Referendum scheduling dispute perempted due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. personal şi în calitate de preşedinte al B. prin Preşedinte A. a solicitat să se constate nelegalitatea refuzului pârâtului Biroul Electoral Central Bucureşti, de a soluţiona aspectele sesizate şi să dispună în timp util ca organizarea Referendumului să se desfăşoare într-o singură zi, în data în data de 07.10.2018. Totodată, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. II, alin. (1) al O.U.G. nr. 86/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000, prin care sunt stabilite două zile pentru organizarea referendumului, 6 şi 7 octombrie, în loc de una singură (7 octombrie) cum era reglementat iniţial.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 226 din 11 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Admite excepţia perimării invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., domiciliat în Buzău, Judeţ Buzău şi B. prin Preşedinte A., cu sediul în Buzău, Judeţul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central Bucureşti, cu sediul în Bucureşti."

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 226 din 11 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii B. şi A..

4. Încheierea de suspendare a judecării cauzei

Prin încheierea din 06 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanţii B. şi A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că partea, deşi legal citată nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:,,1) Judecătorul va suspenda judecata:

(...)

2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 6 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului pentru lipsa părţilor, potrivit dispoziţiilor anterior citate.

La data de 7 septembrie 2021, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepţiei perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Pe cale de consecinţă, încheierea de şedinţă din data de 6 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 6 aprilie 2021.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva sentinţei nr. 226 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.