Forced displacement compensation: proof of 1944 evacuation under Law No. 189/2000
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the State Pension House, thereby upholding the appellate court’s judgment that ordered the pension authority to issue a new decision recognizing the claimant's forced displacement period. The dispute concerned the administrative refusal to acknowledge the claimant’s eligibility for benefits under Law No. 189/2000, which provides compensation to individuals forced to change their domicile due to the regimes established in Romania between 1944 and 1945. The claimant demonstrated through archival records and witness testimony that they were evacuated in March 1944 from a location in the Suceava/Dorohoi region to Argeș/Dâmbovița counties; the court held that this evidence was sufficient to prove the forced relocation required by the statute, finding the administrative authority’s rejection unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Forced displacement compensation: proof of 1944 evacuation under Law No. 189/2000: Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1750/2004, reclamantul I.V. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12013/11259 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă și admiterea cererii formulată în baza Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna martie 1944, a fost strămutat din comuna Zvoriștea, județul Suceava, în satul Străoști, comuna Dragodana, județul Argeș și că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea.
Prin sentința civilă nr. 3115 din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12013/11259 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să elibereze în favoarea reclamantului, o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 22 martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost evacuat din județul Dorohoi, în județul Dâmbovița, în cursul anului 1944.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei, iar aprecierea încadrării în dispozițiile legii se poate face de către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea.
Recursul este nefondat.
Din conținutul adresei nr. 622 din 18 noiembrie 2004, eliberată de Direcția Județeană Dâmbovița a Arhivelor Naționale, rezultă că reclamantul figurează la poziția nr. 43, ca refugiat și evacuat din județul Dorohoi, în județul Dâmbovița, în cursul anului 1944.
Acest act, coroborat cu declarația autentificată a martorului M.N. face dovada că reclamantul, din cauza regimurilor instaurate în România, și-a schimbat forțat domiciliul, în altă localitate, decât cea în care s-a născut, respectiv din localitatea Zvoriștea, județul Dorohoi - Suceava, în comuna Dragodana, județul Dâmbovița, în 22 martie 1944.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3115 din 2 decembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.