Annulment of administrative communication reified as non-administrative act; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta R.N.P. Romsilva -Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier R.A., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului-Direcţia de Accesare Fonduri Externe, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond, precum şi anularea adresei nr. x/12.03.2019 şi nr. y/04.04.2019 emise de pârâtă precum şi a tuturor actelor subsecvente acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 290/2019 din 11 iulie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier RA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului-Direcţia de Accesare Fonduri Externe, ca fiind inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier RA, a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului recurenta arată că la data de 13.03.2019 Ministerul Mediului - Direcţia Accesare Fonduri Externe, la aproximativ 1 an de la nota de închidere a proiectului nr. x/25.04.2018, transmite prin corespondenţă în format electorate (email) adresa nr. x/12.03.2019 prin care comunică declararea ca neeligibilă a sumei de 824.482,71 RON, invocând o decizie fără număr pe care nu o comunică a Financial Mechanism Office (FMO) Belgia, motiv pentru care prin adresa nr. x/22.03.2019 a formulat plângere prealabilă solicitând anularea/revocarea acestei adrese.

Prin adresa nr. x/04.04.2019 Ministerul Mediului-Direcţia Accesare Fonduri Externe răspunde la plângerea prealabilă, invocând nerespectarea prevederilor art. 12.3 punctele 2 şi 3 din Regulamentul privind Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European (SEE) 2009-2014, fără a anula/revoca adresa nr. x/12.03.2019 emisă de Ministerul Mediului.

Recurenta consideră că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material întrucât aceste adrese sunt acte administrative în conformitate cu Legea nr. 554/2004 şi sunt emise de o autoritate publică, în regim de putere publică pentru organizarea executării legii, dovadă este faptul că s-a emis în baza acestor adrese şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor x/12.08.2019 a Ministerului Mediului -Direcţia Accesare Fonduri Externe pentru punerea în executare a legii

Deci, este cert că aceste adrese emise în scopul organizării legii şi executării acesteia produc efecte juridice între părţi, dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice între părţi (stabileşte o cheltuială neeligibilă, detaliază provenientţa sumelor, indică organul care a stabilit aceste sume şi temeiul în baza căreia au fost stabilite - chiar dacă acestea nu sunt legale), astfel că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a legii, astfel că se impune desfiinţarea hotărârii.

În opinia recurentei, instanţa de fond era obligată, în virtutea rolului activ, să solicite printr-o adresă Ministerului Mediului-Direcţia Accesare Fonduri Externe să depună întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestor adrese, sarcina probei revenindu-i conform art. 13 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel fiind, recurenta consideră că decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că pe fond nu s-a cercetat dacă adresele a căror anulare s-a cerut, au fost legal întocmite şi dacă s-a indicat temeiul legal în baza căruia a fost declarată cheltuială neeligibilă, iar nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă invocate de părţi echivalează cu necercetarea fondului cauzei atrăgând casarea deciziei atacate în condiţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Mediului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta R.N.P. ROMSILVA - Administraţia Parcului Naţional Porţile de Fier R.A. a solicitat anularea adreselor nr. x/12.03.2019 şi nr. y/04.04.2019 emise de Ministerul Mediului-Direcţia de Accesare Fonduri Externe, solicitând totodată şi suspendarea acestora până la data soluţionării acţiunii în anulare.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora prin act administrativ se înţelege:

"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Înalta Curte constată că în mod corect şi legal, instanţa de fond a reţinut că, cele două adrese a căror anulare se solicită, au fost emise de către Ministerul Mediului, Direcţia de Accesare Fonduri Europene fiind doar o structură organizatorică din cadrul ministerului, fiind astfel îndeplinite primele două condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. x - Legea contenciosului administrativ, actualizată cu modificările şi completările ulterioare, respectiv condiţiiile ca actul să fie emis de către o autoritate publică, în regim de putere publică.

Însă, pentru ca cele două adrese să poată fi calificate drept acte administrative, în înţelesul prevederilor Legii contenciosului administrativ, trebuie să îndeplinească şi celelalte două condiţii: să fie emise în vederea executării legii sau a executării în concret a legii, respectiv să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

Instanţa de fond, în mod corect, a constatat că nu sunt îndeplinite cele două condiţii sus-menţionate, respectiv faptul că adresele nu vizează organizarea executării legii sau executarea în concret a acesteia şi nici nu dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice între părţi,

Instanţa de fond a constatat că, prin cele două adrese, organismul de specialitate Direcţia de Accesare Fonduri Europene din cadrul Ministerului Mediului, în calitate de operator de program - parte în contractul de finanţare, a adus la cunoştinţa recurentei că organismul financiar european abilitat, în baza unui regulament, a emis o decizie de declarare a unor cheltuieli din cadrul proiectului ca fiind neeligibile şi a solicitat restituirea lor.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, decizia de a declara respectivele sume ca fiind neeligibile nu aparţine Ministerului Mediului, ci a fost emisă de o persoană juridică terţă faţă de litigiul dedus judecăţii, respectiv Oficiul Mecanismului Financiar.

Recurenta susţine faptul că adresele contestate au fost emise în organizarea executării legii sau executarea în concret a legii, având în vedere faptul că a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/MP/12.03.2019.

Criticile recurentei-reclamante, referitoare la faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, în baza celor doua adrese, a fost emis şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/MP/12.08.2019, sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

Înalta Curte constată că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/MP/12.08.2019 a fost încheiat la data de 09.08.2019 şi priveşte verificarea suspiciunii de neregulă existentă pe proiectul "Măsuri de conservare a ecosistemelor de pădure şi de zone umede din arealul Parcului Natural Porţile de Fier", finanţat în cadrul Programului RO02 "Biodiversitate şi servicii ale ecosistemelor".

Procesul-verbal invocat de către recurentă a fost încheiat la o dată ulterioară emiterii adreselor contestate, acestea din urmă fiind emise în data de 12.03.2019, respectiv în data de 04.04.2019.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier R.A. împotriva sentinţei nr. 290/2019 din 11 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2021.