Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 521/2021 AI generated

Finality of Court of Appeal judgments on Judicial Inspectorate closure resolutions under Law 317/2004 bars cassation appeal

Case Number Decizia nr. 521/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Bucharest Court of Appeal which had previously rejected the claimant's request. The case involved a civil action challenging a resolution by the Judicial Inspectorate that closed a complaint regarding alleged disciplinary misconduct (bad faith and gross negligence) by two judges in a prior civil dispute over fence compensation. Relying on a 2017 jurisprudential principle established by the Court, the appellate body had adjudicated the complaint on the merits under the procedural framework of Law No. 317/2004 rather than the general Administrative Litigation Law, a choice that made the first-instance judgment irrevocable. Consequently, the Supreme Court held that the appeal lacked a legal basis because, under Articles 47(7) and 483(1) of the Code of Civil Procedure, such judgments rendered under the specific regime of Law No. 317/2004 are final and not subject to appeal or cassation, rendering the appellant's remedy procedurally unavailable.

Legislator headnote

AI generated

art. 496 din C. proc. civ, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 5 alin. (3) din C. proc. civ, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004; Finality of Court of Appeal judgments on Judicial Inspectorate closure resolutions under Law 317/2004 bars cassation appeal: The case involved a civil action challenging a resolution by the Judicial Inspectorate that closed a complaint regarding alleged disciplinary misconduct (bad faith and gross negligence) by two judges in a prior civil dispute over fence compensation. Relying on a 2017 jurisprudential principle established by the Court, the appellate body had adjudicated the complaint on the merits under the procedural framework of Law No. 317/2004 rather than the general Administrative Litigation Law, a choice that made the first-instance judgment irrevocable. Consequently, the Supreme Court held that the appeal lacked a legal basis because, under Articles 47(7) and 483(1) of the Code of Civil Procedure, such judgments rendered under the specific regime of Law No. 317/2004 are final and not subject to appeal or cassation, rendering the appellant's remedy procedurally unavailable.

Keywords

AI generated
judicial law civil judgment framework decision scope of review in cassation gross negligence disciplinary action
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 septembrie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2017 din 08.08.2017 şi trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii disciplinare, reluarea verificărilor prealabile în legătură cu sesizarea făcută, urmând ca Inspecţia Judiciară să analizeze şi să se pronunţe efectiv asupra aspectelor arătate în sesizarea făcută în legătură cu abaterile săvârşite de cele două doamne judecătoare B. şi C., judecătoare la Tribunalul Gorj, secţia civilă, respectiv exercitarea profesiei cu rea credinţă şi gravă neglijenţă, începerea cercetării disciplinare şi sancţionarea disciplinară a acestor doamne judecător, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de L.303/2004, art. 99 alin. (2) lit. h), care cu rea credinţă şi gravă neglijenţă au încălcat intenţionat şi cu bună ştiinţă şi au nesocotit, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, atât normele de drept material şi procesual, cât şi probele administrate şi susţinerile părţilor în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Gorj, secţia civilă, prin care a fost admis în parte apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 1862/01.06.2016 pronunţată în cauză iar reclamanta obligată să le plătească acestora suma de 41731 de RON c/valoarea unor garduri şi 1628,46 RON cheltuieli de judecată, soluţie prin care i-a fost produsă astfel o gravă vătămare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1402 din 23 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea căii de atac declarate, recurenta-reclamanta a criticat sentinţa atacată, invocând, în esenţă, că judecătorul cauzei a încălcat toate principiile de drept, precum şi o serie de reguli de procedură.

4. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, în raport de Soluţia de principiu adoptată la data de 9 octombrie 2017 de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Rezoluţiei emise de Inspecţia Judiciară la data de 2 iunie 2017 în dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării acesteia privind aspectele semnalate.

Prin raportare la dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., se reţine că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017, s-a stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluţia de clasare a sesizării pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată]. Aplicarea art. 5 alin. (3) din C. proc. civ. reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 9 octombrie 2017, în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 317/2004.

Aşadar, prin Soluţia de principiu adoptată la 9 octombrie 2017, s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6) - (7) şi în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Astfel, având în vedere soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, dar şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 1402 din 23 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată pe fond contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva rezoluţiei din data de 8 august 2017 de clasare a sesizării ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004). În acest sens, trebuie menţionat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, "De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În prezenta cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare şi va respinge recursul formulat de reclamantă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1402 din data de 23 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.