Invalidity of first-instance motivation for awarding damages without analyzing the underlying administrative revocation order

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2017, sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Energiei şi Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., obligarea, în solidar, a celor doi pârâţi să îi acorde daune interese egale cu indemnizaţia cuvenită funcţiei de Administrator al societăţii pentru perioada 04.05.2017 - 03.07.2017, astfel cum aceasta a fost stabilită prin Contractul de mandat, indemnizaţia restantă din perioada în care a deţinut mandatul şi să îi plătească despăgubiri materiale în cuantum de 82 RON, plus cheltuielile de judecată.

La data de 31.08.2017, reclamantul A. a formulat o precizare la acţiune prin care a solicitat anularea Ordinului ME nr. 088/02.05.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Decizia nr. 102/2018 pronunţată în data de 20 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Energiei, a admis în parte acţiunea completată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. şi Ministerul Energiei, a obligat pârâta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. la plata către reclamant a sumei de 9028 RON brut reprezentând indemnizaţia cuvenită funcţiei de administrator pentru perioada 04.05.2017 - 03.07.2017 şi a sumei de 50 RON, a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Energiei nr. 088/02.05.2017 şi a obligat pârâta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. la plata către reclamant a sumei de 610,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 102/2018 pronunţată la 20 februarie 2018 de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei.

Solicită să se constate ca instanţa de fond a apreciat în mod greşit asupra faptelor, având în vedere cele ce vor fi expuse în continuare.

Judecătorul fondului deşi precizează că, în ceea ce priveşte caracterul nejustificat al revocării, referitor la legalitatea Ordinului 088/2017, este în imposibilitatea de se pronunţa, totuşi constată caracterul intempestiv al revocării. Aceasta revocare a intervenit in urma Ordinului nr. 088/2017 emis de Ministerul Energiei şi nicidecum în urma vreunei iniţiative a societăţii. Ca atare nu se poate reţine, atitudinea ilicită a societăţii.

Mai mult decât atât, în mod greşit instanţa s-a pronunţat prin respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 088/2017, întrucât a fost investită cu soluţionarea acestui capăt de cerere prin precizarea de acţiune a reclamantului. Reclamantul solicita anularea ordinului emis de Ministerul Energiei ce a stat la baza revocării sale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ. Prin precizarea de acţiune, reclamantul a arătat ca împotriva Ordinului menţionat a formulat plângere prealabilă, plângere care nu a fost soluţionată de către emitentul actului administrativ.

Solicită să se constate ca reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru anularea Ordinului nr. 088/2017 şi în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, instanţa trebuia sa se pronunţe asupra cererii de anulare a ordinului amintit.

Precizează că soluţionarea cererii privind despăgubirile este intrinsec legată de soluţionarea capătului de cerere privind anularea actului administrativ, Ordinul nr. 088/2017, întrucât, dacă se constată legalitatea Ordinului nr. 088/2017 emis de Ministerul Energiei, nu se putea constata dreptul la despăgubiri, cu atât mai mult cu cât acest ordin a condus la revocarea reclamantului din funcţia de administrator, fără ca Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. sa aibă vreo calitate în aceasta acţiune de revocare.

Instanţa de fond nu a avut în vedere aceste aspecte, după cum nu a analizat cadrul juridic:

Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. este întreprindere publică, astfel cum este definită de art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, unde statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau care deţine controlul.

Ministerul Energiei este autoritatea publică tutelară, astfel cum prevede art. 2 pct. 3 lit. b) din actul normativ menţionat, care exercită în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, calitatea de acţionar la întreprinderile publice prevăzute la pct. 2 lit. b), având competenţa de a numi reprezentanţii statului în adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, să aprobe mandatul acestora şi să propună, candidaţi pentru funcţiile de membri ai consiliului de administraţie sau după caz, de supraveghere, cu respectarea condiţiilor de calificare experienţă profesională şi selecţie prevăzute de ordonanţa de urgenţă şi să întocmească lista administratorilor de întreprinderi publice.

În vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor Ordinului Ministerului Energiei nr. 088/02.05.2017, Adunarea Generală a Acţionarilor prin Hotărârea nr. 03/03.05.2017 a revocat din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie administratorul reclamant, efectul revocării fiind încetarea contractului de mandat încheiat între reclamant şi Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. reprezentată de d-na B., reprezentantul statului român. Contractul de mandat a luat naştere ca urmare a manifestării voinţei sociale prin intermediul hotărârii adunării generale a acţionarilor.

Atât numirea, cât şi revocarea din funcţie nu putea fi făcută decât prin ordin al Ministerului Energiei, ordin ce trebuia dus la îndeplinire de către Adunarea Generală a Acţionarilor, aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi O.U.G. nr. 109/2011.

La originea raportului juridic dedus judecăţii au stat acte emise de Ministerul Energiei, în baza atribuţiilor sale de autoritate tutelară a întreprinderii publice, astfel cum acestea sunt definite de O.U.G. nr. 109/2011.

Ordinul nr. 088/02.05.2017 este un act administrativ emis de o autoritate publica centrală, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a fi calificat act administrativ.

În consecinţă, instanţa respingând capătul de cerere privind anularea Ordinului Ministerului Energiei nr. 088/2017 ca inadmisibil, a apreciat in mod eronat "acţiunea ilicită" a Societăţii Complexul Energetic Hunedoara.

Cu privire la obligarea societăţii la plata sumei de 9028 RON reprezentând indemnizaţia de administrator susţine că, în conformitate cu prevederile dreptului comun cât şi în conformitate cu prevederile legii speciale, contractul de mandat poate înceta, pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, şi prin revocarea mandatului de către mandant.

Dreptul mandantului de a revoca oricând mandatul se întemeiază pe caracterul intuitu personae al contractului de mandat, în conformitate cu prevederile art. 1371 alin. (4), art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi art. 1914 C. civ.

În condiţiile în care se invocă revocarea intempestivă şi fără justă cauză a mandatului ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile contractuale, fapt ce implică analiza îndeplinirii cumulative a elementelor care o condiţionează, respectiv existenta unei fapte ilicite, vinovăţia, existenta unui prejudiciu patrimonial şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, astfel cum a reţinut ICCJ prin Decizia nr. 83/17.01.2014.

În speţă, nu s-a dovedit niciun element care sa conducă la întrunirea cumulativă a condiţiilor pentru a opera răspunderea civilă contractuală, cu atât mai puţin fapta ilicită şi vinovăţia societăţii, în condiţiile în care revocarea administratorului a operat în baza Ordinului Ministerului Energiei nr. 088/2017.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta-pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor Ministerul Energiei şi Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., să îi acorde daune interese egale cu indemnizaţia cuvenită funcţiei de Administrator al societăţii pentru perioada 04.05.2017 - 03.07.2017, astfel cum aceasta a fost stabilită prin Contractul de mandat, indemnizaţia restantă din perioada în care a deţinut mandatul şi să îi plătească despăgubiri materiale în cuantum de 82 RON.

Ulterior reclamantul şi-a precizat acţiunea solicitând şi anularea Ordinului ME nr. 088/02.05.2017.

Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Energiei, a admis în parte acţiunea completată şi precizată de reclamantul A. şi a obligat recurenta pârâtă Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. la plata către reclamant a sumei de 9028 RON brut reprezentând indemnizaţia cuvenită funcţiei de administrator pentru perioada 04.05.2017 - 03.07.2017 şi a sumei de 50 RON, a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Energiei nr. 088/02.05.2017.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, motivarea hotărârii atacate este confuză, întrucât, deşi sunt deduse judecăţii două capete de cerere legate între ele, respectiv anularea Ordinului nr. 088/2017 (care se susţine că ar sta la baza eliberării din funcţie anterior expirării contractului de mandat) şi daunele interese egale cu indemnizaţia cuvenită pentru o perioadă de 3 luni, judecătorul fondului admite în parte acţiunea, respectiv respinge capătul de cerere vizând anularea ordinului, dar admite cererea de daune.

Mai mult, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre fără a solicita părţilor să prezinte actul a cărui anulare s-a solicitat, respectiv Ordinul nr. 088/2017, nu a analizat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile depuse, existând contradicţii între considerente şi dispozitiv şi nu a arătat argumentele pentru care a apreciat incidentă soluţia dată.

Astfel, judecătorul fondului deşi a apreciat că nu se poate pronunţa asupra legalităţii Ordinului nr. 088/02.05.2017, act ce a stat la baza revocării conform susţinerilor tuturor părţilor, şi care nu se afla la dosar, a reţinut că recurenta pârâtă nu avea nici un element preexistent procesului-verbal din data de 03.05.2017 de revocare a reclamantului.

Înalta Curte constată că, deşi părţile au menţionat că revocarea din funcţie s-a făcut urmare unui ordin emis de Ministerul Energiei, ordin ce a fost dus la îndeplinire de către Adunarea Generală a Acţionarilor, aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi O.U.G. nr. 109/2011, instanţa de fond a procedat totuşi la soluţionarea pe fond a capătului de cerere în daune, fără a expune şi motiva ce anume a format convingerea că "pârâta nu avea nici un element preexistent procesului-verbal din data de 03.05.2017 de revocare a reclamantului şi care ar fi putut conduce la concluzia posibilităţii existenţei vreunuia din cazurile de încetare a contractului de administraţie prevăzute de art. 34 din acesta", având în vedere că Ordinului nr. 088/02.05.2017, a cărui anulare s-a solicitat în cauză, este anterior procesului-verbal reţinut ca relevant de instanţa de fond, iar potrivit susţinerilor părţilor, a determinat revocarea intimatului reclamant din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie.

Ca urmare, nu se putea reţine o revocare "intempestivă" a intimatului din calitatea de membru al consiliului de administraţie, fără a se analiza actul indicat de părţi ca fiind cauza directă a revocării.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Or, în cauza de faţă, din perspectiva considerentelor generale înfăţişate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu a motivat soluţia adoptată.

Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, ţinând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfăşoară raporturile litigioase de faţă, constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, prin admiterea în parte a acţiunii, fără a observa lipsa unuia dintre actele care a stat la baza litigiului, respectiv Ordinul nr. 088/2017 şi fără a cerceta toate criticile părţilor.

Astfel, deoarece hotărârea instanţei de fond nu corespunde exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care să facă posibil controlul de legalitate a acesteia de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă deciziei, care privesc fondul cauzei şi necercetate de instanţa de fond care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat pârâta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. prin administrator judiciar C. împotriva deciziei nr. 102/2018 din data de 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

În rejudecare, prima instanţă va solicita toate actele care să îi permită analiza fondului cauzei, prin prisma susţinerilor şi apărărilor părţilor esenţiale în justa soluţionare a cauzei, având în vedere şi calitatea procesuală a recurentei pârâte în raport de capetele de cerere formulate prin acţiunea introductivă şi cu luarea în considerare a celor mai sus statuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC HUNEDOARA S.A. prin administrator judiciar C. împotriva deciziei nr. 102/2018 din data de 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi, trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.