Judicial staff salary equalization: applicability of sectoral reference values and retroactive effect of constitutional rulings on wage parity

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea în parte a Deciziei nr. 25/DEFA/06.02.2017 emisă de Curtea de Apel Braşov, în ce priveşte valoarea de referinţă sectorială de 405 precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Tribunalului Covasna, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie începând cu data de 16.01.2014; emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul aceluiaşi tribunal prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09.04.2017 conform Legii nr. 71/2015 plus 10% începând cu 01.12.2015, conform Legii nr. 293/2015, obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a drepturilor, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4910 pronunţată în data de 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei ca neîntemeiate, respins excepţiile tardivităţii acţiunii şi prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiate, a admis acţiunea precizată astfel cum a fost formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a anulat parţial Decizia nr. 25/DEFA/06.02.2017 emisă de pârâta Curtea de Apel Braşov şi a obligat pârâta să emită pentru toţi reclamanţii o nouă Decizie de salarizare începând cu data de 09.04.2015 potrivit disp. art. 1 alin. (5) indice 1 şi art. 5 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modif. prin Legea nr. 71/2015, respectiv potrivit disp. art. 3 indice 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 cu referire la disp.

Legii nr. 293/2015, în sensul stabilirii drepturilor salariale prin aplicarea în mod corespunzător a salariului de bază, a procentelor, a claselor de salarizare şi a sporurilor care fac parte potrivit legii din salariul brut lunar, la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcţii similare, pentru aceleaşi condiţii de studii, vechime şi condiţii de muncă, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 405 aflată în plată în cadrul familiei ocupaţionale "justiţie" începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.12.2015 şi, respectiv 445,5, ulterior acestei date, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi al cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, de confidenţialitate şi pentru condiţii deosebite de muncă, cuvenite, a obligat pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna să plătească fiecăruia dintre reclamanţi, pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a drepturilor prin emiterea noii Decizii de salarizare a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să avanseze pârâtei Curtea de Apel Braşov sumele necesare plăţii drepturilor salariale restante ale reclamanţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4910 pronunţată la 13 decembrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna şi Ministerul Justiţiei, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Covasna au susţinut că începând cu 09.04.2015, pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor şi parchetelor nu se afla în plată un salariu care să fie calculat cu aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON, condiţie expres prevăzută de Legea nr. 71/2015.

Precizează că personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Braşov şi instanţelor din jurisdicţie au beneficiat de drepturi salariale stabilite prin aplicarea valorii de referinţă 405 (cu aplicarea majorării de 10% asupra salariului de bază brut) începând cu data de 01.10.2016, în acest sens fiind emisă, la nivelul ordonatorului secundar de credite, decizia nr. 25/DEFA/06.02.2017. Ulterior, stabilirea individuală a drepturilor salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi conex conform valorii de referinţă 405 (şi a majorării de 10%), s-a realizat prin acte administrative individuale, fiind aplicată o modalitate uniformă de calcul al salariului, metodă adoptată prin hotărârea nr. 37/05.04.2017 a Colegiului de conducerea al Curţii de Apel Braşov.

Din verificările efectuate s-a constatat că valoarea de referinţă sectorială de 405 se afla în plată, pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 01.10.2016. Având în vedere că această dată a fost stabilită ca cel mai îndepărtat moment când personalul în cauză a beneficiat efectiv de salariu calculat prin aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405, la nivelul Curţii de Apel Braşov şi a instanţelor din jurisdicţie s-a decis ca drepturile salariale ale personalul auxiliar de specialitate şi conex să fie uniformizate, pentru funcţii identice de studii, vechime în muncă şi specialitate, în raport cu data de 01.10.2016.

Ministerul Justiţiei a precizat că în mod nefondat, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în considerarea calităţii de ordonator principal de credite, potrivit art. VII din H.G. nr. 652/2009, întrucât in litigiile dintre salariaţi şi angajatori, având ca obiect drepturile salariale solicitate de acestia, ordonatori principali de credite nu au calitate procesuală pasivă, întrucât raportul juridic existent între ordonatorii de credite nu este rezultatul unui raport-juridic de muncă.

Pe fondul cauzei a susţinut că începând cu data de 1 august 2016 se poate vorbi de raportarea salariilor/indemnizaţiilor la un nivel maxim în plată.

A mai menţionat că deciziile Curţii Constituţionale nu se aplică retroactiv, astfel că, stabilirea drepturilor salariale se poate face prin raportare la drepturile aflate în plată pentru aceeaşi categorie de personal şi care îndeplineşte aceleaşi condiţii de vechime în funcţie şi muncă, în baza art. 3 1 din O.U.G. nr. x, pentru pretenţiile care privesc perioada anterioară neexistând niciun ternei legal care să justifice pretinderea şi plata de drepturi băneşti suplimentare.

Ministerul Justiţiei a emis recomandarea nr. 18/43067114.06.2017, comunicată curţilor de apel în vederea alinierii la nivelul maxim de salarizare stabilit în cadrul autorităţii judecătoreşti, atât la nivelul curţilor de apel, cât şi al Ministerului Public şi eliminarea posibilităţilor de diferenţiere şi discriminare salarială pentru persoane având aceeaşi funcţie şi care îndeplinesc aceleaşi condiţii de studii şi vechime în muncă şi în specialitate.

Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii penalizatoare, consideră că aceasta nu are temei legal având în vedere că pentru sumele prevăzute prin hotărâri judecătoreşti se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

4. 5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 (în ale căror prevederi se încadrează calea de atac), Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna şi Ministerul Justiţiei sunt nefondate, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu verificarea legalităţii Deciziei nr. 25/DEFA/06.02.2017 emisă de Curtea de Apel Braşov, în ce priveşte valoarea de referinţă sectorială de 405 precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Tribunalului Covasna.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor, apreciind printre altele că recunoaşterea drepturilor salariale de la data de 09.04.2015, care corespunde datei intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, a fost confirmată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 23 pronunţată în dosarul nr. x/2016 prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna şi Ministerul Justiţiei au declarat recurs apreciind soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică, recursuri ce vor fi analizate împreună întrucât cuprind argumente similare, iar aceste părţi au aceeaşi poziţie procesuală.

În prealabil, Înalta Curte va respinge critica recurentului-pârât Ministerul Justiţiei vizând greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât, astfel cum şi judecătorul fondului a precizat, acesta are calitatea de ordonator principal de credite şi obligaţia legală, potrivit H.G. nr. 652/2009 de a asigura fondurile necesare şi repartizarea creditelor bugetare ordonatorilor secundari de credite.

Celelalte motive de recurs invocate au fost încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atunci când instanţa a aplicat sau interpretat greşit normele de drept material, concret recurenţii referindu-se la condiţiile de admisibilitate stabilite de

Criticile de nelegalitate formulate de pârâţi se referă, în esenţă, la greşita stabilire de către instanţa de fond a indemnizaţiilor de încadrare salarială cuvenite reclamanţilor, în raport de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015. Ei au susţinut că această valoare de referinţă nu putea fi luată în considerare anterior datei de 01.10.2016, motivat de inexistenţa în plată, în sistemul justiţiei, la data de 09.04.2015, a unei indemnizaţii calculate în raport de această valoare şi de caracterul neretroactiv al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate.

În ceea ce priveşte argumentul aplicării retroactive a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor din această hotărâre, forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin ele nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Pe de altă parte, deciziile Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii unui text de lege sunt aplicabile, de la data publicării lor în Monitorul Oficial, tuturor litigiilor pendinte. Drept urmare, existenţa unor hotărâri judecătoreşti prin care se recunoaşte un anume nivel al salarizării, începând cu 09.04.2015, sunt relevante în stabilirea nivelului maxim al salariului/indemnizaţiei în plată.

Aşadar, argumentele instituţiilor recurente sunt nefondate. În realitate, aplicarea unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor şi prin edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

În ceea ce priveşte data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, Înalta Curte reţine, că într-o serie de litigii au fost stabilite, cu caracter definitiv, drepturile salariale cuvenite pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul instanţelor de judecată prin raportare la această valoare de referinţă sectorială, cu începere de la data de 09.04.2015.

Totodată, prin dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorităţi/instituţii, dispoziţii care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică şi familiei ocupaţionale "Justiţie".

Prin urmare, începând cu data de 09.04.2015, reclamanţii din prezenta cauză aveau dreptul de a beneficia de indemnizaţii brute de încadrare calculate în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive, fiind neîntemeiată susţinerea pârâţilor în sensul că această indemnizaţie poate fi avută în vedere doar de la data de 01.10.2016, dată de la care a fost aplicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Consiliul Superior al Magistraturii în salarizarea personalului propriu. Argumentul pârâţilor nesocoteşte considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 749/2016, care a stabilit că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

Având în vedere că pârâţii nu a emis la timp ordinul cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută, prima instanţă a reţinut în mod corect că s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor.

Din această perspectivă, în cauză, se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Aşadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

Prin urmare, toate criticile recurenţilor sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că valoarea de referinţă sectorială calculată nu respectă prevederile legale, fiind stabilită într-un cuantum inferior celui cuvenit reclamanţilor, motiv pentru care sentinţa recurată va fi menţinută de instanţa de control judiciar, consecutiv respingerii, ca nefondate, a recursurilor declarate de recursurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna şi Ministerul Justiţiei.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna şi Ministerul Justiţiei, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4910 din data de 13 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.