Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality and critique the lower court's reasoning

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, după casare de către ICCJ prin decizia nr. 3204/8.10.2018, reclamanta S.C. UAMT S.A. a solicitat anularea integrala a Notificării nr. x/19.09.2014 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/05.05.2014", emisă în data de 19.09.2014, prin care intimata a respins cererea de plata cu privire la suma de 2.112.866,84 RON cu consecinţa achitării de îndată în contul reclamantei a acestei sume, cu cheltuieli de judecata.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 147/CA/2019-P.I. din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

Respinge acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. UAMT S.A., cu sediul ales la Cabinet de Avocat A. din Oradea, judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 1-1B, Clădirea B., ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei nr. 147/CA/2019-P.I. din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. Uamt S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate şi precizate.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurentă nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, astfel că lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa vreunui motiv de casare.

Astfel, recurenta-reclamantă reiterează, pe larg, în calea extraordinară de atac, situaţia de fapt şi acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi să se raporteze la considerentele acesteia.

Ceea ce critică reclamanta este aspectul că instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că "expertiza administrată urmare a soluţiei de casare dispusă de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie în primul ciclu procesual ar fi nerelevantă şi neconcludentă cauzei deoarece instanţa în baza rolului activ, consacrat în art. 22 C. proc. civ., trebuia şi putea să ceară orice explicaţii relevante cauzei, atât expertului, căt şi părţilor şi, totodată, să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului rpin propunerea propriilor obiective la expertiză, pentru a lămuri alte împrejurări de fapt apreciate ca fiind necesare în aflarea adevărului. (...)".

Totodată, arată că, În realitate, contrar motivării judecătorului fondului, valorile sunt în felul următor:

Contractul de finanţare nr. x/07.08.2012 prevede la ARTICOLUL 4 -cheltuieli eligibile, alin. (6) următoarele: "Pentru a fi eligibile toate cheltuielile trebuie să fie realizate (facturate către Beneficiar şi plătite) în perioada de implementare prevăzută la alin. (2) al art. 2 din prezentul Contract, cu excepţia cazurilor în care contractul de achiziţie prevede un termen de plată de maximum 90 zile de la data facturării, cu recepţia şi livrarea în perioada de implementare".

În cadrul contractelor de furnizare este prevăzută clauza:

"Plata se va efectua eşalonat în termen de maxim 90 de zile de la data recepţiei, punerii în funcţiune şi instalării bunurilor care fac obiectul contractului."

Aşadar, ne regăsim în situaţia de excepţie a prevederilor art. 4, alin. (6) din contractul de finanţare, respectiv: "... cu excepţia cazurilor în care contractul de achiziţie prevede un termen de plată de maximum 90 zile de la data facturării, cu recepţia şi livrarea în perioada de implementare."

Din enunţul contractului de finanţare (art. 4, alin (6) se înţelege faptul că în această situaţie nu se face nicio referire la obligativitatea de facturare, ci doar la obligativitatea ca recepţia şi livrarea să fie realizate în perioada de implementare ("... cu recepţia şi livrarea în perioada de implementare").".

Or, toate aceste alegaţii nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare parţială a faptelor şi motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta reclamanta S.C. Uamt S.A. nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. Uamt S.A. împotriva sentinţei nr. 147/CA/2019-P.I. din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.