Eligibility of project management and FEDR costs: calculation of contractual expense caps on validated versus estimated total eligible value

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane anularea procesului-verbal nr. x/27.10.2016 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, precum şi a Deciziei nr. x/16.01.2017 privind soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal menţionat, validarea integrală a sumei de 35.363,46 RON, solicitate la rambursare în CR 6 la capitolul bugetar Resurse umane şi validarea integrală a sumei de 20.255,13 RON, solicitate la rambursare în CR 5 la capitolul bugetar Cheltuieli de tip FEDR.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 64/2018 pronunţată în data de 2 aprilie 2018, Curtea de Apel Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamant Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu împotriva managerului de proiect - chemat în garanţie - A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 64/2018 din data de 2 aprilie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamant Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admitere acţiunii pentru motivele expuse în întreg demersul său judiciar.

În cuprinsul motivelor de recurs a arătat următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa privind anularea procesului-verbal nr. x/27.10.2016 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, precum şi a Deciziei nr. x/16.01.2017 privind soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal menţionat, validarea integrală a sumei de 35.363,46 RON, solicitate la rambursare în CR 6 la capitolul bugetar Resurse umane şi validarea integrală a sumei de 20.255,13 RON, solicitate la rambursare în CR 5 la capitolul bugetar Cheltuieli de tip FEDR.

- judecătorul fondului a interpretat eronat prevederile art. 3 din contractul de finanţare, apreciind că acestea dispun ca finanţarea nerambursabilă nu poate depăşi procentul prevăzut în contractual de finanţare, procent care s-ar aplica la cheltuielile totale eligibile validate;

Instanţa nu a luat în considerare că există o altă contestaţie la un alt proiect POSDRU pentru aceeaşi situaţie şi în care, pârâtul a admis în întregime contestaţia, aceasta dovedind o practică neunitară în situaţii de acelaşi fel.

- Instrucţiunea nr. 103/18.03.2015 nu poate avea efecte în alt sens decât cel stabilit prin contractual de finanţare încheiat între părţi la data de 19 mai 2014, adică procentele de 10% şi 15% prevăzute de acesta, se aplică la valoarea totală eligibilă estimate, conform contractului de finanţare şi nu la valoarea totală eligibilă validate.

În acest context, motivele expuse de instanţa de fond referitoare la incidenţa în cauză a Instrucţiunii nr. 103/18.03.2015 sunt în contradicţie cu contractul de finanţare încheiat în anul 2014. Mai mult chiar pârâta invocă art. 11 din contractul de finanţare, potrivit căruia orice modificare în contract se face cu acordul ambelor părţi.

Aşadar, nici un act normativ nu ar putea efecte retroactive, cu atât mai puţin o instrucţiune data în aplicarea unui Contract de finanţare încheiat între părţi.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul A. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicit admiterea recursului şi menţinerea soluţiei faţă de chematul în garanţie, cu acordarea cheltuielilor de judecată

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că recursul vizează doar modul de soluţionare a cererii de chemare în judecată, nu şi faptul că, prin sentinţa recurată s-a respins cererea de chemare în garanţie.

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost interpretate sau aplicate greşit normele de drept material.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Procesul-verbal nr. x/27.10.2016 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, precum şi a Decizia nr. x/16.01.2017 privind soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal menţionat.

Prin actele contestate s-a reţinut depăşirea nivelului maxim al cheltuielilor aferente managementului de proiect şi a cheltuielilor tip FEDR, prevăzute în contractul de finanţare x înregistrat la OIPOSDRU cu nr. x/19.05.2014 cu proiectul "Creşterea calităţii programelor de studii de licenţă şi master în domeniile Mecatronică şi robotică şi Inginerie industrială prin armonizarea acestora cu cerinţele pieţei muncii şi transferul transnaţional de know-how" şi Ghidul solicitantului - condiţii generale.

Instanţa de fond a respins acţiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamantei aduse actelor administrative.

Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că o parte din cheltuielile solicitate la plată prin cererile de rambursare nr. x şi 6 efectuate nu sunt eligibile.

Înalta Curte constată că pe parcursul derulării contractului de finanţare, au fost depuse 7 cereri de rambursare, dar la validarea cererilor de rambursare nr. x şi 6 s-au solicitat cheltuieli de tip FEDR în sumă de 152.933,49 RON, deşi suma totală de cheltuieli în bugetul aprobat era de 102.678,36 RON (procent maxim 10%) şi pentru managementul de proiect suma 189.381 RON, desi suma totală de cheltuieli în bugetul aprobat era de 154.017,54 RON (procent maxim de 15%).

Sub acest aspect, instituţia pârâtă a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. x/27.10.2016, prin care a fost individualizată şi stabilită în sarcina reclamantei Universitatea Lucian Balaga suma de plată de 83.906,22 RON din care 64.607.79 RON la fondul UE şi 19.298,43 RON la bugetul de stat, în baza art. 2 alin. (1) lit. n) O.U.G. nr. 66/2011.

Trebuie precizat că, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare, reclamanta avea obligaţia să implementeze proiectul în conformitate cu prevederile din contract şi cu legislaţia europeană şi naţională aplicabilă.

Instanţa de fond în mod legal a reţinut că "Problematica dedusă judecăţii prin acţiunea principală o reprezintă interpretarea şi aplicarea art. 3 contractul de finanţare precum şi incidenţa în cauză a Instrucţiunii 103/2015".

Trebuie precizat că există un aspect necontestat de recurenta-reclamantă, respectiv că, în contractul de finanţare x se prevede, la pct. 3, " (2) "AMPOSDRU prin OIPOSDRU-MEN acordă o finanţare nerambursabilă în sumă maximă de 1.678.505,47 RON, echivalentă cu 98% din valoarea totală eligibilă prevăzută de la art. 3 alin. (1). (3)Valoarea cheltuielilor legate de administraţie/cheltuieli indirecte va fi acordată în procent de maxim 15% din valoarea totală a costurilor directe eligibile, mai puţin cheltuielile de tip FEDR. (4) Valoarea cheltuielilor legate de managementul proiectului va fi acordată în procent de maxim 15% din cheltuielile eligibile ale proiectului. (5) În cazul în care la finalizarea perioadei de implementare a Proiectului, valoarea totală eligibilă validată de AMPOSDFRU/OIPOSDRU MEN este mai mică decât valoarea totală eligibilă prevăzută la alin. (1), procentul de decontare a acestor tipuri de cheltuieli, precum şi cheltuielile de tip FEDR, va fi raportat la aceasta din urmă. (6) La finalizarea perioadei de implementare a Proiectului, finanţarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU/OIPOSDRU MEN va fi limitată la valoarea obţinută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2) cheltuielilor totale eligibile validate".

Recurenta a susţinut, pe de o parte, faptul că Instrucţiunea nr. 103/2015 nu este aplicabilă în speţa de faţă, întrucât este un act administrativ emis ulterior momentului efectuării cheltuielilor considerate nedeductibile, iar, pe de altă parte, că în contractul semnat de părţi nu s-a prevăzut decât tipul cheltuielilor eligibile, printre care cheltuielile cu echipa de management şi cele de tip FEDR.

Instanţa de control judiciar nu poate primi aceste susţineri. Chiar dacă prevederile Instrucţiunii nr. 103/2015 nu ar fi incidente în cauză (deşi ea a abrogat Instrucţiunea nr. 78/2013, în vigoare la momentului încheierii contractului), este de observat faptul că la art. 4 din Contractul de finanţare semnat de părţi s-a prevăzut faptul că sunt eligibile cheltuielile stabilite prin H.G. nr. 759/2007, prin Ordinul nr. 3/185/2008 al MMFES şi MEF, prin Ghidul Solicitantului şi prin contractul semnat de părţi, fiind interzisă rambursarea unor cheltuieli cu depăşirea limitelor maxime stabilite prin contract.

În consecinţă, este lipsită de substanţă afirmaţia recurentei în sensul că în contractul dintre părţi nu s-ar fi prevăzut un procent al cheltuielilor legate de managementul proiectului şi de tip FEDR, respectiv o limită a acestora.

Alegaţiile recurentei referitoare la faptul că acest tip de cheltuieli erau necesare în realizarea contractului nu prezintă relevanţă în condiţiile în care ele nu s-au încadrat în procentul maxim prevăzut în contract, procent care se aplică la cheltuielile totale eligibile validate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, pe care o va menţine.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" Sibiu împotriva sentinţei nr. 64/2018 din data de 2 aprilie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.