County council's formal EU school-fruit aid appeal annulled as void for lacking cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Judeţean Ilfov a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată nr. x/08.10.2015 şi pe cale de consecinţă, Decizia nr. 11833/25.04.2016, de respingere a contestaţiei Consiliul Judeţean Ilfov.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1497 din 17 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Judeţul Ilfov-Consiliul Judeţean Ilfov, în contradictoriu cu intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei nr. 1497 din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Judeţul Ilfov - Consiliul Judeţean Ilfov solicitând casarea sentinţei atacate.

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, recurentul nu a formulat motive de recurs la adresa sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentinţa recurată prima instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prima instanţă a reţinut legalitatea actelor administrative contestate, respectiv a Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată nr. x/08.10.2015 şi a Deciziei nr. 11833/25.04.2016, de respingere a contestaţiei, reţinând că în cauză sunt incidente prevederile cuprinse la pct. 10.1 din Ghidul solicitantului versiunea 3.2 - ianuarie 2015 privind acordarea ajutorului financiar în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli - distribuţia de mere, potrivit cărora, cererea de plată se poate respinge în urma controlului la nivelul solicitantului şi a instituţiilor de învăţământ beneficiare, în următoarele situaţii: dacă se utilizează sau se prezintă documente false sau incorecte; în cazul în care lipsesc evidenţele şi documentele comerciale care atestă furnizarea şi consumul merelor de către elevii din instituţiile de învăţământ prevăzute în desfăşurătorul ataşat cererii de plată.

Or, din Nota de respingere a cererii de plată au rezultat o mulţime de nereguli constatate de autoritatea de verificare şi control privind necompletarea declaraţiei/declaraţiilor de către furnizor în conformitate cu cerinţele Ghidului solicitantului, neîntocmirea centralizatorului avizelor potrivit formularelor standard, acestea nefiind datate şi semnate de reprezentantul furnizorului, etc. Mai mult, în adresa de răspuns la clarificarea cu nr. x/19.11.2015 S.C. A. S.R.L. se precizează faptul că în caietul de sarcini nu se făcea trimitere la Ghidul solicitantului, că centralizatoarele avizelor nu reprezintă o obligaţie contractuală a societăţii iar facturile fiscale nu mai pot fi modificate, acestea fiind deja înregistrate în contabilitate, fără să ataşeze Formularul de Completare a cererii de plată împreună cu documentele solicitate prin notificarea de completare.

Recurentul a reluat prin cererea de recurs situaţia de fapt a cauzei, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanţei de fond este nelegală.

În motivele de recurs nu se regăsesc niciun fel de critici cu privire la sentinţa recurată, susţinerile din recurs fiind exclusiv consideraţii privind dispoziţiile art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011 şi 16 din Legea nr. 61/2011, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deşi cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, deşi dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate hotărârii recurate.

În consecinţă, pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, a nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.

Anulează recursul declarat de reclamantul Judeţul Ilfov - Consiliul Judeţean Ilfov împotriva sentinţei nr. 1497 din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.