Retrocession refusal and insufficient land registry analysis: failure to verify original Hungarian-language title against O.U.G. 94/2000 evidentiary standards

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2017, la data de 05 septembrie 2017, reclamanta Episcopia Romano-Catolica de Timisoara în contradictoriu cu pârâtele Comisia Speciala de Retrocedare a Bunurior Imobile şi Municipiul Timisoara prin Primar a solicitat instanţei de judecată anularea Deciziei nr. 7160/21.07.2017 drept nefondata, constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, anterior naţionalizării, privitor la imobilul înscris iniţial in CF. nr. x Timişoara, situat in Timişoara, str. x si Piaţa Huniade nr. 2, dezmembrat ulterior pe cheltuiala reclamantei in vederea retrocedării a cel puţin a uneia dintre cele doua construcţii identificate in CF. x Timişoara, retrocedarea construcţiei situata pe str. x, clădire nefuncţională, goala si situata lângă Biserica Romano - Catolica Cetate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Episcopia Romano-Catolica de Timisoara, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Speciala de Retrocedare a Bunurilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva a sentinţei nr. 122 din 10 aprilie 2019a Curţii de Apel Timşoara, secţia contencios administrativ a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano-Catolică de Timişoara prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În drept, recurenta-reclamanta a invocat motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, aceasta a dezvoltat următoarele critici.

Hotărârea instanţei de fond este nemotivată, instanţa omiţând să se pronunţe cu privire la o serie de probe care, coroborate, ar fi dovedit temeinicia cererii.

Astfel, instanţa de fond a reţinut o situaţie juridică nereală, ignorând situaţia reală de carte funciară a imobilelor din litigiu.

Instanţa a omis a se pronunţa în vreun fel cu privire la cartea funciară originară a imobilului, respectiv faptul că imobilul a fost înscris iniţial în cf. x Timişoara, cum de altfel se menţionează în cf. x Timişoara la poziţia B1, Observaţiuni: TRANSCRIERE NR. CRT. 2

Dacă instanţa de fond ar fi aplicat corect prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, ar fi verificat cronologic înscrierile în cartea funciară a imobilului şi ar fi constatat că de fapt înscrierea originală a denumirii proprietarului era în limba maghiară şi era cu totul alta decât cea care a fost menţionată cu ocazia transcrierii în noua carte funciară x Timişoara.

Instanţa nu s-a pronunţat în niciun fel cu privire la probele depuse la dosar care ar fi dovedit dreptul de proprietate a Episcopiei Romano-Catolice Timişoara asupra imobilelor din litigiu.

Pentru aflarea adevărului, se impunea a se stabili dacă imobilul intră în categoria celor pentru care înscrierea în cartea funciară s-a făcut greşit, respectiv pe numele şcolii romano-catolice.

În acest sens, a fost solicitată traducerea corectă din punct de vedere lingvistic a înscrierii în limba maghiară în cartea funciară.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Municipiul Timişoara şi Comisia Specială de Retrocedare au depus întâmpinări, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Instanţa de fond a apreciat că înscrisurile depuse de reclamantă în dosarul administrativ şi în faţa instanţei nu au făcut dovada faptului că imobilul solicitat s-ar fi aflat în proprietatea reclamantei la momentul preluării acestuia de către statul român, în sensul că dreptul de proprietate cu privire la imobilele situate în Timişoara, str. x şi Piaţa Huniade nr. 2 a aparţinut A., persoană juridică distinctă.

Instanţa a constatat că sunt revelatoare înscrierile din cartea funciară nr. x Timişoara cu privire la imobilul identificat cu nr. top x, apreciind că nici soluţia dată acţiunii civile având ca obiect rectificarea C.F. nr. x şi nici punctul de vedere al specialistului lingvist B. nu conduc spre concluzia că decizia contestată s-ar baza pe o transcriere greşit tradusă într-o carte funciară nou deschisă.

Instanţa de control judiciar apreciază că este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin hotărârea recurată nefiind analizate toate aspectele relevante în speţă, astfel că se interpretează că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului.

Iniţial, imobilele în discuţie au fost înscrise în cf. top x şi y, astfel cum rezultă din coala veche de carte funciară nr. x în limba maghiară, coala de cadastru nr. x al cf. x al clădirii reprezentând Institutul romano-catolic pentru educaţia fetelor şi schiţa imobilului întocmită la 5.10.1943 pentru cf. x top x şi top x.

După preluarea din anul 1964, imobilele au fost transcrise în cf. x top x şi y iar în anul 2007 se realizează lucrarea de dezmembrare a nr. top x în top x înscris în cf. x convertit în cf. x şi în top. x înscris în cf. x convertit în cf. x Timişoara iar top. x rămâne în cf. x Timişoara.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii se vor arăta expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea primei instanţe nu îndeplineşte exigenţele textului legal indicat anterior, instanţa nepronunţându-se cu privire la întreg probatoriul administrat şi nu a indicat motivele pentru care a înlăturat probele solicitate de către reclamantă, prin care acesta dorea să dovedească temeinicia acţiunii.

Prin omisiunea de a analiza toate probele administrate, instanţa nu a stabilit toate împrejurările de fapt esenţiale în speţă, punând în imposibilitate instanţa de control judiciar în a realiza un examen efectiv al hotărârii recurate.

Astfel, se constată că judecătorul fondului nu s-a pronunţat în niciun fel cu privire la cartea funciară originară a imobilului, respectiv asupra faptului că imobilul a fost transcris iniţial în cf. x Timişoara, cum a fost menţionat în cf. x Timişoara la poziţia B1, Observaţiuni: Transcriere nr. crt. 2.

Tocmai în vederea aplicării dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, care permit solicitantului să depună începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate, expertize judiciare precum şi orice acte care, coroborate, ar întemeia prezumţia existenţei dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive, instanţa era datoare să verifice cronologic înscrisurile în cartea funciară a imobilului şi să constate că înscrierea originală a denumirii proprietarului era în limba maghiară şi era alta decât cea care a fost menţionată cu ocazia transcrierii în cartea funciară x Timişoara.

În aceste condiţii, se impunea ca prima instanţă să coroboreze toate înscrisurile depuse la dosar şi nu să aibă în vedere exclusiv înscrierea în cf. x Timişoara, fără să argumenteze motivul pentru care a înlăturat înscrierea originară din cartea funciară.

De altfel, la dosarul de fond se regăsesc depuse înscrisuri asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat în niciun fel iar în cauză se impunea a se stabili dacă imobilul solicitat intră în categoria celor pentru care înscrierea în cartea funciară s-a efectuat eronat, respectiv pe numele şcolii romano-catolice.

Reclamanta recurentă deţine o traducere autorizată a cărţii funciare în limba maghiară, aceasta solicitând o traducere corectă din punct de vedere lingvistic a înscrierii în limba maghiară în cartea funciară.

Instanţa de fond trebuie să stabilească o situaţie de fapt corectă şi reală, având în vedere cartea funciară originară a imobilului şi traducerea corectă a înscrierii originare a denumirii proprietarului, pentru a stabili dacă proprietarul a fost Şcoala romano-catolică de fete înfiinţată de episcopul C. sau A..

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, care va proceda conform considerentelor din prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano-Catolica de Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 122 din 10 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.