EU project funding eligibility dispute; classification of "Standard Information Letter" as administrative act barring civil contract liability

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, în urma declinării de competenţă de la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Organizaţia Naţională Cercetaşii României -Filiala Braşov Virgil Oniţiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman şi Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale:

- să se constate caracterul eligibil al sumelor de 109.080,00 RON reprezentând cheltuieli furnizare produse publicitare, conform contractului nr. x/03.11.2015, 13.223,53 RON reprezentând cheltuieli cu cazarea, diurna şi transportul personalului, transport materiale pentru partenerul ONRC Braşov şi 9. 177,00 RON reprezentând cheltuieli privind salariu, impozit şi contribuţii aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2015 pentru d-na A.;

- să fie obligate pârâtele la plata către reclamată a sumelor menţionate anterior;

- să fie obligate pârâtele la plata dobânzii legale, calculată de la data scadenţei cererii de plată x din 12.11.2015 până la data plăţii efective, respectiv de la data de 03.12.2015 - 20 de zile de la data formulării potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 71 pronunţată în data de 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Organizaţia Naţională Cercetaşii României - Filiala Braşov, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 71 pronunţată la 26 aprilie 2018 de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Organizaţia Naţională Cercetaşii României - Filiala Braşov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În susţinerea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind act administrativ Scrisoarea standard de informare a beneficiarului.

Sub acest aspect menţionează următoarele:

- în conţinutul scrisorii nu se prevede un termen de contestaţie, ci un termen de clarificări în termen de 5 zile de la comunicare, iar contestarea se face conform manualului Beneficiarului;

- prin însăşi denumirea sa reiese că este pentru informarea beneficiarului;

- scrisoarea standard de informare nu produce mereu efecte juridice, în sensul că anumite cheltuieli sunt declarate neeligibile, ele putând fi urmate de noi cereri de plată/rambursare care să conţină cele indicate de aceasta;

- contestaţiile formulate de reclamantă au fost efectuate ca urmare a prevederilor art. 1103 şi a Manualului Beneficiarului care impun încercarea unor soluţionări pe cale administrativă a cererilor de plată/rambursare respinse sau asupra cărora s-au aplicat corecţii şi nicidecum procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- singura procedură admisibilă în cazul unei scrisori de informare este acţiunea în pretenţii, întemeiată pe răspunderea contractuală, potrivit C. civ.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia nulităţii recursului, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia tardivităţii acţiunii, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a depus întâmpinare prin care invocă excepţia nulităţii recursului, solicitând, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de către părţi, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, reclamanta nu a criticat modul de soluţionare a excepţiilor nulităţii cererii de chemare în judecată, a tardivităţii şi a lipsei calităţii procesuale active, ce au fost respinse prin încheierea interlocutorie pronunţată la termenul de judecată din data de 19.04.2018, iar pârâţii nu au formulat la rândul lor cerere de recurs pentru a putea fi verificate din nou de către instanţa de recurs.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman se constată că ea vizează chiar esenţa cererii de recurs.

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost interpretate sau aplicate greşit normele de drept material.

Reclamanta a solicitat instanţei să constate caracterul eligibil al sumelor de 109.080,00 RON reprezentând cheltuieli furnizare produse publicitare, conform contractului nr. x/03.11.2015, 13.223,53 RON reprezentând cheltuieli cu cazarea, diurna şi transportul personalului, transport materiale pentru partenerul ONRC Braşov şi 9. 177,00 RON reprezentând cheltuieli privind salariu, impozit şi contribuţii aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2015 pentru d-na A..

Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, apreciind că reclamanta nu a învestit instanţa de contencios administrativ cu un petit corespunzător în sensul anulării actului administrativ atacat, a deciziei de soluţionare a contestaţiei ori în vederea sancţionării refuzului autorităţii de a soluţiona contestaţia formulate şi nu la contestat în procedura de drept comun prevăzută de Legea 554/2004.

Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că acţiunea este inadmisibilă, întrucât Scrisoarea de informare x era act administrativ astfel că trebuia să urmeze procedura Legii 554/2004.

În cauză, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi beneficiarul Şcoala Gimnazială nr. 5 Săcele au semnat contractul de finanţare nr. x. Ulterior, între beneficiarul Şcoala Gimnazială nr. 5 Săcele şi reclamanta Organizaţia Naţională Cercetaşii României - Filiala Braşov a fost încheiat Acordul de parteneriat, prin care reclamanta s-a obligat să contribuie la asigurarea managementului proiectului, să se implice cu resurse şi personal în activităţile proiectului şi să asigure cofinanţarea parţială a proiectului.

În această calitate reclamanta a efectuat cheltuieli în valoare de 109.080 RON, cheltuieli pe care pârâta le-a invalidat prin Scrisoarea de informare a beneficiarului aferentă ID x, CR7, suplimentară înregistrată sub nr. x/20.04.2016, act comunicat beneficiarului Şcoala Gimnazială nr. 5 Săcele. Beneficiarul Şcoala Gimnazială nr. 5 Săcele a formulat contestaţie împotriva acestui act administrativ, înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. x/27.04.2016 şi soluţionat prin documentul nr. x/08.08.2016, în sensul respingerii în întregul ei. Soluţia pronunţată în cadrul contestaţiei nu a fost atacată la instanţa de contencios administrativ.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva "Scrisorii de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016", a "răspunsului la contestaţia aferentă CR 7, suplimentară" prin adresa nr. x/08.08.2016 şi a "Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/17.08.2016.

Înalta Curte în acord cu judecătorul fondului, constată că, reclamanta a formulat contestaţie împotriva Scrisorii de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferentă ID x, cererii de rambursare nr. x, dar nu a "finalizat această procedură administrativă, nu a învestit instanţa de contencios administrativ cu un petit corespunzător în sensul anulării actului administrativ atacat, a deciziei de soluţionare a contestaţiei ori în vederea sancţionării refuzului autorităţii de a soluţiona contestaţia formulată, ci a insistat în soluţionarea prezentei acţiuni în condiţiile dreptului comun, pe tărâmul răspunderii contractuale, indicând explicit temeiul de drept al acţiunii ca fiind art. 1166, 1170, 1350 şi urm. C. civ..".

Având în vedere dispoziţiile C. civ. şi definiţia legală a actului administrativ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că în cazul în speţă, scrisoarea de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferentă ID x, CR nr. 7 are natura unui act administrativ, întrucât dă naştere şi modifică raporturi juridice, nefiind un simplu act preparatoriu.

Astfel, se reţine că, prin conţinutul ei se aduce la cunoştinţa beneficiarilor, în afara faptului că pârâtul a invalidat cheltuieli în valoare de 109.080 RON, ce sume vor fi rambursate, precum şi cele neeligibile şi dreptul de a contesta diminuarea cheltuielilor sau de a solicita lămuriri, în termen de 5 zile lucrătoare,

În acest context Scrisoarea devine un act de autoritate, întrucât dispune anumite măsuri în privinţa cererii de rambursare, având caracter executoriu şi producând efecte juridice proprii.

Rezultă, astfel, că partea interesată trebuia să solicite în instanţă anularea actului administrativ, a deciziei de soluţionare a contestaţiei ori în vederea sancţionării refuzului autorităţii de a soluţiona contestaţia formulată, ocazie cu care se putea fi obligată autoritatea pârâtă de a soluţiona cererea sau de a se analiza legalitatea actelor preparatorii ce au stat la baza emiterii deciziei, inclusiv legalitatea scrisorii de informare a beneficiarului.

Faţă de cele expuse anterior, devenind aplicabilă legea specială a contenciosului administrativ, cererea nu putea atrage indicenţa dreptului comun, respectiv răspunderea contractuală, criticile formulate de reclamantă sub acest aspect fiind nefondate.

În aceste condiţii, soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, este legală şi este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, pe care o va menţine.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Organizaţia Naţională Cercetaşii României - Filiala Braşov Virgil Oniţiu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Organizaţia Naţională Cercetaşii României - Filiala Braşov Virgil Oniţiu împotriva sentinţei nr. 71/2018 din data de 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.