Material liability imputation: expiration of the three-year statutory deadline and the effect of a superior body's investigative order on the limitation period

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General Al Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţilor: anularea deciziei de imputare nr. 136375/11.08.2017 emisă în sarcina reclamantului A. de către Inspectorul General al Jandarmeriei, pentru suma de 20.628,38 RON; anularea deciziei de imputare nr. 136376/11.08.2017 emisă în sarcina reclamantului B. de către Inspectorul General al Jandarmeriei, pentru suma de 19.720 RON; anularea hotărârii nr. 171.789/24.10.2017 emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul I.I.J. Tulcea; anularea hotărârii nr. 171.790/24.10.2017 emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul IGJR Tulcea; anularea Hotărârii nr. 1 din 8.01.2018, emisă de comisia de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul M.A.I; suspendarea executării deciziei de imputare nr. 136376/11.08.2017 şi a deciziei de imputare nr. 136375/11.08.2017, până la soluţionarea definitivă a litigiului.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 181 din 8 noiembrie 2018, a respins cererea formulată de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, de suspendare a judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii civile din data de 07.09.2018, pronunţată în dosar nr. x/2018, ca nefondată, a admis cererea înregistrată sub nr. x/2018, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală Juridică, respectiv cererea conexă, înregistrată sub nr. x/2018, formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală Juridică, a anulat deciziile de imputare nr. 136375/11.08.2017, 136376/11.08.2017 şi 136377/11.08.2017, emise de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, hotărârile nr. 171731/17.10.2017, 171.789/24.10.2017 şi 171.790/24.10.2017, emise de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi hotărârea nr. 1/08.01.2018, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi a obligat pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală Juridică să plătească reclamantului din cererea conexă, C., suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române au declarat recurs.

1. Prin recursul formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a arătat faptul că din motivarea sentinţei recurate pronunţate de instanţa de fond (pag. 26 alin. (3) rezultă faptul că " din înscrisurile existente la dosar este evident faptul că şi Inspectoratul General avea cunoştinţa de paguba produsă, încă înainte de februarie 2015, însă nu a dat dispoziţie de efectuare a cercetării administrative şi de emitere a deciziei de imputare împotriva şefului IJJ Tulcea şi adjunctului său, şi a pierdut termenul de efectuare a cercetării administrative".

Se poate uşor observa că instanţa de fond a constatat în mod eronat faptul că a intervenit o decădere din termenul de efectuare a cercetării administrative în raport de o situaţie de fapt anterioară cercetării administrative care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate în prezentul litigiu, fiind ignorată Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. nr. 45 din 22.05.2017 ce constituie actul de sesizare pentru efectuarea cercetării administrative finalizate conform procesului-verbal nr. x din 08.08.2017 care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate în cauză.

În conformitate cu punctul 4 din Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. nr. 45/22.05.2017, a fost dispusă o repunere în termen conform competenţelor, pentru motivele arătate, cu precizarea că acest act administrativ nu a fost contestat.

În mod evident, instanţa de fond nu a luat în considerare actul de sesizare pentru efectuarea cercetării administrative ce a condus la emiterea actelor administrative contestate, deşi a fost învederat acest aspect aşa cum reiese din cuprinsul sentinţei recurate (pag. 16 alin. (1) şi alin. (5), pag. 17 alin. (6) şi alin. (7), pag. 18 alin. (1) pag. 25 alin. (4), fapt pentru care motivarea instanţei de fond este contradictorie şi străină de natura cauzei fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti.

Instanţa de fond trebuia să se limiteze la obiectul litigiului cauzei şi să facă o analiză a legalităţii actelor administrative contestate în acest sens, aceasta omiţând să constate tocmai faptul că în raport de actul de sesizare, cercetarea administrativă efectuată a fost legală şi în termen, actele administrative contestate fiind temeinice şi legale.

Un alt element de contradictorialitate reiese şi din alin. (1), pag. 26 a sentinţei recurate, sens în care instanţa de fond a reţinut în mod eronat o altă situaţie de fapt care nu are legătură cu cercetarea administrativă în baza căreia au fost emise actele administrative contestate în prezentul litigiu (p.v. nr. x din 20.12.2016, cercetare iniţială efectuată de I.J.J. Tulcea şi p.v. nr. x din 08.08.2017, cercetare ulterioară efectuată de I.G.J.R. în baza căreia s-au emis actele administrative contestate în prezentul litigiu).

Mai mult, în opinia instanţei de fond, la prelungirea cercetării administrative solicitate de către I.J.J. Tulcea, I.G.J.R. ar fi trebuit să-şi dea seama de necompetenţa I.J.J. Tulcea fiind ignorate prevederile legale exprese în acest sens cu privire la procedura declinării de competenţă, respectiv art. 52 din I.M.A.I. nr. 114/22.07.2013.

Din reglementarea expresă a art. 52 din I.M.A.I. nr. 114/22.07.2013 reiese faptul că o astfel de declinare se face la solicitarea comandantului/şefului unităţii unde s-a produs paguba ori a altei persoane fapt ce nu s-a întâmplat şi nici nu era posibil deoarece comandantul I.J.J. Tulcea care a dispus efectuarea cercetării administrative nu avea legătură cu producerea pagubei ci adjunctul acestuia.

În ceea ce priveşte Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. nr. 45/22.05.2017, actul de sesizare pentru efectuarea cercetării administrative finalizată prin emiterea de către I.GJ.R. ap.v. nr. x din 08.08.2017, cercetare administrativă în baza căreia au fost emise actele administrative contestate în prezenta cauză, recurentul precizează că prin contestarea Deciziilor de imputare nr. x/18.01.2017 şi nr. x/18.01.2017 emise în baza procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 20.12.2016, conform procedurii jurisdicţionale speciale reglementate de O.G. nr. 121/1998 şi I.M.A.I. nr. 114/2013, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor de la nivelul M.A.I., organ jurisdicţional special, a dispus anularea acestor decizii de imputare şi conform pct. 4 din Hotărârea nr. 45/22.05.2017 a dispus "efectuarea unei noi cercetării administrative în cauză de către o comisie constituită la nivelul I.G.J.R.

Termenul pentru efectuarea noii cercetări administrative începe să curgă de la data înregistrării prezentei hotărâri la secretariatul I.G.J.R, fiind practic o repunere în termen pentru motivele invocate în cuprinsul acesteia.

Reclamanţii nu au contestat Hotărârea C.J.I. a M.A.I. nr. 45/22.05.2017 în termenul legal, deşi puteau uza de calea de atac conform prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 coroborat cu Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Având în vedere faptul că Hotărârea nr. 45/22.05.2017 nu a fost contestată în condiţiile legii şi nici în prezentul litigiu, aceasta are autoritate de lucru judecat.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond trebuia să analizeze legalitatea cercetării administrative finalizate conform procesului-verbal nr. x din 08.08.2017 în raport de actul de sesizare, respectiv Hotărârea C.J.I. a M.A.I. nr. 45/22.05.2017.

Un alt motiv de contradictorialitate a sentinţei recurate este faptul că prin încheierea de şedinţă civilă din 07.09.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Constanţa, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - în dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, ca şi motive bine justificate de nelegalitate a deciziilor de imputare şi ca indicii suficiente, invocarea de către reclamanţi a tardivităţii emiterii deciziilor de imputare şi nemotivarea corespunzătoare a acestora, admiţând cererea de suspendare a deciziilor contestate de către reclamanţii A. şi B..

În opinia sa, aspectele reţinute de către instanţă ca şi indicii suficiente ce au stat la baza pronunţării încheierii de şedinţă civilă din data de 07.09.2018 prin care a admis cererea de suspendare a deciziilor contestate sunt eronate şi contradictorii cu motivarea sentinţei recurate, prin încheiere fiind reţinută tardivitatea efectuării cercetării administrative ca si aspect principal iar în sentinţa recurată s-a reţinut o decădere din dreptul de efectuare a cercetării administrative ca urmare a prescripţiei, două noţiuni de drept diferite.

2. Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., însă a renunţat la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul arată că, din considerentele reţinute de instanţa de fond, rezultă că nu au fost respectate prevederile legale privind termenul în care se poate face cercetarea administrativă, considerând instanţa că aceasta a fost tardiv efectuată şi în consecinţă deciziile de imputare emise la data de 11.08.2017 pe numele celor 3 reclamanţi sunt nelegale, acest fapt atrăgând şi nelegalitatea hotărârilor Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.G.J.R. precum şi a Hotărârii nr. 1/08.01.2018 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I.

În opinia recurentului, instanţa de fond se află în eroare cu privire la situaţia de fapt şi temeiurile juridice care au stat la baza efectuării cercetării administrative de către I.G.J.R., ale cărei concluzii şi propuneri au fost inserate în Procesul- Verbal nr. x din 08.08.2017, şi în baza căruia au fost emise deciziile de imputare contestate.

Instanţa de fond nu face nicio menţiune despre Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. nr. 45 din 22.05.2017 - document ce constituie actul de sesizare pentru efectuarea cercetării administrative finalizată conform Procesului-Verbal nr. x din 08.08.2017 şi care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Prin contestarea Deciziilor de imputare (emise iniţial de IJJ. Tulcea) nr. x/18.01.2017, nr. x/18.01.2017 şi nr. x/18.01.2017 emise în baza Procesului-Verbal de cercetare administrativă nr. x din 20.12.2016, conform procedurii jurisdicţionale speciale reglementate de O.G. nr. 121/1998 şi IM.A.L nr. 114/2013, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor de la nivelul M.A.I., organ jurisdicţional special, a dispus anularea acestor decizii de imputare şi conform pct. 4 din dispozitivul Hotărârii nr. 45/22.05.2017 s-a dispus efectuarea unei noi cercetării administrative.

Se mai arată că instanţa de fond în mod greşit reţine următorul aspect:

"Cum IGJR nu a procedat conform art. 53 din Instrucţiunile nr. 114/2013 a MAI şi art. 23 din O.G. nr. 121/1998, în sensul că după ce a luat cunoştinţă de producerea pagubei prin nota raport nr. x/11.10.2016, în cel mult 60 de zile nu a dispus efectuarea cercetării administrative, ulterior, acesta în august 2017, după trecerea celor 3 ani de la producerea pagubei, nu mai intra în procedura tragerii la răspunderea materială a celor vinovaţi şi nu mai putea emite o decizie de imputare împotriva fostului inspector şef şi al adjunctului său la 11.08.2017."

Din reglementarea expresă a art. 53 din I.m.a.i. nr. 114/2013 reiese faptul că o astfel de declinare se face la solicitarea comandantului/şefului unităţii unde s-a produs paguba ori a altei persoane fapt ce nu s-a întâmplat şi nici nu era posibil deoarece comandantul IJJ. Tulcea care a dispus efectuarea cercetării administrative nu avea legătură cu producerea pagubei ci doar adjunctul acestuia.

Un alt argument pentru care recurenta consideră hotărârea atacată ca fiind nelegală este faptul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat o altă situaţie de fapt, anterioară, care nu are legătură cu cercetarea administrativă în baza căreia au fost emise actele administrative contestate în prezentul litigiu.

Se reţine astfel de către instanţa de fond că după schimbarea inspectorului şef al IJJ. Tulcea, reclamant în cauză, care s-a produs la data de 01.03.2015, noul inspector şef a dispus abia în data de 26.08.2016 constituirea comisiei de cercetare administrativă, prin ordinul de zi pe unitate nr. 167/26.08.2016, care s-a finalizat cu procesul-verbal nr. x/20.12.2016, în temeiul căruia au fost emise de către IJJ. Tulcea deciziile de imputare anulate ulterior de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor prin Hotărârea nr. 45/22.05.2017.

Totodată, se reţine că de la data de 01.03.2015 până la data emiterii ordinului de zi pe unitate nr. 167/26.08.2016 a trecut o perioadă de 16 luni, iar pârâtul nu a justificat în niciun mod această întârziere.

Ori, chiar instanţa de judecată reţine în paragraful al doilea de la pag. 25 că anterior emiterii ordinului de zi pe unitate nr. 167 din 26.08.2016 s-a formulat o sesizare la data de 10.06.2015 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale.

Conform Ordonanţei din Dosarul nr. x/2015 din data de 16.08.2016, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a stabilit că "nu există elemente de natură infracţională" însă acest aspect "nu exclude răspunderea administrativă, materială sau disciplinară a persoanelor care vor li găsite vinovate în urma efectuării cercetărilor administrative".

Ordonanţa de clasare din dosarul sus-amintit a fost înregistrată la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Tulcea la data de 25.08.2016 (dată de la care începe să curgă termenul pentru efectuarea cercetării administrative iniţiale), iar ca urmare a celor apreciate de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, prin Ordinului de Zi pe Unitate nr. 167 din 26.08.2016 a fost numită comisia de cercetare administrativă.

În urma efectuării cercetării administrative (cu prelungirea termenului legal pentru efectuare de 60 de zile aprobată prin nota raport nr. x din 11.10.2016), concluziile şi propunerile comisiei de cercetare administrativă au fost inserate în Procesul-Verbal nr. x din 20.12.2016.

Având în vedere că deciziile de imputare iniţiale, emise pe numele reclamanţilor de IJJ Tulcea au fost anulate ulterior de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţtiilor prin Hotărârea nr. 45 din 22.05.2017, fiind dispusă efectuarea unei noi cercetări administrative de către o altă structură, respectiv de către I.GJ.R., recurentul consideră că situaţia de fapt anterioară nu mai poate fi avută în vedere la analizarea temeiniciei actelor administrative contestate în cauză, iar prin sentinţă pronunţată. Curtea de Apel Constanţa a depăşit limitele învestirii sale.

Pe cale de consecinţă, recurentul apreciază că instanţa de fond trebuia să analizeze legalitatea cercetării administrative finalizate conform Procesului-verbal nr. x din 03.08.2018, în raport de actul de sesizare, respectiv Hotărârea C.J.I. a M.AJ. nr. 45/22.05.2017.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii A. şi C. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va răspunde şi analiza prin considerente comune.

Prioritar, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 au fost menţionate doar formal în memoriile de recurs, nefiind dezvoltate şi argumentate, motiv pentru care acestea nu vor fi analizate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în analiza problemei tardivităţii şi a incidenţei prevederilor art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 121/19981, astfel cum au fost preluate prin Instrucţiunile MAI nr. 114/2013, prima instanţă a apreciat în mod corect asupra datei producerii pagubei constând în avarierea clădirii şi data constatării acesteia, precum şi asupra datei începerii curgerii şi expirării termenului legal pentru efectuarea cercetării administrative, data expirării acestui termen corespunzând datei în care se consideră că prejudiciul a fost produs prin omisiune (nedemararea cercetării administrative de către persoanele care aveau atribuţiile legale în acest sens).

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă din Rapoartele de constatare nr. x/1 din data de 28.06.2013 şi nr. x/1 din data de 24.01.2014, rezultă că persoanele care aveau atribuţiile legale în vederea demarării cercetării administrative au luat la cunoştinţă de producerea pagubei la data de 24.01.2014, dată de la care a început să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.

Prin urmare, data până la care trebuia finalizată cercetarea administrativă de către conducerea I.J.J. Tulcea s-a împlinit cel târziu la data de 26.03.2014.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a constatat în mod corect că această dată -26.03.2014-corespunde cu data în care prejudiciul indirect a fost produs prin omisiunea constând în nedemararea cercetării administrative de către persoanele care aveau atribuţiile legale în acest sens;

Nota Raport nr. x/11.10.2016 depusă de pârâta IGJR, prin care se solicită (şi se aprobă) prelungirea cu 60 de zile a termenului de cercetare administrativă nu are niciun efect, întrucât respectivul document a fost emis şi aprobat după ce termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 expirase.

Sesizarea parchetului, invocată de recurenta M.A.I. ca motiv de suspendare a termenului prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, nu este relevantă întrucât respectiva sesizare a fost realizată la data de 10.06.2015, tot după expirarea termenului legal de 60 de zile.

Prin urmare, întreaga cercetare administrativă iniţială, finalizată cu înregistrarea Procesului-verbal nr. x/20.12.2016 a fost realizată tardiv, fiind nerelevantă pentru calculul momentului în care prejudiciul indirect a fost produs prin omisiunea constând în nedemararea cercetării administrative de către persoanele care aveau atribuţiile legale în acest sens.

De asemenea, Înalta Curte constată că temeinic şi legal a apreciat instanţa de fond şi asupra datei constatării de către organul superior a prejudiciului indirect produs de către persoanele aveau atribuţiile legale în vederea demarării cercetării administrative.

Constatarea acestui presupus prejudiciu, pentru care s-a atras răspunderea subsidiară, de către organul competent a efectua cercetarea administrativă şi care a emis decizia de imputare s-a realizat ca urmare a emiterii Deciziei nr. 45/22.05.2017, prin care Inspectoratul General al Jandarmeriei Române este sesizat cu privire Ia producerea presupusului prejudiciu.

Contrar celor susţinute de ambele recurente, Decizia nr. 45/22.05.2017 nu a reprezentat un act de "repunere în termen" ci, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reprezintă actul prin care organul competent a efectua cercetarea administrativă şi a luat la cunoştinţă de existenţa prejudiciului.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat în mod corect că Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, ca organ competent a efectua cercetarea administrativă, a constatat paguba indirectă la data de 22.05.2017, dată de la care trebuie calculat termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.

De altfel, instanţa de fond a reţinut că între data producerii prejudiciului indirect (26.03.2014) şi data constatării acestuia (22.05.2017) a trecut o perioadă mai mare de 3 ani, astfel încât au devenit incidente prevederile art. 24 din O.G. nr. 121/1998 (art. 71 din Instrucţiuni), iar în privinţa acestui termen de decădere nu este aplicabilă instituţia "repunerii în termen reglementată de dispoziţiile art. 76 din Instrucţiuni.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul - pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi de recurentul - pârât Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei civile nr. 181/CA din 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2021.