Suspension of fiscal administrative objection due to penal complaint for tax fraud: requirement that criminal proceedings decisively influence the administrative tax solution.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contecios administrative şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment reprezentată legal de lichidatori B. şi C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Serviciul Soluţionare Contestaţii, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, anularea deciziei nr. 3537/16.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei înregistrate la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava - Inspecţia Fiscală sub nr. x/18.09.2015, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de societate pentru suma de 4.046.657 RON şi, pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea autorităţilor pârâte să soluţioneze pe fond contestaţia prealabilă depusă împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.08.2015 şi a deciziei de impunere nr. x/14.08.2015, în ceea ce priveşte stabilirea ca obligaţii suplimentare de plată a TVA în cuantum de 3.983.357 RON (TVA şi accesorii) şi impozit pe profit în cuantum de 63.300 RON; obligaţia de a face (în modalitatea detaliată supra pct. 1), solicită să fie stabilită în sarcina autorităţilor pârâte sub sancţiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004; obligarea autorităţilor pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 97/2017 pronunţată în data de 7 iunie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. şi C., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Serviciul Soluţionare Contestaţii şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, a anulat în parte, decizia nr. 3537/16.06.2016 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi -Serviciul Soluţionare Contestaţii, în ceea ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. Suceava, în faliment, cu privire la suma 4046657 RON, a obligat pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi-Serviciul Soluţionare Contestaţii să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/14.08.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava - Activitatea de inspecţie fiscală în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.08.2015 emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava - Activitatea de inspecţie fiscală, cu privire la suma de 4046657 RON reprezentând 63300 RON impozit pe profit, 3934200 RON TVA, 29563 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA, 19594 RON penalităţi de întârziere aferente TVA şi a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 97/2017 pronunţată la 7 iunie 2017 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.

În suţinerea căii de atac pârâta a arătat următoarele:

- instanţa de fond în mod greşit nu a observat că în speţă, organul de soluţionare a contestaţiei administrative a indicat în concret care sunt elementele de fapt şi de drept care au condus la suspendarea soluţionării contestaţiei;

Astfel, din analiza aspectelor constatate a rezultat un comportament fiscal inadecvat, creându-se suspiciuni întemeiate cu privire la realitatea tranzacţiilor consemnate în documentele aflate în evidenţele contabile ale sociatăţii-reclamante.

- nu se poate reţine, cum în mod constatat a reţinut judecătorul fondului, că între stabilirea obligaţiilor bugetare prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscal suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscal pentru persoane juridice şi stabilirea caracterului infracţional al faptei săvârşite nu ar exista o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei.

Această interdependenţă constă tocmai în faptul că organele de cercetare penală urmează să se pronunţe asupra caracterului infracţional al faptei, având în vedere constatările organelor de inspecţie fiscal din cadrul A.J.F.P. Suceava, conform cărora în perioada verificată petenta a desfăşurat relaţii comerciale cu diferite societăţi comerciale pentru care a solicitat rambursare TVA, iar în urma verificărilor ulterioare efectuate, aceste sume au fost stabilite suplimentar, întrucât nu a fost demonstrată realitatea operaţiunilor.

Organul fiscal nu se poate pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale, iar suspendarea soluţionării contestaţiei are rolul de a preîntâmpina emiterea unor hotărâri contradictorii.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat, în principal, excepţia nulităţii căii de atac promovate pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond şi acordarea cheltuielilor de judecată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de către părţi, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Societatea reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ decizia nr. 3537/16.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei înregistrate la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava - Inspecţia Fiscală sub nr. x/18.09.2015

Prin decizia nr. 3537/16.06.2016 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Serviciul Soluţionare Contestaţii, art. 1, a fost suspendată soluţionarea contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. Suceava, în faliment, împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.08.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava - Inspecţie Fiscală, în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.08.2015 şi împotriva procesului-verbal nr. x/11.08.2015 emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava - Inspecţie Fiscală, cu privire la suma de 4046657 RON, reprezentând: 63300 RON-impozit pe profit, 3934200 RON-TVA; 29563 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA, 19594 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA, soluţionarea contestaţiei urmând a fi reluată la data la care contestatoarea sau organul fiscal va sesiza organele de soluţionare competente că motivul care a determinat suspendarea a încetat în condiţiile legii, în conformitate cu dispoziţiile normative precizate în motivarea deciziei. Potrivit art. 2 al deciziei, s-a respins ca nemotivată contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. Suceava, în faliment, împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.08.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava -Inspecţie Fiscală, în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.08.2015, cu privire la suma de 6489 RON reprezentând: 1884 RON-impozit pe profit, 4605 RON-TVA.

Curtea de Apel Suceava a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta DGRFP Iaşi să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă.

Împotriva acestei soluţii, pârâta DGRFP Iaşi a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi care vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contestaţiei administrativ fiscale.

Obiectul cauzei priveşte contestaţia reclamantei A. S.R.L. împotriva deciziei emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei de impunere nr. x/14.08.2015, care a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plată, reprezentând impozit pe profit, TVA plus accesorii, şi obligarea organului fiscal competent la soluţionarea pe fond a contestaţiei.

În conformitate cu prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 "Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă: (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă;"

Se constată din actele dosarului faptul că, în perioada 04.05.2015-10.08.2015, Activitatea de Inspecţie Fiscală Iaşi a derulat o inspecţie fiscală parţială la societatea reclamantă, pentru perioada 01.01.2014 - 30.06.2015, având ca obiectiv modul de calcul, evidenţiere şi virare la bugetul de stat a impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată. Echipa de control a constatat că societatea reclamantă a dedus cheltuieli cu consumul de anvelope pentru care nu a făcut dovada realităţii operaţiunii, a dedus TVA aferenta achiziţionării de anvelope de la furnizori cu un comportament fiscal inadecvat si care au emis documente din care nu rezulta cu claritate operaţiunile reflectate sunt reale, societatea A. a înregistrat o lipsa in gestiune foarte mare, pe care nu a putut-o justifica, si, de asemenea, a efectuat o livrare intracomunitara (scutita de TVA cu drept de deducere) pentru care nu a putut face dovada ca bunurile au părăsit teritoriul României. Ca atare, Activitatea de Inspecţie Fiscală Suceava a înaintat sesizarea penală nr. 76052/18.08.2015 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în conformitate cu dispoziţiile art. 108 din O.G. nr. 92/2003, republicată, în vederea constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, se referă la o situaţie de excepţie, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în procedura administrativă şi are ca scop evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii cu privire la aceleaşi operaţiuni economice în baza cărora au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare.

Este adevărat că printr-o serie de decizii, Curtea Constituţională a stabilit întâietatea rezolvării acţiunii penale, care este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare în C. proc. pen., însă scopul suspendării îl constituie tocmai verificarea existenţei sau nu a infracţiunii cu privire la care autoritatea fiscală are unele indicii.

În cauza dedusă judecăţii, societatea intimată contestă dispoziţia privind suspendarea soluţionării contestaţiei administrative (art. 1 din decizie), neaducând critici cu privire la dispoziţia 2 din decizia menţionată (prin care s-a respins ca nemotivată contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. Suceava, în faliment, împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.08.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava -Inspecţie Fiscală, în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.08.2015, cu privire la suma de 6489 RON).

Înalta Curte constată că, în raport de plângerea penală formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava - Inspecţie fiscală, înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, nu se poate aprecia a fi întrunite cerinţele art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală.

În fapt, pârâta a transmis plângerea penală nr. 76052/18.08.2015 împreună cu procesul-verbal nr. x/11.08.2015, ce conţinea constatările ale organelor de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Suceava - Inspecţie fiscală inserate în raportul ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate, context în care recurenta nu poate justifica suspendarea contestaţiei administrative formulate de contribuabil, cât timp acestea au fost evaluate din punct de vedere fiscal, ceea ce a şi condus la emiterea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/14.08.2015.

Mai mult, din actele dosarului rezultă cu claritate că plângerea penală a fost formulată împotriva administratorului societăţii reclamante, numitul D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în timp ce obligaţiile fiscale suplimentare de plată din decizia de impunere nr. x/14.08.2015 au fost stabilite în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L..

Se reţine că orice soluţie se va da asupra unor fapte infracţionale pretins săvârşite de către administratorul societăţii, nu ar influenţa în niciun mod soluţionarea contestaţiei administrative, ce priveşte obligaţiile de plată stabilite în sarcina reclamantei.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că între stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite de administratorul reclamantei şi stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare reţinute în sarcina societăţii prin decizia de impunere, nu există o legătură ce ar putea influenţa soluţionarea contestaţiei administrative, cu atât mai mult cu cât organele fiscale au formulat deja concluzii asupra obligaţiilor fiscale suplimentare ale reclamantei prin actele atacate în procedura administrativă.

Pentru toate aceste motive, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, o va menţine în întregime şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, ca nefondat. Înalta Curte reţine că instanţa de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei emise în temeiul art. 214 alin. (1) lit.

a) Codul de procedură fiscală poate evalua măsura administrativă inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii fiscale prin raportare la definiţia excesului de putere, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit.

n) din Legea nr. 554/2004, a proporţionalităţii şi a celorlalte exigenţe ale dreptului la o bună administrare, pentru că în caz contrar, s-ar accepta incidenţa art. 214 alin. (1) lit.

a) Codul de procedură fiscală în cazul oricărui demers formal de sesizare a organelor penale, cu consecinţa amânării nepermise a soluţiei în procedura administrativă.cazul de suspendare a procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, reglementat de art. 214 alin. (1) lit.

a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se referă la o situaţie de excepţie, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în procedura administrativă. Este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ţine în loc civilul", procedura administrativă privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendareacazul de suspendare a procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, reglementat de art. 214 alin. (1) lit.

a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se referă la o situaţie de excepţie, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în procedura administrativă. Este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ţine în loc civilul", procedura administrativă privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendareacazul de suspendare a procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, reglementat de art. 214 alin. (1) lit.

a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se referă la o situaţie de excepţie, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în procedura administrativă. Este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ţine în loc civilul", procedura administrativă privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendarea

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva sentinţei nr. 97/2017 din data de 7 iunie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.