Challenging Judicial Inspection's refusal to impose disciplinary liability for alleged irregularities in random case assignment and recusal proceedings

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară anularea Rezoluţiei inspectorului şef din data de 15.01.2020, prin care i s-a respins plângerea prealabilă, precum şi anularea Rezoluţiei de clasare nr. 4119/04.12.2019 şi plata de daune materiale şi de daune morale.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 65 din 25 ianuarie 2021, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant, arată în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 65/25.01.2021 a fost omisă examinarea lipsei dosarului nr. x/2018 din lista dosarelor afişate spre repartizare pe 16.04.2018 la Judecătoria Vălenii de Munte.

Susţine că doamna judecător a inversat ordinea informaţiilor, consemnând că cererea de trimiterea a dosarului nr. x/2016 nu a fost influenţată de repartizarea aleatorie din data de 16.04.2018.

Menţionează că aceste elemente lipsesc din fişa de repartiţie a dosarului nr. x/2018, ceea ce înseamnă că repartizarea nu s-a făcut pentru acest dosar, ci pentru dosarul nr. x/2017 aferent dosarului nr. x/2016

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 07.11.2019 reclamantul a formulat sesizare, prin care a invocat faptul că judecătoria Vălenii de Munte a folosit în dosarul nr. x/2018 şi în dosarul nr. x/2018 o adresă eronată pentru citarea numitului B., preluată din dosarul penal nr. x/2017, în baza unor date din acest dosar consemnate în fals în declaraţia de consimţământ.

Prin sentinţa nr. 65/25.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurentul-reclamant invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 pct. 6 - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - nu se confirmă, casarea hotărârii putându-se dispune doar în cazul în care magistratul fondului nu a făcut cunoscute părţilor temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate, astfel încât instanţa de control judiciar să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei.

Hotărârea poate fi considerată nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât şi atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu speţa.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv, dacă:

- există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea ar fi întemeiată, iar din altă parte că nu este întemeiată, astfel încât nu se poate şti ce anume a decis instanţa;

- există contradicţie între considerente, în sensul că dîn unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată;

- lipseşte total motivarea dezlegării date de instanţă unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă;

- judecătorul a motivat confuz sau sumar situaţia de fapt astfel încât instanţa de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată;

Astfel, rezultă cu evidenţă că niciunul dintre aceste posibile motive de casare nu se verifică în speţă, instanţa de fond motivând coerent soluţia dispusă, raportat la fondul cauzei.

În plus, judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere pentru a se considera că hotărârea este motivată.

În cauza de faţă s-a reţinut că aspectele criticate de reclamant se circumscriu abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. o) şi t) din Legea nr. 330/2004, însă acestea nu s-au confirmat, instanţa de fond constatând că niciuna dintre criticile recurentului-reclamant nu este întemeiată.

Din acest punct de vedere, instanţa de fond a observat că sunt corecte concluziile inspectorului judiciar potrivit cărora prima repartizare, care a eşuat, a fost realizată pe număr de dosar nr. x/2018, iar nu pe un alt număr de dosar, care să fi fost ulterior modificat, după cum a sugerat recurentul-reclamant.

Nu există la dosarul cauzei nicio dovadă în sensul că repartizarea dosarului, la a doua încercare de repartizare, către completul C3 penal, ar fi fost rezultatul aplicării eronate a dispoziţiilor art. 107 din Regulamentul de ordine interioară, în sensul înaintării acestuia către completul penal care a mai soluţionat anterior o altă plângere a reclamantului (împotriva unei alte ordonanţe a procurorului din dosarul penal x/2016).

Cu privire la cea de-a doua repartizare, instanţa de fond a observat că aceasta a avut loc conform prevederilor art. 111 din Regulamentul de organizare a instanţelor.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că din probele administrate nu rezultă nicio neregulă în procedura de repartizare aleatorie a dosarului nr. x/2017

S-a constatat că la primul termen de judecată din 15.05.2018 titularul de complet (doamna C.) a fost înlocuit fiind în concediu de odihnă, astfel că pentru soluţionarea cauzei a fost desemnată doamna judecător D., din lista judecătorilor desemnaţi pentru a asigura permanenţa.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că la dosarul cauzei există procesul-verbal de înlocuire, cu expunerea motivului înlocuirii titularului de complet, astfel că nici în această privinţă nu s-a putut reţine existenţa unei abateri de la principiul continuităţii.

Faptul că cererea de recuzare a fost înaintată la dosar prin poştă la data de 11.05.2018 nu prezintă nicio relevanţă din perspectiva data înregistrării la instanţă, menţiunile din rezoluţia de înregistrare reprezentând dată certă, ce nu poate fi înlăturată decât prin înscrierea în fals.

În cauză cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea din data de 18.05.2018 de completul investit corespunzător - completul imediat următor -prezidat de domnul judecător E., cu motivarea că aspectele învederate de reclamant nu au fost dovedite de acesta.

Instanţa de fond a observat că şi în privinţa soluţiei dată asupra cererii de recuzare sunt corecte concluziile inspectorului judiciar, potrivit cărora competenţele conferite de Legea nr. 317/204 nu permit pârâtei Inspecţia judiciară să procedeze la cenzurarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. Din lecturarea încheierii de şedinţă rezultă că aceasta este motivată, fiind arătate argumentele pentru care s-a apreciat că nu există cazul de incompatibilitate indicat de reclamant în cererea de recuzare, astfel că nici în legătură cu activitatea magistratului E. nu se conturează indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare.

În ceea ce priveşte cererea de recuzare a magistratului C. din data de 05.09.2028, instanţa de fond a observat că şi aceasta a fost corect înaintată spre soluţionare completului imediat următor, care a constatat că deja magistratul pronunţase o hotărâre în cauză.

În mod corect a constatat instanţa de fond că sunt legale concluziile inspectorului judiciar, potrivit cărora în urma verificărilor efectuate asupra modalităţii de instrumentare a celor două dosare ale Judecătoriei Vălenii de Munte, nu s-au conturat indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare de către magistraţii investiţi cu soluţionarea cauzelor ce fac obiectul acestora, astfel că în mod legal şi temeinic Rezoluţia de clasare a fost menţinută prin Rezoluţia inspectorului şef nr. C20-37 din data de 15.01.2020.

În consecinţă, instanţa fondului a constatat în mod corect că în mod legal inspectorul judiciar a reţinut că nemulţumirile şi criticile formulate de reclamant nu conturează indiciile săvârşirii abaterilor disciplinare invocate, nefiind identificate motive de nelegalitate cu privire la rezoluţiile contestate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 65 din 25 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.