, prin urmare, litigiul este de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că litigiul priveşte aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată şi actualizată, în condiţiile în care demersul procesul al reclamantei are ca finalitate anularea raportului de control nr. x/06.05.2019, cu consecinţa revocării măsurii de obligare la plata sumei totală de 5.000,1 RON, reprezentând debit principal 4105,43 RON şi suma de 894,67 RON reprezintă dobânzi şi penalităţi, obligaţie ce izvorăşte din contractele de furnizări servicii medicale în asistenţa medicală primară A0375/2017, A 375/2018 prelungit prin acte adiţionale până la sfârşitul anului 2019 încheiate de reclamantă cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

În conformitate cu dispoziţiile art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată şi actualizată, "Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale.".

Raportat la aceste dispoziţii legale şi ţinând seama că obiectul acţiunii reclamantei nu poate fi disociat de relaţiile contractuale care se stabilesc cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, Înalta Curte constată că litigiul din cauza de faţă nu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi fiscal, fiind vorba de raporturi juridice civile de natură contractuală.

Înalta Curte aminteşte că, prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

În speţă, raportul de control nr. x/06.05.2019 emis de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, pe care reclamanta a înţeles să îl conteste, nu întruneşte trăsăturile caracteristice unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică administrativă, ci are natura unui act preparatoriu, care prin el însuşi şi prin propunerile de măsuri corective cuprinse în conţinutul său nu produce efecte juridice de natura celor prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând valoarea unui titlu de creanţă, apt a fi pus în executare.

În baza raportului de control, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti nu poate trece la executarea recuperării sumelor de bani rezultate din îndeplinirea defectuoasă a contractelor de furnizare, deoarece potrivit Secţiunii a 3 - a din Ordinul nr. 1012/2013 a CNSAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate "Recuperarea de la furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale şi materiale sanitare a sumelor încasate necuvenit din fond, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere aferente, după caz, se efectuează de casele de asigurări de sănătate, potrivit măsurilor dispuse prin raportul de control, în condiţiile legii".

Prin urmare, verificarea legalităţii unui raport de control care nu are aptitudinea de a produce efecte specifice actului administrativ, nu constituie un demers procedural ce se circumscrie sferei noţiunii de contencios administrativ, aşa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, faţă de natura civilă a contractelor de furnizare servicii medicale, care reprezintă fundamentul pretenţiilor solicitate în cauză, competenţa se va stabili conform art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., în funcţie de valoarea obiectului litigiului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială în soluţionarea acţiunii, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, în favoarea Judecătoriei Sectorului I Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.