Insureds' claim against Guarantee Fund deemed moot after post-appeal compensation decisions

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ. "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.11.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor să emită decizie de soluţionare a cererii de despăgubiri depuse în data de 19.05.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2207 pronunţată în data de 10 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea de despăgubiri înregistrată sub nr. x/22.05.2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2207 din data de 10 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, următoarele:

- sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei;

- termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015, astfel că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2, art. 11 şi art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, precum şi a dispoziţiilor Normei nr. 16/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, care nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de plată;

- în mod eronat a apreciat instanţa de fond că a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii de plată pe care ar fi formulat-o reclamanţii, fără a lua în considerare: specificul, complexitatea şi încărcătura activităţii Fondului; necesitatea respectării principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament în soluţionarea cererilor de plată formulate de creditorii de asigurări; numărul foarte ridicat de cereri de plată aflate în soluţionare; prevederile legale care dispun că soluţionarea cererilor se face în ordinea înregistrării lor.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

La data de 1 februarie 2021, recurentul-pârât şi intimaţii reclamanţi au depus la dosar cerere prin care au solicitat a se lua act că acţiunea a rămas fără obiect în urma emiterii deciziilor de despăgubire.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei cu privire la cererea lor de plată a despăgubirilor, conform dispoziţiilor Legii nr. 213/2015.

Instanţa de fond - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea dedusă judecăţii şi a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamanţi şi înregistrată la pârât la data de 19 mai 2017.

Înainte de a proceda la expunerea şi analiza în concret a criticilor formulate de către recurentul-pârât, cât şi a legalităţii hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de recurentul-pârât şi intimaţii - reclamanţi la dosarul cauzei, la data de 7 februarie 2019 au fost emise Deciziile nr. 18895, 18835, 18840, 18837, 18838, 1837 şi la data de 4 martie 2019 Decizia nr. 19306, de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a fost analizată şi admisă cererea de plată depusă de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J..

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 10 mai 2018, iar la data de 07 februarie 2019 şi la 4 martie 2019 Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Deciziile nr. 18895, 18835, 18840, 18837, 18838, 1837 şi nr. 19306, privind cererea de plată din 19 mai 2017, care a fost analizată în cadrul şedinţelor Comisiei Speciale.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că, deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererii de plată a fost îndeplinită la data promovării acţiunii (16.11.2017), ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a deciziilor, prin care, urmare a analizării în şedinţa Comisiei speciale s-a admis cererea de plată a petenţilor, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin soluţionarea cererii de plată a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanţi privind soluţionarea acesteia este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2207 din 10 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 2207 din data de 10 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.