Securitate collaborator status: requirement of new information restricting fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.01.2019 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat ca prin hotărârea pronunţată, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente, să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 599 din 14 octombrie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivare arată că prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Interpretarea dată acestor prevederi de drept material de considerentele Sentinţei atacate este, în opinia recurentei, eronată, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din noul C. proc. civ.

În plus, Sentinţa atacată "/.../nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel, în speţă devine incident şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din noul C. proc. civ.

În acest context, învederează că pentru reţinerea calităţii de colaborator în sensul prevederilor art. 2 lit b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii, respectiv atât prima condiţie de fond, cu privire la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

În ceea ce priveşte condiţia legală referitoare la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale, prima instanţă a arătat, în esenţă, că nota scrisă de pârât nu a cuprins nu a cuprins informaţii noi si importante pentru Securitate/.../", astfel că, în interpretarea primei instanţe, această notă "/.../nu a produs prin ea însăşi vreo consecinţă/.../",

Faţă de aceste considerente, arătă că, în definirea calităţii de colaborator al Securităţii, legiuitorul se raportează exclusiv la atitudinea informatorului - întrucât aceasta este persoana al cărei profil moral este verificat în cauzele de acest tip - neavând relevanţă atitudinea, reacţia sau gradul de informare al ofiţerilor de Securitate cărora le era furnizată informaţia.

În speţă, intimatul nu putea cunoaşte gradul de informare a Securităţii, astfel încât nu putea cunoaşte, în momentul furnizării informaţiei, dacă ofiţerii Securităţii ştiau sau nu ştiau dacă persoanele denunţate făceau parte şi desfăşurau activităţi în cadrul unui cult persecutat/minoritar.

Intimatul ar fi trebuit să aibă o atitudine prudentă şi să ia în calcul şi ipoteza în care Securitatea nu cunoştea opţiunile şi activităţile religioase ale persoanelor denunţate.

Atât timp cât nu a procedat în această manieră, intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informaţiilor sale şi, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată al celor denunţaţi, conştientizând că există riscul ca informaţia pe care o furnizase să ducă cel puţin la verificări şi investigaţii efectuate de Securitate asupra celor denunţaţi şi, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viaţă privată.

Atât timp cât prima instanţă nu s-a raportat strict la atitudinea morală şi de gradul de informare, din momentul furnizării informaţiei, ale intimatului-pârât, ci a ţinut cont de un aspect nerelevant în speţă - cum este gradul de informare a ofiţerilor Securităţii - Sentinţa atacată a încălcat şi aplicat greşit prevederile de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din noul C. proc. civ.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în cursul anului 1986, pârâtul A., preot fiind în com. Urecheşti, jud. Vrancea, a fost recrutat pe linia problemei culte-secte. La data de 18.05.1986, pârâtul a semnat un Angajament olograf, conform căruia pârâtul a preluat numele conspirativ "B.".

La aceeaşi dată, 18.05.1986, intimatul a dat prima şi singura notă informativă, prin care a arătat că numita C., care părea o femeie necăjită, a cumpărat o casă în com. Urecheşti cu suma de 55000 RON, fără ca intimatul informator să îşi poată explica de unde avea banii, precum şi faptul că aceasta face parte din secta reformist adventistă. Prin aceeaşi notă informativă, intimatul a învederat că a auzit prin parohie despre numitul D. că face parte din secta E. şi că propovăduieşte preceptele sectei după unele materiale pe care le-ar deţine la domiciliu.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.

Aşadar, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca această persoană să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise. A doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul că prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist. A treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte apreciază în acord cu instanţa de fond că ultimele două condiţii impuse de lege nu sunt pe deplin întrunite.

Astfel, Înalta Curte constată că conform referatului cu propunere de scoatere din reţea a colaboratorului A., intimatul a furnizat o singură notă informativă cu ocazia recrutării, aportul său informativ fiind inexistent. De asemenea, intimatul a fost deconspirat, fiind scos din reţeaua informativă.

Prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a lipsei vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Referitor la informaţiile furnizate prin nota informativă din 18.05.1986, constată, în ceea ce-l priveşte pe numitul I.D., că "organele de Securitate cunoşteau faptul că I.D. face parte din secta E../.../", concluzionând că nu reprezentau o informaţie nouă pentru Securitate, neputând conduce la îngrădirea drepturilor si libertăţilor numitului I.D., cunoscut deja ca sectant." De asemenea, aceleaşi concluzii sunt şi referitor la numita P.S.

Faptul că informaţiile furnizate de pârât la data de 18.05.1986 cu privire la numiţii C. şi D. nu au fost importante pentru organele de Securitate şi nu au produs prin ele însele consecinţe asupra celor două persoane, fiind vorba de informaţii pe care organele de Securitate deja le aveau, rezultă şi din referatul cu propunere de scoatere din reţea a colaboratorului A.. Din acelaşi înscris mai rezultă şi că intimatul nu a mai oferit alte informaţii organelor de securitate, precum şi faptul că aportul său informativ a fost inexistent.

În aceste împrejurări, întrucât singura notă scrisă de intimatul-pârât nu a cuprins informaţii noi şi importante pentru Securitate şi nu a produs prin ea însăşi vreo consecinţă în sensul îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, Înalta Curte, apreciază că instanţa de fond în mod corect a constatat că probatoriul administrat în cauză nu relevă calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii în sensul reglementat de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 599 din 14 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.