Completion of cassation decision ordering partial payment of judicial costs to claimant in credit guarantee dispute

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. x/14.05.2013 pe rolul Judecătoriei Galaţi, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN Bucureşti, anularea somaţiei nr. x/25.04.2013 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi a titlului executoriu - contractul de garantare nr. PC2_7200/19.07.2010, precum şi a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi, precum şi obligarea intimatului Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. IFN Bucureşti să reanalizeze cererea de plată transmisă de B. S.A. şi modificarea datei scadente a ratelor de credit din ziua de 06 a lunii în intervalul de 15-20 a lunii. A mai solicitat şi suspendarea executării silite.

La data de 27.05.2013, contestatorul a modificat acţiunea, solicitând introducerea în cauză a B. S.A. Bucureşti, în calitate de intimat.

La termenul de judecată din data de 31.10.2013, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor disjungerea capătului de cerere privind obligarea intimatului Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. IFN Bucureşti să reanalizeze cererea de plată transmisă de B. S.A. şi modificarea datei scadente a ratelor de credit din ziua de 06 a lunii în intervalul de 15-20 a lunii. La acelaşi termen de judecată, în temeiul art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, formarea unui nou dosar, având ca părţi - reclamant - A. şi pârâţi - Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. IFN Bucureşti şi B. S.A. Bucureşti, iar ca obiect - contestaţie act administrativ.

Dosarul nou format a fost înregistrat cu nr. x/2013, iar la termenul de judecată din data de 31.10.2013, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale a Judecătoriei Galaţi, invocată de pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. IFN Bucureşti prin întâmpinare. Instanţa a calificat excepţia ca privind necompetenţa materială a Judecătoriei Galaţi în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 10355 din 04.11.2013, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi, invocată de pârât prin întâmpinare şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 10.12.2013 sub acelaşi număr.

Prin precizările depuse la data de 10.02.2014 reclamantul a arătat că prin contestaţia formulată a solicitat obligarea Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. IFN la reanalizarea cererii de plată a garanţiei transmisă de B. S.A. şi modificarea datei scadente a ratelor din 06 a fiecărei luni în intervalul 15-20 ale fiecărei luni.

Prin sentinţa nr. 131 din 2 iunie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - I.F.N. şi B. S.A..

Împotriva sentinţei nr. 131 din 2 iunie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 743 pronunţată la data de 28 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 131 din 2 iunie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013*, judecătorul fondului având în vedere dispoziţiile obligatorii ale instanţei de recurs.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 30/2018 pronunţată în data de 20 februarie 201, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, Bucureşti, având ca obiect anulare act administrativ, a anulat Decizia nr. 50133/17.01.2013 emisă de pârâtul F.N.G.C.I.M.M. S.A. IFN şi, în consecinţă a obligat:

- pârâtul F.N.G.C.I.M.M. S.A. IFN să reanalizeze cererea de plată a garanţiei transmisă de pârâta B. S.A. în privinţa reclamantului cu luarea în considerare şi a prevederilor art. 5 alin. (5).3. şi art. 7 alin. (7).1. lit. c) din Contractul de credit nr. x/2010 şi art. 3 din Contractul de garanţie reală mobiliară asupra depozitului colateral nr. 3304/2016;

- pârâţii la modificarea datei scadente a ratelor în privinţa reclamantului din data de 06 a fiecărei luni în intervalul 15-20 ale lunii.

- pârâţii să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum total de 4350 RON (3000 RON onorariu avocat, 100 RON taxă timbru, 1250 RON onorariu expertiză).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 30/2018 pronunţată la 20 februarie 201 de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele B. S.A. şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A.-IFN, care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Decizia pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia nr. 6022 din 17 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile formulate de pârâtele B. S.A. şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii S.A.- I.F.N. împotriva sentinţei civile nr. 30/2018 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa, în sensul că a respins cererea privind obligarea pârâţilor la modificarea datei scadente a ratelor şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a hotărârii

La data de 22 ianuarie 2021, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de completare a hotărârii, prin care a solicitat pronunţarea asupra cheltuielilor de judecată achitate în faţa instanţei de fond în cuantum de 4350 RON şi a celor din recurs în cuantum de 2000 RON, asupra cărora instanţa de recurs a omis să se pronunţe.

În motivarea acestei cereri, a susţinut că aceste cheltuieli au fost solicitate şi dovedite în faţa instanţei de fond, cât şi în recurs.

În drept, recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cererea de completare a dispozitivului Deciziei 3548 din 25 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea acesteia (...)"

Prin edictarea acestei norme juridice, intenţia legiuitorului a fost aceea de a asigura părţilor posibilitatea înlăturării omisiunii instanţei de a se pronunţa cu privire la cererile cu care a fost învestită, ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată că, intimatul-reclamant a solicitat obligarea recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de recurs.

În considerentele şi dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, se constată că Înalta Curte a menţinut dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de instanţa de fond, casând sentinţa doar în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la modificarea datei scadente a ratelor.

Aşadar, instanţa a omis să se pronunţe priveşte cheltuielile de judecată efectuate de către reclamant în recurs.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată."

Având în vedere că în urma soluţionării recursului, sentinţa recurată a fost casată în parte şi astfel, reclamantului i s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, pârâtele, în conformitate cu textul de lege invocat mai sus trebuiau a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamant.

Înalta Curte analizând înscrisurile de la dosar constată că reclamantul a făcut în faţa instanţei dovada cheltuielilor sale de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 2000 RON .

Înalta Curte, având în vedere cuantumul sumei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, în raport cu soluţia pronunţată de instanţa de recurs şi prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora: "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. ...", urmează a încuviinţa parţial plata cheltuielilor de judecată achitate de reclamant pentru soluţionarea cauzei în recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 6022 din data de 17 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că urmează a obliga recurenţii-pârâţi B. S.A. şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici Şi Mijlocii S.A. - IFN la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A., astfel cum au fost încuviinţate parţial în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petentul A. si dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 6022 din data de 17 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că:

Obligă recurenţii-pârâţi B. S.A. şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici Şi Mijlocii S.A. - IFN la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.