Standing of judicial expert to appeal fee assessment: Inadmissibility of recourse against interlocutory order

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 20 aprilie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâţi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, anularea punctului 1 din Decizia nr. 264/16.10.22016 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă şi anularea parţială a Deciziei de impunere nr. x/16.03.29016 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoanele juridice şi a Deciziei nr. F-HD60/16.03.29016 privind modificarea bazei de impozitare.

În cauză, prin încheierea de şedinţă din data de 6 februarie 2018 s-a încuviinţat părţilor proba cu expertiza termoenergetică şi a fost numit în cauză expertul A. pentru a efectua lucrarea de specialitate.

La data de 7 octombrie 2019 expertul tehnic judiciar A. a depus la dosar prin poştă electronică la Serviciul Registratură al instanţei nota de evaluare a onorariului precizând că suma de 120.751 RON, reprezintă totalul indemnizaţiei pentru raportul de expertiză.

2. Hotărârea primei instanţe

În şedinţa publică din data de 08 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a validat suma de 18.272 RON cu titlul de onorariu definitiv pentru expertul tehnic judiciar A..

S-a comunicat reclamantei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. şi pârâtelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara un exemplar din încheiere de şedinţă cu menţiunea să achite câte 1.636 RON fiecare cu titlul de diferenţă de onorariu expert şi să depună la dosar dovada achitării acestuia şi cu menţiunea suplimentară pentru reclamantă de a comunica la dosar şi dovada achitării onorariului provizoriu.

S-au încuviinţat obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A

S-a amânat judecarea cauzei la data de 26 noiembrie 2019.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate la data de 08 octombrie 2019 a declarat recurs domnul expert A., care solicită admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul acordării întregii sume solicitate cu titlu de onorariu de expert.

Susţine că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută, fiind pronunţă cu încălcarea prevederilor legale, judecătorul fondului neapreciind corect munca depusă pentru efectuarea expertizei şi care totalizează 5.000 de file.

Consideră că munca expertului nu se cuantifică prin numărarea filelor, cu prin conţinutul ei, în care se regăsesc informaţii de specialitate, pe care nu le cunoaşte un judecător, dacă nu îi sunt prezentate de expert.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 19 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată în cauză, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii faţă de cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Ca atare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În cauză, instanţa reţine că recurentul având calitatea de expert a formulat recurs împotriva încheierii din 8 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, alături de alte soluţii şi având în vedere prevederile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 a încuviinţat cererea formulată de expertul tehnic judiciar A. validând suma de 18272 RON cu titlu de onorariu definitiv.

Potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, "Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului."

În speţa dedusă judecăţii, expertiza a fost dispusă de prima instanţă, astfel că dezbaterile privind onorariul expertului pot avea loc până la pronunţarea sentinţei - expertul având posibilitatea de a se prezenta în instanţă - legea procesual-civilă nereglementând o procedură de contestare a onorariului definitiv cuvenită expertului în procedura de recurs.

Conform art. 40 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, "Prevederile prezentei ordonanţe referitoare la expertiza tehnică judiciară se completează cu dispoziţiile privind expertiza din C. proc. civ. sau, după caz, din C. proc. pen., în măsura în care prin această ordonanţă nu se dispune altfel."

Din dispoziţiile C. proc. civ. [art. 331 alin. (2) şi (3) şi art. 339 alin. (2)] şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 rezultă că valorificarea oricăror pretenţii privitoare la onorariul expertului se poate face doar în faţa instanţei care a dispus administrarea probei cu expertiză. Acest aspect conduce la concluzia potrivit căreia experţii nu pot formula apel sau recurs împotriva unei încheieri sau hotărâri pronunţate în dosarul în care au efectuat raportul de expertiză.

Totodată, potrivit art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Expertul numit de instanţă nu are calitatea de "parte în proces", iar potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 "Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale."

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.