Mayor's annulled incompatibility report upheld as payroll evidence voided by criminal ruling.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2014 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2014.

Prin sentinţa nr. 75/02.06.2014, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia nr. 2735/20.10.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A constatat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că prin adresa de la dosar fond, A.J.F.P. Sibiu (organul fiscal de la sediul S.C. "B." S.R.L.) a comunicat că, în anul 2012 recurentul A. a obţinut venituri din salarii de 36.219 RON, din care 24.192 RON de la S.C. "B." S.R.L.

Potrivit evidenţelor Serviciului fiscal orăşenesc Gura Lotrului şi informaţiilor cuprinse în declaraţia nr. 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, se reţine că în luna septembrie 2012 de la angajatorul S.C. "B." S.R.L. reclamantul a obţinut un salariu brut de 2.500 RON, situaţia fiind identică şi pentru lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2012, ianuarie şi februarie 2013, din care s-au dedus contribuţiile sociale .

Din fişa personală pe anul 2012 eliberată de angajatorul S.C. "B." S.R.L., rezultă că recurentul A. a obţinut venituri din salarii în perioada ianuarie - mai 2012 .

În ştatele de plată ale societăţii pe lunile mai- decembrie 2012, recurentul nu figurează în calitate de salariat .

Prin adresa nr. x/17.09.2014, ITM Sibiu comunică faptul că, în raport de prevederile art. 3 alin. (2) lit. i) coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) lit. d) din H.G. nr. 500/2011, angajatorul are obligaţia de a înregistra şi transmite la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă datele privind încetarea raportului de muncă ale unui salariat; conform art. 168 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, ştatele de plată trebuie semnate de către salariaţi pentru a face dovada achitării acestora; de asemenea, în condiţiile H.G. nr. 500/2011, angajatorul are obligaţia să efectueze operaţiunile de completare, înregistrare, precum şi transmitere a datelor specifice domeniului relaţiilor de muncă în Registrul general de evidenţă a salariaţilor, inclusiv în ceea ce priveşte corecţia informaţiilor operate în mod eronat

Prin adresa nr. x/28.08.2014, ITM Sibiu a transmis către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor, referitor la dosarul penal nr. x/2014, tabelul cu salariaţii S.C. "B." S.R.L. care figurează în Registrul general al salariaţilor cu contracte individuale de muncă în perioada 2010 - iunie 2014, iar recurentul nu figurează printre aceştia .

Suma menţionată în declaraţia 205 rectificativă aferentă anului 2012, înregistrată la ANAF sub nr. x din 14.02.2014, este de 10.080 RON, adică venit impozabil din statul de plată de 2.016 RON aferent unei perioade de 5 luni .

Având în vedere existenţa datelor contradictorii cu privire la momentul încetării raportului de muncă al recurentului cu S.C. "B." S.R.L., Înalta Curte a apreciat că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe în vederea administrării probei cu expertiză contabilă care să verifice: datele conţinute în înscrisurile anterior nominalizate; data depunerii declaraţiei iniţiale 205, data depunerii declaraţiei rectificative 205, motivul depunerii acesteia din urmă la organul fiscal şi persoana care a depus-o; situaţia ştatelor de plată în privinţa recurentului pe perioada suspusă evaluării de către intimată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 09.02.2017.

În rejudecare, Curtea de Apel Piteşti a dispus efectuarea unei expertize, conform statuărilor deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar reclamantul a depus încheierea penală nr. 1310/24.11.2016, pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia penală.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 53/F-CONT pronunţată în data de 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Piteşti -, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), a anulat Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014 şi a obligat pârâta la 850 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 53/F-CONT pronunţată la 3 aprilie 2018 de Curtea de Apel Piteşti -, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 161/2003 raportat la incompatibilitatea în care s-a găsit reclamantul prin exercitarea simultană în perioada 18.06.2012 - 1.03.2012 a funcţiei de primar al comunei Boişoara, judeţul Vâlcea, cât şi a calităţii de angajat cu contract individual de muncă, respectiv director în cadrul S.C. B. S.R.L..

Susţine că, din cuprinsul ansamblului probator administrat în cauză a rezultat că, intimatul-reclamant a avut încheiat contractul individual de muncă nr. 4 din 01.11.2005 cu S.C. B. S.R.L., act valid şi care a produs efecte în perioada 1.11.2005 - 01.03.2013, conform ştatelor de plată transmise în copii certificate către C. (lichidator judiciar) şi care atestă încasarea de către acesta a drepturilor salariale.

Intimatul-reclamant A. avea obligaţia de a exercita funcţia publică cu respectarea principiilor privind imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public pentru a preveni generarea unei eventuale situaţii de incompatibilitate, obligaţie pe care nu a respectat-o.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de motivul de casare invocat, constată recursul nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Reclamantul a supus controlului instanţei de contencios administrativ Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014 emis de pârâtă.

Prin Raportul de evaluare contestat, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a concluzionat că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 08.06.2012-01.03.2013 întrucât a deţinut concomitent următoarele funcţii: primar al comunei Boişoara şi funcţia de angajat cu contract individual de muncă în cadrul B. S.R.L., precum şi funcţia de director în cadrul aceleiaşi societăţi, persoana evaluată încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 161/19 aprilie 2003.

Instanţa de primă jurisdicţie, în rejudecare, după casare, a admis acţiunea reclamantului, reţinând că nu au fost găsite ştatele de plată apreciate doveditoare de către pârâtă şi că, prin încheierea penală nr. 1310/24.11.2016 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul x/2016 au fost desfiinţate statele de plată pentru perioada 18.06.2012 - 01.03.2013 întrucât nu au fost semnate de către reclamant.

Împotriva acestei soluţii, pârâtul a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că acţiunea este admisibilă, întrucât actele depuse în cauză dovedesc că reclamantul a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 161/19 aprilie 2003.

Criticile recurentei-pârâte vizând faptul că în mod greşit s-a admis de către instanţa de fond acţiunea intimatului-reclamant, sunt neîntemeiate.

Conform dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. c) si d) din Legea 161/2003 "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...); c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia; d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;"

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, reclamantul a încheiat un contract de muncă cu S.C. B. S.R.L. la data de 01.11.2005, contractul fiind înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu şi ultima declaraţie D112 privind contribuţiile sociale a fost depusă de societate la data de 18 iulie 2012 pentru luna mai 2012. Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor S.C. B. S.R.L. din 29.05.2012 s-a aprobat încetarea calităţii de asociat a reclamantului prin cesionarea tuturor părţilor sociale deţinute către asociatul D.. Hotărârea adunării generale şi contractul de cesiune au fost înregistrate la Registrul Comerţului Sibiu pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare

Conform sentinţei civile nr. 2471/18.06.2012, menţionată în raportul de evaluare, reclamantul a fost ales în funcţia de primar al comunei Boişoara, judeţul Vâlcea, fiind depusă declaraţia D112 pentru luna iunie 2012 de Comuna Boişoara.

În cauză, se reţine că în rejudecare, Curtea de Apel Piteşti a dispus efectuarea unei expertize, conform statuărilor deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar reclamantul a depus încheierea penală nr. 1310/24.11.2016, pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia penală.

Prin încheierea penală pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul x/2016 au fost desfiinţate statele de plată pentru perioada 18.06.2012 - 01.03.2013 întrucât nu erau fost semnate de către reclamant.

Toate înscrisurile prezentate instanţei şi expertului judiciar care a efectuat raportul de expertiză în cauză, din partea societăţii au fost depuse de lichidatorul judiciar C. S.R.L., care a fost numit prin sentinţa nr. 1268 din 8 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010 când s-a dispus începerea procedurii falimentului S.C. B. S.R.L..

Înalta Curte reţine că activitatea societăţii începând cu anul 2012 a fost coordonată de lichidatorul C. S.R.L. şi nu de către intimatul-reclamant.

Celelalte acte studiate de expertul desemnat în cauză au fost comunicate la dosar de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş.

Prin Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014, Agenţia Naţională de Integritate a concluzionat că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 08.06.2012-01.03.2013, încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 161/2003, pentru că a deţinut concomitent următoarele funcţii: primar al comunei Boişoara şi funcţia de angajat cu contract individual de muncă în cadrul B. S.R.L., precum şi funcţia de director în cadrul aceleiaşi societăţi.

În cuprinsul raportului de evaluare, din analiza documentelor transmise de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orăşenesc Gura Lotrului s-a reţinut că reclamantul, în perioada 18.06.2012-01.03.2013, a beneficiat atât de drepturile salariale încasate în calitate de primar, cât şi de drepturile salariale încasate conform contractului individual de muncă

În urma efectuării raportului de expertiză, expertul a reţinut existenţa unor dispoziţii de plată în perioada iulie - decembrie 2012, prin care s-au făcut plăţi către reclamantul A., dar acestea nu certifică calitatea de angajat al societăţii, motivul plăţii fiind restituire împrumut.

Înalta Curte constată că înscrisurile doveditoare, respective ştatele de plată reţinute de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca fiind relevante în constatarea stării de incompatibilitate, nu au fost supuse analizei instanţei de fond întrucât, aşa cum s-a constatat ca urmare a demersurilor efectuate de expert, acestea nu au fost găsite.

Mai mult, potrivit adresei nr. x/28.08.2014 aflată la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - primul ciclu procesual, Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu a transmis Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu situaţia angajaţilor societăţii B. S.R.L. şi conform Registrului general de evidenţă al salariaţilor în perioada ianuarie 2010 - iunie 2014, reclamantul nu figurează ca salariat.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte observă că nu poate fi dovedită situaţia de incompatibilitate reţinută prin Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014, iar recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a depus în dovedirea susţinerilor sale înscrisurile considerate relevante şi care ar conduce la o altă soluţie pe fondul cauzei.

Nu poate fi reţinută afirmaţia recurentei-pârâte în sensul că raportul de evaluare a fost legal întocmit, întrucât acesta a fost emis în bază unor acte desfiinţate printr-o încheiere penală definitivă (neatacată, necontestată şi ignorată de instituţia recurentă) şi a unor adrese contradictorii emise de instituţiile statului, care au şi precizat că începând cu data de 01.01.2011 nu mai deţin înscrisuri privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, acestea fiind păstrate de societatea/instituţia angajatoare.

În aceste condiţii, soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii, este legală şi este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, pe care o va menţine.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE împotriva sentinţei nr. 53/F-CONT din data de 3 aprilie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.