CNSAS appeal allowed: lower court judgment overturned and defendant's status as Securitate collaborator established

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu privire la constatarea calităţii de colaborator a pârâtului A..

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1247 din 17 noiembrie 2020, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, arată că prin hotărârea dată, prima instanţă a pronunţat o Sentinţă cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, atrăgând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de articolul 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Interpretând şi aplicând eronat prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, prima instanţă în sentinţa recurată a considerat că recurentul nu a denunţat atitudini potrivnice regimului comunist şi nici nu a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În acest context, practica amplă şi unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a stabilit definitiv faptul denunţurile privind relaţiile cu străinii, apartenenţa la diferite secte sau culte religioase (chiar recunoscute de stat) sunt considerate atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

Este de notorietate faptul că Securitatea monitoriza cu atenţie orice manifestare de nemulţumire, cunoscut fiind faptul că regimul urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică si socială. în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului şi "conducătorului suprem". În acest context, orice contestare a clasei politice şi a condiţiilor de trai reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Or, denunţarea unei persoane care răspândea informaţia privind lansarea unui manifest anticomunist ("Vrem pâine!"), atitudine evident potrivnică regimului totalitar, nu poate să îl "exonereze" pe recurent de exigentele dispoziţiilor art. 2 lit, b din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce priveşte apartenenţa si activităţile desfăşurate în cadrul unor culte religioase, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, în jurisprudenţa sa în această materie, că informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, în condiţiile în care "ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie" (Decizia nr. 1477/11.03.2011), reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţarea acestei apartenenţe îndreptăţeşte reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii. În acest sens, face referire şi la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 324/21.01.2011.

Astfel, consideră că denunţarea apartenenţei la grupări religioase neagreate de regimul comunist nu poate fi calificată altfel decât ca denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Este cunoscut faptul că regimul comunist încerca să descurajeze şi să limiteze prin toate mijloacele practicarea religiei. Principalele victime ale acestei politici erau cultele minoritare (neagreate de regim), chiar şi cele care se bucurau de o recunoaştere oficială. Aceste culte nu îşi puteau promova nestingherit mesajele.

Persoanele care, înainte de 1990, aderau la grupări religioase neagreate de regimul comunist îşi asumau riscuri importante. Pe lângă permanenta supraveghere din partea autorităţilor represive şi dincolo de piedicile puse în calea practicării religiei, aderenţilor acestor grupări le era îngrădit accesul la anumite funcţii sau nu li se permitea exercitarea anumitor profesii.

Situaţia cultelor religioase a fost una extrem de delicată în perioada comunistă, în care singura religie ce trebuia propovăduită era filozofia materialist - dialectică, în aceste condiţii, chiar şi cultului ortodox, aflat într-o poziţie privilegiată în raport cu autorităţile de stat, i-au fost impuse o serie de obligaţii faţă de regim, în aşa fel încât manifestările religioase să nu depăşească intimitatea lăcaşului de cult şi să nu interfereze cu propaganda ateistă. De asemenea, potrivit Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Bucureşti, 2006, fila x, "îngrijorarea faţă de menţinerea sentimentului religios la cote ridicate a determinat autorităţile de ia Bucureşti să iniţieze în anii 1960 - 1980 acţiuni de educare ştiinţifică şi de combatere a misticismului şi obscurantismului din conştiinţa maselor. Grupările minoritare, atât cele legale cât şi ce/e interzise, deţineau un loc special în cadrul acestor veritabile campanii antireligioase."

Interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b), duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al Securităţii, persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi, deşi puteau, şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. Astfel, delimitând sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, legiuitorul a urmărit ca, pe de o parte, să excludă denunţurile care, de obicei, rămâneau fără urmări asupra celui denunţat, şi, pe de altă parte, să excludă şi denunţurile care ar fi putut avea urmări, dar care sunt compatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică, în consecinţă, dacă denunţarea unei conduite era potenţial nocivă pentru cel denunţat şi, în plus, un astfel de denunţ nu şi-ar mai avea rostul într-o ordine democratică, rezultă că ne aflăm în faţa denunţării unei conduite potrivnice regimului comunist.

Informaţiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.

Şi această condiţie este îndeplinită deoarece, nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat câ asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.

În al doilea rând, este îndeplinită a doua condiţie, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul ar fi trebuit să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate. Este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în denunţurile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigaţie din partea Securităţii, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau urmărite. Aceste investigaţii suplimentare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cei urmăriţi, fără acordul lor.

Aşa cum a arătat Decizia nr. 1780 din 24.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, "pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat".

În egală măsură, a doua condiţie legală nu face nici un fel de referire la notorietatea informaţiilor, dacă Securitatea ştia şi din alte surse, practic se adaugă la lege. Legiuitorul nu face distincţie între informaţii, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare. Din punct de vedere al analizei teleologice a textului, în nicio situaţie denunţătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securităţii, ofiţerul nu îi raporta informatorului, se întâmpla exact invers. Ar fi trebuit, astfel, adoptată o atitudine diligentă, precaută de protejare a intereselor celorlalţi cetăţeni şi să nu denunţe Securităţii Informaţii care făceau referire la atitudini potrivnice regimului comunist, ştiind că asemenea informaţii prejudiciau persoanele denunţate.

Intimatul a adus la cunoştinţa securităţii o activitate anticomunistă; apartenenţa la o sectă religioasă reprezenta, eo ipso, o informaţie suficientă privind o atitudine potrivnică regimului totalitar. Faptul că intimatul menţionează în nota informativă datată 28.10.1981 şi alte aspecte suplimentare (respectiv că "nu le-a auzit să facă propagandă mistico-religioasă sau să difuzeze materiale cu asemenea conţinut'), această conduita este cu atât mai voluntară, mai gravă şi mai blamabilă, conturând cu şi mai mare claritate atât denunţarea unei activităţi sau atitudini anticomuniste, cât şi, mai ales, vizarea îngrădirii drepturilor celor denunţaţi. Nesocotirea intereselor celor denunţaţi este, astfel, mai clară într-o situaţie precum cea descrisă în cauză.

În concluzie, Sentinţa atacată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Această situaţie atrage incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prima instanţă a respins acţiunea CNSAS în considerarea faptului că din analiza actelor depuse la dosar de către C.N.S.A.S. nu rezultă că informaţiile furnizate de pârât prin notele Informative menţionate, ar fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Instanţa de control judiciar apreciază că interpretând şi aplicând eronat prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, prima instanţă în sentinţa recurată a considerat că recurentul nu a denunţat atitudini potrivnice regimului comunist şi nici nu a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În drept, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Pentru îndeplinirea calităţii de colaborator al fostei securităţi trebuie îndeplinite trei condiţii cumulative:

- persoana a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii,

- informaţiile furnizate denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist,

- informaţiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În acest context, practica amplă şi unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a stabilit definitiv faptul denunţurile privind relaţiile cu străinii, apartenenţa la diferite secte sau culte religioase, chiar recunoscute de stat sunt considerate atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

Este de notorietate faptul că Securitatea monitoriza cu atenţie orice manifestare de nemulţumire, cunoscut fiind faptul că regimul urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică si socială. în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului şi "conducătorului suprem". În acest context, orice contestare a clasei politice şi a condiţiilor de trai reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Denunţarea apartenenţei la grupări religioase neagreate de regimul comunist nu poate fi calificată altfel decât ca denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al Securităţii, persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi, deşi puteau, şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice.

Informaţiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.

Nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că aceste relatări nu rămâneau fără urmări.

Intimatul-pârât nu putea să cunoască în momentul furnizării informaţiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă de situaţiile pe care acesta urma să le denunţe.

Prin urmare, nesocotind interesele celor denunţaţi, intimatul-pârât a vizat îngrădirea drepturilor privind viaţa privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunţate puteau să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţurilor sale.

Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, intimatul-pârât a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare, încălcarea dreptului la viaţă privată şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.

Legiuitorul nu face distincţie între informaţii, dacă erau cunoscute sau nu. Din punct de vedere al analizei teleologice a textului, în nicio situaţie denunţătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securităţii.

Prin urmare, instanţa de fond a considerat în mod greşit că, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, ar fi necesară îngrădirea efectivă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi nu doar aptitudinea unei astfel de îngrădiri.

De asemenea, legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităti de informări adresate Securităţii, care să îndeplinească standardele definiţiei legale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Pentru argumentele expuse, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, condiţiile legale impuse de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator sunt îndeplinite.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, şi va constata calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1247 din 17 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al securităţii.

Constată calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.