Nullity of appeal for failure to articulate statutory grounds of illegality in land registration dispute

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară:

- a) anularea în parte a Ordinului nr. 1657/30.12.2016 emis de pârâtă, respectiv numai în ceea ce priveşte efectele acestuia privind terenul arabil extravilan în suprafaţă de 33 ha 2200 mp situat în parcela A 324 tarla x din Albota, judeţul Argeş(Anexa I - din ordin);

- b) obligarea pârâtei să emită un nou ordin cu privire la finalizarea lucrărilor sistematice de cadastru şi deschiderea noilor cărţi funciare privind imobilele situate în UAT Albota, care să respecte dispozitivul sentinţei civile nr. 3071/31.03.2014 definitivă a Judecătoriei Piteşti, cu luarea în considerare a titlului de proprietate nr. x/05.01.2016 emis de Comisia Judeţeană Argeş pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate;

- c) în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor de la punctul b), solicită obligarea pârâtei la plata de daune materiale către reclamanţi, respectiv contravaloarea terenului conform grilelor notariale, precum şi daune morale în cuantum de 25.000 Euro.

Prin cererea înregistrată la data de 20 aprilie 2018, reclamanta A. a invocat neconstituţionalitatea art. 15 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 15 alin. (3), art. 14 alin. (5) şi art. 13 alin. (12) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 republicată în Monitorul Oficial nr. 720/24.09.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea pronunţată în data de 20 aprilie 2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 15 alin. (1) teza finală, art. 15 alin. (5) şi art. 13 alin. (12) din Legea nr. 7/1996 şi, în baza art. 413 noul C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei.

Prin încheierile din data de 15 iunie 2018 şi 13 iulie 2018 s-a dispus îndreptarea erori materiale în ceea ce priveşte temeiul de drept apreciat a fi neconstituţional.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva soluţiei de suspendare a judecării cauzei pronunţată prin încheierea din data de 20 aprilie 2018 a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi continuarea judecăţii.

În cuprinsul motivelor de recurs nu a adus critici încheierii atacate, nu a motivat în fapt şi în drept cerinţele sale, precizând doar faptul că excepţia de neconstituţionalitate nu a primit termen la Curtea Constituţională, context în care suspendarea poate să transforme termenul judecăţii într-unul nerezonabil.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat:

- excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la Decizia nr. 531/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

- excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare nulităţii recursului pentru nemotivare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată intimata-pârâtă, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea încheierii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la încheierea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta în condiţiile în care, recurenta- reclamantă susţine, în calea extraordinară de atac, că instanţa constituţională nu a fixat termen pentru judecarea cauzei, context în care suspendarea poate să transforme termenul judecăţii într-unul nerezonabil, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc încheierea atacată sub aspectul suspendării judecării acţiunii şi să se raporteze la considerentele acesteia.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, recurenta-reclamantă nu combate, dezlegările punctuale cuprinse în încheiere, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Astfel, motivele aduse nu corespund exigenţelor cerute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii încheierii atacate.

Deopotrivă, susţinerea, prin cererea de recurs că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu tinde în mod direct la recunoaşterea existenţei sau neexistenţei unui drept nu se constituie într-o critică de nelegalitate a încheierii, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta - reclamantă A. nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea încheierii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.