Police procurement contract keeps 25% financial correction as appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.01.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei Române a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea următoarelor acte administrative:

1. Decizia Ministerului Justiţiei, în calitate de operator de program (OP) în cadrul proiectului "Consolidarea capacităţii sistemului de arest preventiv de a respecta instrumentele internaţionale relevante privind drepturile omului", prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014, transmisă prin Adresa nr. x din 16.05.2017, prin care s-a stabilit în sarcina sa o corecţie financiară în cuantum de 25% din valoarea contractului de furnizare nr. x/10.09.2015 încheiat între acesta şi S.C. A. S.R.L., respectiv de 89.712,5 RON fără TVA;

2. Decizia Ministerului Justiţiei nr. 56/5324/2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva deciziei de sancţionare anterior nominalizată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4385 din 30.10.2018, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. În mod eronat, instanţa de fond a reţinut legalitatea procedurii administrative de sancţionare a promotorului de proiect. Astfel, verificările efectuate de Ministerul Justiţiei, în calitate de operator de program, au avut loc după efectuarea ultimei plăţi către promotorul de proiect. În atare situaţie, trebuia aplicată procedura reglementată de art. 21 şi urm. din O.U.G. nr. 66/2011 în cadrul căreia persoana juridică verificată avea posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere faţă de constatările operatorului de program înainte de luarea deciziei finale.

3.2. Instanţa de primă jurisdicţie nu a ţinut seama de încălcarea principiului imparţialităţii de către Directorul Direcţiei Programe Europene în urma semnării de către acesta a celor două acte administrative arătate în acţiune.

3.3. Contrar celor reţinute prin sentinţa contestată, neregulile prezentate în Adresa nr. x din 16.05.2017 nu se confirmă. În condiţiile în care obiectul achiziţiei - instalarea pe autospecialele de transport ale persoanelor privative de libertate a unor instalaţii de aer condiţionat - reprezenta o operaţiune deosebită şi neefectuată până la acel moment de vreun specialist al recurentului, în vederea stabilirii specificaţiilor tehnice din caietul de sarcini al achiziţiei s-au luat în considerare informaţiile disponibile pe unele site-uri web, precum şi experienţa acumulată în reparaţia acestui model de autovehicul. În plus de aceasta, orice documentaţie tehnică este perfectibilă, situaţie demonstrată şi prin comportamentul operatorului economic participant la procedură care nu a uzat de dreptul conferit de dispoziţiile art. 78 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv acela de a solicita clarificări privind documentaţia de atribuire. Mai mult decât atât, potrivit procesului-verbal nr. x/22.07.2015, din cele 12 solicitări de clarificare, numai 2 s-au referit la caracteristicile tehnice sau la modul de montare al produsului solicitat. Acestea din urmă au fost cerute doar în scopul confirmării cerinţelor din caietul de sarcini, după cum permiteau prevederile art. 35 şi art. 78 din O.U.G. nr. 34/2006.

Comisia de evaluare a ofertelor nu putea elimina operatorul economic aflat în procedura de achiziţie, deoarece acesta a arătat că: "se angajează, în cazul în care oferta este stabilită câştigătoare, să presteze serviciile în termenele şi condiţiile impuse prin documentaţia de atribuire."

Prin adresa nr. x/12.02.2017, instituţia recurentă a justificat din punct de vedere tehnic faptul că afişarea mesajului reprezentând răspunsul operatorului economic cu 6 minute după termenul stabilit la confirmările cerute de autoritatea contractantă este posibilă din mai multe motive. În speţa de faţă, data de comunicare al e-mailului este cea la care serverul de poştă electronică al expeditorului a primit mesajul de la calculatorul expeditorului şi nu cea la care e-mailul a fost primit în serverul destinatarului.

Recurentul menţionează faptul că trebuia avută în vedere împrejurarea că la procedura de achiziţie a participat un singur operator economic motiv pentru care nu se poate susţine că a fost încălcat principiul tratamentului egal în situaţia ipotetică în care cele 6 minute prezumate ca fiind întârziere au afectat procedura aflată în discuţie prin neexcluderea operatorului economic. De asemenea, sancţionarea întârzierii la confirmarea unor detalii tehnice de montaj ar fi putut fi interpretată din partea instanţei ca fiind un formalism excesiv din partea autorităţii contractante.

Conţinutul solicitării de clarificare din data de 07.08.2015, respectiv confirmarea faptului că soluţia tehnică ofertată va ţine cont de bilanţul energetic al autovehiculului cu toţi consumatorii în funcţiune, astfel încât echipamentele şi dotările să funcţioneze în condiţii de siguranţă, arată că lipsa unui răspuns sau situaţia transmiterii acestuia cu întârziere nu putea să afecteze procesul de evaluare, iar Comisia de specialitate nu era îndreptăţită să procedeze la excluderea operatorului economic.

În fine, recurentul arată că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că achiziţia efectuată a atins obiectivele proiectului cu finanţare europeană şi nu poate fi pusă în discuţie existenţa vreunui prejudiciu real sau potenţial.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Consideraţii generale

Aşa cum s-a arătat la pct. 1 din decizia de faţă, recurentul Inspectoratul General al Poliţiei Române a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia emisă de Ministerul Justiţiei, transmisă prin Adresa nr. x din 16.05.2017, prin care s-a stabilit în sarcina sa o corecţie (reducere) financiară în cuantum de 25% din valoarea contractului de furnizare nr. x/10.09.2015, respectiv de 89.712,5 RON, fără TVA, precum şi Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 56/5324/2017 emisă de aceeaşi autoritate publică.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere, în esenţă, argumentele ce vor fi redate în continuare.

În cadrul proiectului "Consolidarea capacităţii sistemului de arest preventiv de a respecta instrumentele internaţionale relevante privind drepturile omului ", în care operator de program este Ministerul Justiţiei, iar promotor de proiect este Inspectoratul General al Poliţiei Române, a fost semnat contractul de finanţare nr. x/22.04.2014 prin care a fost prevăzută achiziţia unui număr de 50 instalaţii de aer condiţionat pentru autospecialele de transport ale persoanelor private de libertate din dotarea a 40 de centre de reţinere şi arestare preventivă din subordinea I.G.P.R.

În urma derulării unei proceduri de cerere de ofertă, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, a fost declarată câştigătoare oferta prezentată de S.C. A. S.R.L. cu care a fost încheiat contractul de furnizare nr. x/10.09.2015 având o valoare de 358.850 RON fără TVA.

Prin decizia de sancţionare dedusă judecăţii emitentul a reţinut săvârşirea următoarelor nereguli în procedura de achiziţie verificată de către promotorul de proiect:

- valoarea estimată a achiziţiei, conform raportului de necesitate şi notei justificative, cuprinde doar estimarea costurilor pentru echipamente fără a fi estimate şi lucrările de montaj necesare, fiind încălcate prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006;

- nereguli din documentaţia de atribuire postată în SEAP: a) neincluderea în fişa de date a achiziţiei, la punctul cerinţe minime de calificare, a autorizaţiei tehnice emise de RAR pentru lucrările de montaj; b) lipsa unui document intern prin care se justifică includerea cerinţei privind autorizaţia RAR în caietul de sarcini; c) definirea insuficientă a cerinţelor tehnice în caietul de sarcini, precum şi a specificaţiilor tehnice anexate acestuia (astfel, informaţiile despre autovehiculele ce urmau a fi dotate sunt minimale, fiind doar menţionat generic modelul x, o serie de detalii tehnice relevante pentru achiziţie fiind furnizate ulterior, în cadrul şedinţelor de evaluare, spre exemplu, bilanţul energetic cu toţi consumatorii în funcţiune;

- încălcarea principiilor transparenţei şi a tratamentului egal: a) ofertantul nu a respectat termenul stabilit pentru transmiterea răspunsului la clarificări; b) prin clarificările solicitate în cursul procesului de evaluare au fost aduse completări propunerii tehnice prezentate de operatorul economic desemnat câştigător.

Prin Decizia nr. 56/5324/2017, Ministerul Justiţiei a admis în parte contestaţia administrativă, în sensul eliminării primei abateri descrise mai sus, cu menţinerea corecţiei (reducerii) de 25% din valoarea contractului de furnizare.

* În speţă, nu sunt incidente prevederile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 şi, implicit, întreaga procedura reglementată de acest articol, în raport de dispoziţiile cuprinse în contractul de finanţare, precum şi de modificarea Acordului de program pentru programul RO 23 "Servicii corecţionale, inclusiv sancţiuni non-privative de libertate" efectuată în baza Regulamentului privind implementarea Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014. De asemenea, trebuie avută în vedere şi conduita reclamantului care, contrar Instrucţiunii nr. 4 emisă de Operator, nu a notificat şi nu a transmis în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data semnării contractului de achiziţie încheiat în temeiul O.U.G nr. 34/2006 documentele aferente procedurii de achiziţie în cauză pentru ca pârâta să poată demara procedura de verificare ex - post.

Reclamanta nu a probat vătămarea pretinsă, respectiv încălcarea dreptului la apărare în cadrul procedurii administrative necontencioase.

* Autoritatea pârâtă nu a încălcat principiul imparţialităţii, întrucât avizul de legalitate emis de Directorul Direcţiei Programe Europene a fost dat în conformitate cu legislaţia incidentă în materie.

* Neregulile imputate instituţiei reclamante se confirmă, în condiţiile în care cerinţele tehnice au fost insuficient descrise şi propunerea tehnică depusă de ofertantul desemnat câştigător a fost incompletă, aceasta fiind îmbunătăţită şi completată ulterior, în etapa de evaluare a ofertelor.

* În fine, obligaţia de recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile de constatare a unor nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei vreunui prejudiciu, acesta din urmă putând fi şi unul potenţial.

5.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de cazul de casare analizat, în condiţiile în care prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Dezlegarea primei instanţe, inclusiv argumentaţia pe care se fondează, este la adăpost de orice critică, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor şi normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare.

5.2.1. Critica recurentului referitoare la nelegalitatea procedurii administrative necontencioase este nefondată.

Recurentul susţine faptul că emitentul actului de sancţionare trebuia să urmeze procedura prevăzută la art. 21 şi urm. din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerile recurentului.

Astfel, potrivit prevederilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011: "Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, identificate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăţii, nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21."

Într-adevăr, în speţa de faţă, ultima plată efectuată în baza contractului de finanţare nr. x/22.04.2014 a avut loc la data de 28.02.2017, anterior emiterii Adresei nr. x din 16.05.2017. Însă, aşa cum în mod justificat a reţinut şi prima instanţă, analiza procedurii aplicabile trebuie să se raporteze, pe de o parte, la prevederile art. 7 şi art. 8 din contractului de finanţare, iar, pe de altă parte, la modificarea Acordului de Program pentru programul RO 23 "Servicii corecţionale, inclusiv sancţiuni non-privative de libertate" intervenită la data de 11.03.2016. În concret, în urma acestei modificări, la Anexa II - Reguli operaţionale, punctul 4, Fluxurile de plată, verificarea cererilor de plată, monitorizarea şi raportarea se prevede că:

"Operatorul de program se asigură că fondurile sunt disponibile în timp util pentru plăţile către proiecte. Plăţile către proiecte vor lua forma plăţii în avans, a plăţilor intermediare şi a plăţii soldului final. Plata în avans se stabileşte în planul financiar al fiecărui proiect. Plăţile intermediare la proiecte se efectuează pe baza rapoartelor intermediare aprobate. În cazuri justificate de constrângeri bugetare cu care se confruntă promotorii proiectului, la aprecierea OP, pot fi efectuate în continuare plăţi către promotorii de proiecte înainte de aprobarea raportului intermediar."

Operatorul de program a asigurat resursele necesare finanţării proiectului fără a condiţiona plata de prezentarea tuturor documentelor justificative în contextul în care instituţia recurentă, în calitate de promotor de proiect, nu şi-a îndeplinit la timp obligaţiile contractuale care îi reveneau.

În plus de aceasta, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 23/2013 privind gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile aferente Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014 şi Mecanismului financiar norvegian 2009-2014, cu modificările şi completările ulterioare, în care se stipulează următoarele:

"(1) Operatorii de program aplică modelul prefinanţării pentru promotorii de proiecte/beneficiarii instituţii publice, prin contractul/decizia/ordinul de finanţare a proiectului, cu excepţia beneficiarilor de fonduri prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d) şi e) pentru care, la tranşa finală, se poate aplica modelul rambursării.

(2) Pentru promotorii de proiecte/beneficiarii, alţii decât instituţiile publice, operatorii de program pot aplica fie modelul prefinanţării, fie modelul rambursării.

(3) Sumele acordate prin mecanismele financiare ale Spaţiului Economic European ce urmează a fi plătite de operatorii de program către promotorii de proiecte/beneficiari, cărora li se aplică modelul prefinanţării, se virează de către operatorii de program în conturile în RON deschise de către promotorii de proiecte/beneficiari, în vederea efectuării plăţilor aferente proiectelor.

(4) Sumele acordate prin mecanismele financiare ale Spaţiului Economic European cuvenite a fi rambursate de către operatorii de program către promotorii de proiecte/beneficiarii instituţii publice, cărora li se aplică modelul rambursării, se virează după autorizarea cheltuielilor de către operatorii de program, conform prevederilor legislaţiei naţionale, în conturile de venituri ale bugetului din care au fost asigurate iniţial de către promotorii de proiecte/beneficiarii instituţii publice.

(5) În cazul promotorilor de proiecte/beneficiarilor, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (3), sumele se virează după autorizarea cheltuielilor de către operatorii de program în conturile promotorilor de proiecte/beneficiarilor, specificate în contractele de finanţare."

Aşadar, plata nu are loc la momentul în care promotorul a achitat facturile către prestatori, întrucât la acel moment nu se produce nicio grevare a bugetului finanţatorului. Aceasta se consideră efectuată în momentul validării prin autorizare a cheltuielilor de către operatorii de program.

În condiţiile în care cheltuielile efectuate de către recurent nu fuseseră autorizate de către operatorul de program, prin urmare, nu fuseseră plătite de Ministerul Justiţiei, în mod corect emitentul actului administrativ contestat a dat eficienţă prevederile art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

5.2.2. Critica recurentului referitoare la încălcarea principiului imparţialităţii în procedura administrativă necontencioasă este nefondată.

Avizul de legalitate emis de Directorul Direcţiei Programe Europene a avut la bază O.M.J. nr. 745/C/24.02.2015 prin care Ministerul Justiţiei este numit operator de program, în sarcina sa fiind şi certificarea faptului că demersul întreprins corespunde procedurilor operaţionale reglementate prin dispoziţiile O.U.G. nr. 88/2012 privind cadrul instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare acordate României prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European şi prin Mecanismul Financiar Norvegian pentru perioada de programare 2009 - 2014, adoptat în baza Regulamentului pentru implementarea Mecanismului Financiar Norvegian 2009 - 2014. În consecinţă, este vorba despre un aviz de legalitate care nu este susceptibil de a atrage consecinţele invocate de recurent.

În plus de aceasta, Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative a fost emisă de o comisie special constituită în acest scop la nivelul Ministerului Justiţiei prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1822/C/03.07.2017. Aşadar, coordonatorul operatorului de program nu era implicat în activitatea de soluţionare a contestaţiilor administrative promovate de promotorii de proiect împotriva deciziilor de aplicare a reducerilor/corecţiilor financiare.

5.2.3. Critica recurentului prezentată la pct. 3.3 din decizia de faţă este nefondată.

În ceea ce priveşte neincluderea în fişa de date a achiziţiei, la punctul "Cerinţe minime de calificare" a autorizaţiei tehnice emise de RAR pentru lucrările de montaj, instanţa de fond în mod corect a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 34/2006 prin care se stabileşte o sancţiune într-o astfel de situaţie, fiind vorba despre o "clauză nescrisă".

Nu prezintă relevanţă susţinerea recurentului referitoare la faptul că a existat un singur operator economic ofertant. Promotorul de proiect a provocat o vătămare potenţială faţă de orice operator economic.

Contrar celor arătate de către recurent, cerinţele tehnice au fost insuficient descrise în condiţiile în care singura referinţă efectuată în privinţa instalaţiei de aer condiţionat a fost aceea referitoare la tipul de autoturism pe care urma să fie montată.

Prin clarificările solicitate în cursul procesului de evaluare a ofertelor au fost aduse completări nepermise ofertei tehnice prezentate de către operatorul economic desemnat câştigător. În acest sens, în mod justificat prima instanţă a apreciat că acestea, precum şi răspunsul primit la clarificări nu au avut un caracter formal sau de confirmare, ci chiar au condus la completarea şi îmbunătăţirea ofertei tehnice care, în realitate, era neconformă. În atare situaţie, au fost eludate prevederile art. 79 alin. (2) teza I din H.G. nr. 925/2006 în care se menţionează următoarele: "în cazul în care ofertantul modifică prin răspunsurile pe care le prezintă conţinutul propunerii tehnice, oferta sa va fi considerată neconformă."

Mai mult decât atât, răspunsul final al ofertantului declarat câştigător la clarificările solicitate a fost comunicat de acesta după ora stabilită în adresa de solicitare de clarificări.

Nu pot fi primite alegaţiile recurentului în sensul că data de comunicare a e-mailului este cea la care serverul de poştă electronică al expeditorului a primit mesajul de la calculatorul expeditorului şi nu cea la care e-mailului a fost primit în serverul destinatarului.

În acest sens, dispoziţiile art. 163 alin. (11) C. proc. civ., prevăd că: "atunci când comunicarea actelor s-a realizat potrivit prevederilor art. 154 alin. (6), mesajul de comunicare către destinatar primit de la sistem constituie dovada de comunicare. Acesta se va lista şi se va ataşa la dosarul cauzei."

5.2.4. Critica recurentului referitoare la inexistenţa prejudiciului este nefondată.

Într-adevăr, pentru a fi în prezenţa unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale naţionale şi/sau europene, precum şi prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Prin neregulile săvârşite s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 stipulează că termenul de "prejudiciu" are semnificaţia dată de reglementările incidente şi de ghidurile lor de aplicare emise de Uniunea Europeană/donatorul public internaţional.

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Referitor la "existenţa sau potenţialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene (…)", art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 - privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevede:

"(1) În scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile şi sancţiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar.

(2) Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Aşadar, în acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea prejudicierii bugetului U.E.

În consecinţă, motivul de casare analizat este nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei civile nr. 4385 din data de 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 octombrie 2021.