Conflict between UN mission ratings and internal SPP service evaluation standards for military personnel in external deployments

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Litigiul dedus judecăţii şi cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ, a formulat contestaţie împotriva măsurii de schimbare a aprecierii anuale (2010) acordate de structura de protecţie a ONU pentru care a lucrat în anul 2010, solicitând anularea măsurilor şi actelor administrative ale SPP, inclusiv a celor premergătoare.

În motivare, reclamantul a arătat că activitatea sa a fost apreciată de superiorii săi din DPKO cu calificativul FOARTE BINE şi SPP cunoştea acest aspect.

Potrivit regulilor în vigoare la data respectivă - în conformitate cu principiul tempus regit actum - aprecierea la nivelul SPP nu poate fi alta decât cea primită în misiunea externă pe lângă organismele ONU, şi nu poate fi modificată decât simetric, de cel ce a acordat-o, iar nu de SPP, orice schimbare ulterioară de reguli interne în SPP nefiind aplicabilă decât pentru viitor, astfel că nu îi poate fi opozabilă.

A arătat că înţelege să conteste atât actul formal de apreciere, cât şi Ordinul Directorului SPP de validare aprecierii anuale în cazul în care un astfel de ordin a fost deja emis.

Legal citat, pârâtul SERVICIUL DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ a formulat întâmpinare, invocând excepţiile inadmisibilităţii, precum şi a lipsei de interes iar pe fond, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Pârâtul a susţinut că din modul în care este expus obiectul contestaţiei nu reiese clar tipul şi natura juridică a actului atacat şi nici dacă este vorba de unul sau mai multe acte, existând o evidentă contradicţie între precizarea obiectului cererii din partea introductivă şi cea făcută în cuprinsul sau în nota de final.

A arătat că, dacă actul contestat este aprecierea de serviciu ce i-a fost întocmită d-lui lt. col A. pentru activitatea din perioada 06.06.2009 - 25.08.2010, acesta nu poate constitui obiect al unei contestaţii întemeiate pe prevederile Legii nr. 554/2004.

Faţă de natura juridică a actului contestat care nu este un act administrativ prin care să se nască, să se modifice ori să se stingă raporturi juridice, a solicitat să se constate ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

În susţinerea excepţiei lipsei de interes a contestaţiei, s-a arătat că aprecierea de serviciu este documentul prin care se face, periodic, evaluarea competenţei profesionale, a îndeplinirii atribuţiilor prevăzute în fişa postului, a modului de comportare în serviciu şi în afara acestuia, a calităţilor morale şi perspectivelor de dezvoltare şi promovare a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor. Conţinutul acesteia este hotărâtor pentru înaintarea în gradul următor ori pentru definitivarea pe o funcţie de conducere a unui cadru militar în activitate, aceasta neproducând nici un efect juridic faţă de un cadru militar trecut în rezervă, cum este cazul contestatorului din prezenta cauză.

Cum aprecierea de serviciu este un document intern, cu relevanţă doar în ceea ce priveşte activitatea unei persoane pe timpul cât are calitate de cadru activ al serviciului şi nu poate afecta în vreun fel drepturile sau interesele unui cadru în rezervă, consideră că nu există un interes justificat al contestatorului în promovarea cererii în instanţă.

Pe fond, pârâtul a arătat că, potrivit normelor interne, aprecierea de serviciu este unicul document în care se face periodic, evaluarea competenţei profesionale, a îndeplinirii atribuţiilor prevăzute în fişa postului, a modului de comportare în serviciu şi în afara acestuia, a calităţilor morale şi perspectivelor de dezvoltare şi promovare a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor

În ceea ce priveşte cadrele militare participante la misiunile externe sub egida ONU există reglementări interne specifice inclusiv în ceea ce priveşte modul de întocmire a aprecierilor de serviciu, acestea completându-se cu normele generale cuprinse în "Instrucţiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecţie şi Pază".

A menţionat că reclamantul a fost detaşat pentru executarea unei misiuni de protecţie în Sudan în perioada 05.06 2009 - 20.08 2010. La revenirea din misiune ofiţerul a efectuat concediul de odihnă şi cel de recuperare după care şi-a reluat activitatea în cadrul serviciului.

În luna noiembrie 2010 în cadrul instituţiei s-a derulat cercetarea disciplinară dispusă de către directorul serviciului în legătură cu o serie de abateri grave de la prevederile legale şi ale regulamentelor militare săvârşite de către reclamantul lt. col. A. atât în perioada 05.06 2009 - 20.08 2010 cât s-a aflat detaşat pentru executarea unei misiuni de protecţie în Sudan, cât şi după întoarcerea în ţară.

În urma cercetării disciplinare efectuate a rezultat săvârşirea de către ofiţer a unui cumul de abateri grave de la ordinele şi regulamentele militare iar pentru acestea, prin ordinul directorului S.P.P., reclamantul a fost trimis în faţa Consiliului de Judecată.

Pentru activitatea desfăşurată în perioada 06.06.2009 - 25.08.2010, perioadă în care contestatorul s-a aflat în misiune în Sudan, acestuia i s-a întocmit aprecieri de serviciu, conform normelor interne, la data de 22.02.2011.

Potrivit art. 17 lit. b) din Ordinul directorului Serviciului de Protecţie şi Pază nr. 16 din 04.06.2008 pentru aprobarea "Atribuţiilor, organizării şi funcţionării structurii misiuni externe" aprecierea de serviciu a lt. col. A. a fost întocmită de către şeful său nemijlocit şi a fost concluzionată de către prim-adjunctul directorului SPP.

Calificativul general iniţial a fost "bun", ulterior fiind schimbat în "corespunzător" deoarece s-a constatat faptul că şeful ierarhic nemijlocit nu a justificat indicatorii consemnaţi, s-au folosit fraze stereotipe fără a se face recomandări. De asemenea s-a concluzionat că ofiţerul, deşi are experienţă în munca de protecţie, nu a folosit-o la nivel corespunzător. Rezultatul aprecierii i-a fost adus la cunoştinţă la data de 03.03.2011, acesta semnând formularul de apreciere şi contestând acest rezultat.

Pentru soluţionare, a fost numită o comisie de apreciere care a analizat modul de întocmire a aprecierii de serviciu, dar şi argumentele invocate de către ofiţer şi a constatat ca fiind corecte calificativele acordate la fiecare dintre indicatorii de apreciere precum şi calificativul general "corespunzător".

Conform prevederilor art. 15 alin. (3) din "Instrucţiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecţie şi Pază", după rezolvarea contestaţiei, directorul SPP, cel care a numit comisia de apreciere, a analizat propunerile comisiei şi a înscris în rubrica destinată din formularul de apreciere hotărârea privind rezolvarea contestaţiei.

Urmare a constatărilor comisiei la data de 17.03.2011 s-a hotărât respingerea contestaţiei şi menţinerea calificativului general obţinut "corespunzător".

Dreptul la contestaţie împotriva modului în care a fost întocmită aprecierea de serviciu a fost exercitat de către ofiţer, iar contestaţia a fost soluţionată în condiţiile şi termenele prevăzute de regulamentele interne.

Pârâtul a menţionat că nu s-a făcut nici o schimbare a aprecierii întocmite potrivit normelor ONU. Aceasta a fost avută în vedere şi a constituit unul din elementele de care s-a ţinut cont la întocmirea aprecierii de serviciu pentru activitatea desfăşurată în perioada 06.06.2009 - 25.08.2010. Aprecierea de serviciu a unui cadru S.P.P. se face conform normelor interne ale instituţiei, iar nu reglementărilor aplicabile în alte instituţii, fie ele şi internaţionale cum este cazul ONU.

În ceea ce priveşte normele interne în materia întocmirii aprecierilor de serviciu pentru cadrele militare din Serviciul de Protecţie şi Pază care execută misiuni externe, acestea sunt conţinute în Ordinul directorului Serviciului de Protecţie şi Pază nr. 16 din 04.06.2008 pentru aprobarea "Atribuţiilor, organizării şi funcţionării structurii misiuni externe" care se completează cu "Instrucţiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecţie şi Pază".

La termenul de judecată din data de 13 februarie 2012, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că solicită anularea actului intitulat "Apreciere de serviciu pentru perioada 06.06.2009 - 25.08.2010", precum şi a actului (ordin, decizie, rezoluţie) al directorului SPP de validare a aprecierii considerate eronate şi abuzive, Curtea luând act de precizare prin încheierea de la acest termen .

Reclamantul a formulat contestaţie împotriva refuzului declasificării de către pârâtul SPP a Regulamentului Intern şi a Instrucţiunii privind aprecierea anuală aceasta fiind pusă în discuţie şi respinsă ca inadmisibilă, la termenul de judecată din data de 16.01.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei hotărârii.

Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului de clasificare ca secret de serviciu a Instrucţiunii interne a SPP - aceasta fiind respinsă la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2012 (Încheierea de la filele x).

Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti nr. 19/2010 - aceasta fiind pusă în discuţie şi respinsă ca inadmisibilă, la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei hotărârii.

Reclamantul a mai invocat excepţia de nelegalitate a deciziei administrative din data de 12.03.2012 luate de un membru al personalului instanţei, de trimitere a dosarului la un alt judecător decât cel legal învestit (actul denumit "decizie administrativă" fiind încheierea de şedinţă din data de 12 martie 2012 prin care dosarul a fost transmis la acest complet de judecată) aceasta fiind pusă în discuţie şi respinsă ca inadmisibilă, la termenul de judecată din data de 16.01.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei hotărârii.

Celelalte chestiuni prealabile şi excepţii de procedură invocate de reclamant au fost soluţionate prin încheierile de şedinţă de la termenele din data de 09 mai 2012, 23 mai 2012, 05 septembrie 2012 şi 19 septembrie 2012 acestea vizând, în esenţă, nelegala compunere a completului de judecată şi nelegala învestire a completului de judecată.

Prin încheierile de şedinţă din 30 mai 2012 şi 26 septembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a anulat cererile de recuzare formulate de reclamantul B., ca netimbrate.

Prin sentinţa civila nr. 136 pronunţată la data de 16 ianuarie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes invocate de pârât şi a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ.

Curtea a constatat că este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, argumentată de pârâtul SPP prin aceea că actul contestat nu este un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, s-a reţinut că, în raport de autoritatea emitentă, şi de efectele pe care le produc, atât aprecierea de serviciu, cât şi actul emis de directorul SPP prin care a fost validată această apreciere se circumscriu noţiunii de act administrativ, astfel cum este definit de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, fiind acte emise în derularea raporturilor juridice de serviciu pe care reclamantul, în calitate de ofiţer, le are cu pârâtul SPP, raporturi care ţin de funcţia publică exercitată (funcţia militară exercitată de reclamant fiind, indiscutabil, o funcţie publică) care presupun subordonarea ierarhică şi care produc efecte în ceea ce priveşte cariera reclamantului.

Din aceste considerente, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, s-a susţinut că aprecierea de serviciu este un document intern, cu relevanţă doar în ceea ce priveşte activitatea unei persoane pe timpul cât are calitate de cadru activ al serviciului şi nu poate afecta în vreun fel drepturile sau interesele reclamantului care este cadru militar în rezervă.

Curtea a constatat că, în raport de argumentele prezentate de pârât în susţinerea excepţiei, interesul, condiţie generală de exercitare a acţiunii civile se suprapune cu interesul legitim vătămat, reglementat de Legea nr. 554/2004 ca o cerinţă obligatorie pentru a se dispune anularea unui act administrativ nelegal, legiuitorul român consacrând concepţia contenciosului subiectiv, concepţie potrivit căreia soluţia de anulare a actului administrativ cu privire la care se constată existenţa unei cauze de anulabilitate este condiţionată de dovedirea vătămării unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului.

Or, în cazul de faţă, a stabili dacă actele contestate vatămă un interes legitim al reclamantului, în condiţiile în care acesta este cadru militar în rezervă, presupune a examina fondul cauzei deduse judecăţii, această analiză nefiind posibilă cu ocazia analizării excepţiei lipsei de interes, întrucât s-ar antama fondul cauzei.

Constatând aşadar că examinarea interesului legitim vătămat al reclamantului constituie un aspect care ţine de fondul cauzei, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, urmând ca argumentele prezentate de pârât să fie avute în vedere la soluţionarea acţiunii în fond.

Pe fond, Curtea a constatat că susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că normele interne în materia întocmirii aprecierilor de serviciu pentru cadrele militare din Serviciul de Protecţie şi Pază care execută misiuni externe, aprobate prin Ordinul directorului SPP nr. 16 din data de 04.06.2008 pentru aprobarea "Atribuţiilor, organizării şi funcţionării structurii misiuni externe" se completează cu "Instrucţiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecţie şi Pază".

S-a reţinut că aprecierea de serviciu contestată de reclamant nu modifică aprecierea întocmită potrivit normelor ONU, aceasta din urmă fiind luată în considerare şi constituind unul dintre elementele care au fost avute în vedere la întocmirea aprecierii de serviciu pentru perioada 06.06.2009 - 25.08.2010.

Astfel, pentru activitatea desfăşurată în perioada detaşării în Sudan, reclamantului i s-a întocmit aprecierea de serviciu în conformitate cu Ordinul directorului SPP nr. 16 din data de 04.06.2008, fiind luată în considerare şi aprecierea întocmită potrivit normelor ONU, aceasta vizând modul în care ofiţerul a îndeplinit misiunile de protecţie în perioada detaşării în Sudan.

Nu a fost reţinută ca întemeiată susţinerea reclamantului, în sensul că reglementările interne ale SPP nu îi sunt opozabile, întrucât, chiar dacă acesta a fost detaşat pentru executarea unei misiuni de protecţie în Sudan în perioada 05.06.2009 - 20.08.2010, şi-a păstrat calitatea de cadru militar activ al SPP, fiindu-i aplicabile toate reglementările în vigoare, în ceea ce priveşte criteriile şi procedura de întocmire a aprecierii de serviciu.

De asemenea, din analiza documentaţiei depuse la dosarul cauzei de pârât, inclusiv a documentelor clasificate "secret de serviciu" depuse la Compartimentul Informaţii Clasificate prin adresele SPP nr. x/23.02.2012 şi y/18.12.2012, Curtea a reţinut că aprecierea de serviciu contestată de reclamant s-a realizat cu respectarea indicatorilor specifici de apreciere şi a criteriilor de performanţă, precum şi a normelor procedurale, calificativul general fiind propus de către şeful ierarhic nemijlocit al reclamantului şi decis de către prim-adjunctul directorului SPP, actul de validare emis de directorul SPP fiind cuprins în formularul tipizat al aprecierii.

S-a mai reţinut că reclamantul şi-a exercitat dreptul de a contesta aprecierea de serviciu, contestaţia fiind analizată de o comisie care a examinat modul de întocmire al aprecierii de serviciu şi criticile formulate de contestator, constatând că toate calificativele au fost corect acordate şi soluţionând contestaţia în termenele şi în condiţiile prevăzute de regulamentul intern, în sensul respingerii acesteia.

În concluzie, din ansamblul materialului probator, Curtea a constatat că nu se pot reţine aspecte de nelegalitate în ceea ce priveşte întocmirea aprecierii de serviciu a reclamantului, nici sub aspectul respectării indicatorilor şi criteriilor de performanţă, nici sub aspect procedural, criticile formulate fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte condiţia vătămării unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului, s-a constat că nu este îndeplinită, întrucât, actele administrative contestate ar produce efecte vătămătoare numai în măsura în care reclamantul ar fi cadru militar activ, fiind relevante în ceea ce priveşte înaintarea în grad sau promovarea pe o funcţie de conducere, aspecte care ţin de carieră, iar în cauză, acesta a fost trecut în rezervă ca urmare a demisiei.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierilor de şedinţă din 13 februarie 2012, 12 martie 2012, 9 mai 2012, 23 mai 2012, 30 mai 2012, 05 septembrie 2012, 19 septembrie 2012, 26 septembrie 2012, 28 noiembrie 2012 şi a sentinţei civile nr. 136 din 16 ianuarie 2013, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ fiscala formulat recurs în termenul legal reclamantul A..

Recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică pentru, în esenţă, următoarele argumente:

- hotărârea a fost pronunţată de un complet nelegal compus dint-un judecător incompatibil, prin înfrângerea principiilor repartizării aleatorii şi continuităţii completului de judecată, consacrate de Legea nr. 247/2005, precum şi a încheierilor de sedinţă indicate;

- contestă hotărârea/decizia/rezoluţia de schimbare a aprecierii de serviciu.

În motivare a susţinut că, activitatea sa a fost apreciată de superiorii din suborganizatia de profil a ONU, adică DPKO cu calificativul FOARTE BINE, iar SPP cunoştea acest aspect. Potrivit regulilor în vigoare la data respectivă, aprecierea la nivelul SPP nu putea fi alta decât cea primită în misiunea externă pe lângă organismele ONU şi nu putea fi modificată decât, simetric, de cel ce a acordat-o, iar nu de SPP. Orice schimbare ulterioară de reguli interne în SPP nefiind aplicabilă decât pentru viitor.

Instanţa de judecată a dispus, încă de la începutul procesului, aducerea respectivelor documente şi declasificarea. Noul judecător, care a participat la soluţionarea cauzei la al şaselea termen de judecată, a ignorat încheierile interlocutorii anterioare care priveau sarcina probei şi obligaţia angajatorului, prin care Curtea dispusese aducerea documentelor şi declasificarea lor. Mai mult nu a arătat motivele pentru care, dacă în perioada 05.06.2009 - 20.08.2010 avea calificativul Foarte Bine, i s-a acordat un alt calificativ, nesocotindu-l pe cel din misiunea externă.

- instanţa de fond nu a respectat dispoziţiilor încheierii pronunţate în şedinţa de la 07.11.2011 şi 13.02.2012, când s-a hotărât obligarea pârâtului să depună la dosar în integralitate Instrucţiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din SPP (forma în vigoare pentru perioada avută în vedere la aprecierea de serviciu), iar în măsura în care există înscrisuri care constituie secret să procedeze la declasificarea acestora, sau în caz contrar, să le depună la compartimentul documente clasificate al instanţei.

Recursul este îndreptat si împotriva următoarelor încheieri de şedinţa:

- încheierea de şedinţă din 12.03.2012 cu privire la care recurentul susţine că, judecătorul de la completul C 28 a dispus, fără o bază legală, înaintarea dosarului la completul imediat următor, C.29 Fond, al cărui preşedinte poate consulta înscrisul cu caracter "secret".

- încheierea de şedinţă din 09.05.2012, prin care s-a respins cererea sa de trimitere (returnare) a dosarului la completul legal investit - C28 - cu nesocotirea incidentului procedural care determina aplicarea art. 98 din Regulament şi cu privire la care susţine că deşi era în conflict de interese şi trebuia să se abţină, judecătorul de la completul C29 a decis să judece incidentul procedural care îl privea direct.

- încheierea de şedinţa din 30.05.2012 şi 26.09.2012, prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a judecătorului C., deşi acţiunea era scutită de taxa de timbru, conform Codului muncii.

- încheierea de sedinţă din 05.09.2012, prin care s-a respins cererea reclamantului de trimitere a dosarului la completul imediat următor, pe motiv ca nu ar exista un incident procedural, în sensul dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din ROI al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, invocată de reclamant, având în vedere că doar C28 era investit. Se solicită a se observa că judecătorul a considerat că se poate pronunţa asupra propriei probleme de incompatibilitate şi nelegalei compuneri a completului de judecată.

- încheierea de şedinţă din 28.11.2012, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Ordinului de clasificare ca secret de serviciu a Instrucţiunii SPP privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate, cu privire la care susţine că este contrară art. 6 din Convenţie şi trebuie desfiinţată.

Susţine că regulamentele disciplinei militare şi cele privind avansările, evaluările, distincţiile si recompensările nu mai sunt clasificate după 1989, mai mult, au fost ridicate la rang de lege după 2004 şi publicate în Monitorul Oficial.

- Hotărârea intermediară prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de declasificare a Instrucţiunii S.P.P. (deşi era o forma deja ieşită din vigoare), fără ca instanţa să motiveze respingerea cererii.

- încheierea de şedinţă prin care s-a respins cererea de probe formulată în sprijinul celor susţinute prin acţiunea introductivă şi prin care susţine că i s-a încălcat dreptul la apărare;

- Hotărârea intermediară prin care i s-a respins cererea de sesizare a instanţei de competente, de contencios administrativ, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate ridicate in contextul invocării nelegalei compuneri a completului de judecată prin nerespectarea dispoziţiilor regulamentare şi legale privind repartizarea aleatorie.

Solicită admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor recurate şi, în rejudecare, anularea măsurii de modificare a aprecierii anuale de serviciu pentru anul 2010, când s-a aflat în misiunea ONU, inclusiv a actelor premergătoare acestei măsuri.

Susţine că ancheta disciplinară a fost abuzivă şi a avut un scop ilegal, respectiv date şi informaţii despre un cetăţean american cu statut de demnitar, precum şi alte informaţii care nu aveau legătură cu activitatea constituţională a SPP.

Potrivit Angajamentului de confidenţialitate şi regulilor specifice personalului cu statut de funcţionar civil internaţional - respectarea Regulilor personalului, instituite de ONU, constituie obligaţie internaţională şi a Romaniei, derivând dintr-un Tratat internaţional - avea obligaţia de a nu divulga în nici o împrejurare, nici un fel de date şi informaţii în legătura cu misiunea.

- nulitatea procedurii disciplinare şi a hotărârii recurate faţă de nerespectarea/ignorarea art. 9 din Legea nr. 571/2004, întrucât SPP este o autoritate administrativă autonomă, în sensul dispoziţiilor art. 2. Potrivit Legii nr. 571/2004 cercetarea sa disciplinară trebuia să fie supusă unor exigente, respectiv dosarul de anchetă disciplinară trebuia adus la dosarul cauzei şi cenzurat de instanţa de judecată care însă a respins probele solicitate în acest sens.

- consideră că s-a produs un abuz prin clasificarea de către conducătorii instituţiei publice SPP a Regulamentului intern (Instrucţiunile menţionate de SPP) secretizare care înseamnă scoaterea lor din sfera informaţiilor accesibile publicului.

- apreciază că a le permite judecătorilor să primească certificat ORNIS, înseamnă ca aceştia să fie supuşi unui control discreţionar din partea unei entităţi executive, din sfera altei puteri, control destinat (încă de la înfiinţarea ORNIS) doar personalului administraţiei publice centrale si al armatei (informaţii NATO) - din rândul cărora nu fac parte nici judecătorii şi nici procurorii, faţă de care nu trebuie sa existe ascunzişuri - şi care nu au nevoie de o acreditare neprevăzută de lege magistraţilor;

Se încalcă principiul constituţional al independentei justiţiei (art. 124 şi 133 din Constituţie) prin tolerarea unei ingerinţe nepermise şi instituţionalizarea unui control inadmisibil din partea entităţi executive asupra judecătorilor şi asupra justiţiei - pe căi ocolite şi prin intermediul unor documente cu forţă juridică inferioară legii - legilor organice, Convenţiei EDO - ceea ce încalcă şi principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi fundamentul statului de drept instituit de art. 1 din Constituţie.

Faţă de aceste chestiuni, invocă şi pe cale de excepţie nelegalitatea, inclusiv din perspectiva legii fundamentale şi solicită anularea acelor acte care i se opun, de clasificare inadecvată secret de serviciu, de refuz a declasificării şi de respingere a plângerii contra declasificării şi acordării unui neîngrădit acces asupra documentelor necesare înfăptuirii Justiţiei - orice persoană fizică sau juridică română putând face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul-pârât, raportat la cadrul normativ aplicabil, ca şi sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate.

În cauză s-a supus controlului instanţei de contencios administrativ aprecierea de serviciu şi actul de validare al acesteia întocmite d-lui lt. col A. pentru activitatea din perioada 06.06.2009 - 25.08.2010.

Recurentul-reclamant a susţinut că actele sunt abuzive şi nelegale, întrucât au modificat aprecierea anuală acordată de structura de protecţie a ONU pentru care a lucrat în anul 2010.

Înalta Curte nu poate reţine critica vizând faptul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii, de un complet nelegal constituit de judecător incompatibil, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat verificarea legalităţii unui act clasificat ca fiind "secret de serviciu", context în care primul judecător investit cu soluţionarea cauzei nu se putea pronunţa întrucât nu poseda certificat ORNISS şi conform Hotărârii nr. 19 din 14 iulie 2010 a Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Bucureşti dosarul trebuia repartizat completului imediat următor care avea în compunere un judecător care deţinea un certificat ORNISS.

Instanţa de recurs va respinge şi criticile vizând încheierile de şedinţă din 30.05.2012 şi 26.09.2012, prin care s-au anulat ca netimbrate cererile de recuzare a judecătorului C., întrucât potrivit Legii nr. 146/1997 cererea de recuzare formulată în "acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează". În cauză cererile trebuiau timbrate fiecare cu taxa judiciară de timbru de 4 RON şi timbru judiciar de 0,30 RON.

În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din 05.09.2012, în mod corect judecătorul fondului a observat că nu există incident procedural pentru a se trimite cauza la completul imediat următor, întrucât cererea recurentului viza incompatibilitatea şi nelegală compunere a completului de judecată, dar nu s-a formulat cerere de recuzare sau o declaraţie de abţinere.

Înalta Curte nu poate reţine nici criticile reclamantului din cuprinsul motivelor de recurs vizând încheierea de şedinţa din 28.11.2012, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Ordinului de clasificare ca secret de serviciu a Instrucţiunii SPP privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate.

Aprecierea recurentului în sensul că încheierea trebuie desfiinţată fiind contrara art. 6 din Convenţie ce priveşte dreptul la un proces echitabil, este nefondată, întrucât prevederile Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul admisibilităţii excepţiilor de nelegalitate.

Se va respinge şi susţinerea vizând greşita respingere a excepţiei de nelegalitate a ordinului de clasificare ca secret de serviciu a Instrucţiunii S.P.P., având în vedere că litigiul pe fond vizează alte acte administrative şi nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, aspect care nu încalcă dreptul de un proces echitabil al reclamantului.

Înalta Curte constată că normele interne în materia întocmirii aprecierilor de serviciu pentru cadrele militare din Serviciul de Protecţie şi Pază care execută misiuni externe, aprobate prin Ordinul directorului SPP nr. 16 din data de 04.06.2008 pentru aprobarea "Atribuţiilor, organizării şi funcţionării structurii misiuni externe" se completează cu "Instrucţiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecţie şi Pază".

Pe fondul cauzei recurentul - reclamant a susţinut că "se contestă hotărârea/decizia/rezoluţia de schimbare abuzivă a aprecierii de serviciu abuz care a continuat, cu o farsă judiciară, (administrativ-jurisdicţională) instrumentată abuziv şi discriminatoriu de membri ai conducerii centrale a SPP care l-au supus apoi şi unei anchete disciplinare".

Prin motivele de recurs s-a susţinut că, activitatea sa a fost apreciată de superiorii din suborganizatia de profil a ONU, adică DPKO, cu calificativul FOARTE BINE - şi SPP cunoştea acest aspect.

Sub acest aspect, în mod legal şi temeinic judecătorul fondului a constatat, în urma verificării actelor din dosar că aprecierea de serviciu contestată de reclamant nu modifică aprecierea întocmită potrivit normelor ONU, ci ea a fost unul dintre elementele care au fost avute în vedere la întocmirea aprecierii de serviciu pentru perioada 06.06.2009 - 25.08.2010.

Este nefondată şi critica privind faptul că instanţa de fond nu a respectat a dispoziţiilor încheierilor judecătoreşti, pronunţate în şedinţele de la 07.11.2011 şi 13.02.2012, de depunere în integralitate a actelor criticate (în forma în vigoare pentru perioada avută în vedere la aprecierea de serviciu - dosar), întrucât actele au fost depuse la compartimentul documente clasificate al instanţei, partea având posibilitatea să le studieze în condiţiile legii.

Nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare, întrucât recurentul reclamant a fost reprezentat în instanţă de un apărător şi a contestat toate actele care au avut legătură cu dosarul cauzei, Ordinul de clasificare ca secret de serviciu a Instrucţiunii interne ale SPP, Regulamentul intern al SPP privind evaluarea/notarea anuală de serviciu şi Hotărârea Colegiul Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a stabilit procedura de înlocuire a judecătorului unei cauze nr. 19/2010.

Strict în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în perioada detaşării în Sudan, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond reţine că, reclamantului i s-a întocmit aprecierea de serviciu în conformitate cu Ordinul directorului SPP nr. 16 din data de 04.06.2008, fiind luată în considerare şi aprecierea întocmită potrivit normelor ONU, respectiv modul în care ofiţerul a îndeplinit misiunile de protecţie în perioada detaşării în Sudan. De asemenea, din analiza documentaţiei depuse la dosarul cauzei rezultă că aprecierea de serviciu contestată de reclamant s-a realizat cu respectarea indicatorilor specifici de apreciere şi a criteriilor de performanţă, precum şi a normelor procedurale, calificativul general fiind propus de către şeful ierarhic nemijlocit al reclamantului şi decis de către prim-adjunctul directorului SPP, actul de validare emis de directorul SPP fiind cuprins în formularul tipizat al aprecierii.

În acest context nu se poate reţine că ancheta disciplinară a fost abuzivă, întrucât din probatoriul administrat, atât la fond, cât şi în recurs nu rezultă că a avut un scop ilegal, respectiv i s-ar fi cerut recurentului-reclamant date si informaţii despre un cetăţean american cu statut de demnitar, precum şi alte informaţii care nu aveau legătura cu activitatea instituţiei pârâte.

Înalta Curte constată că nu există aspecte de nelegalitate a modului în care a fost întocmită aprecierea de serviciu a reclamantului, fiind respectaţi indicatorii şi criteriile de performanţă, iar actele contestate nu îi produc efecte vătămătoare reclamantului care a demisionat, fiind trecut în rezervă, astfel că nu mai este cadru militar activ şi în acest context, soluţia Curţii de apel este legală şi se impune a fi menţinută.

Nu se poate reţine că a le pretinde judecătorilor să primească certificat ORNIS, înseamnă să îi supui unui control discreţionar din partea unei entităţi executive, din sfera altei puteri şi se încalcă principiul constituţional al independentei Justiţiei (art. 124 si 133 din Constituţie), prin tolerarea unei ingerinţe nepermise şi instituţionalizarea unui control inadmisibil din partea entităţi Executive asupra Judecătorilor şi asupra Justiţiei - pe căi ocolite şi prin intermediul unor documente cu forţă juridică inferioara legii - legilor organice, Convenţiei EDO - ceea ce încalcă şi principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi fundamentul statului de drept instituit de art. 1 din Constituţie, întrucât primul judecător investit cu soluţionarea cauzei nu poseda un asemenea certificat şi nici nu a fost obligat să obţină unul, acesta alegând că uzeze de Hotărârea Colegiul Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a stabilit procedura de înlocuire a judecătorului unei cauze nr. 19/2010.

Totodată, trebuie precizat că, nu se poate reproşa instanţei de fond pasivitate în exercitarea rolului conturat de dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) din C. proc. civ., câtă vreme aceste atribuţii pot fi exercitate doar în limitele fixate de cadrul procesual şi dispoziţiile legale aplicabile fondului cauzei, în raport de susţinerile părţilor, context în care administrarea probatoriului invocat de către recurent nu ar fi fost utilă cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor de şedinţă din 13 februarie 2012, 12 martie 2012, 9 mai 2012, 23 mai 2012, 30 mai 2012, 05 septembrie 2012, 19 septembrie 2012, 26 septembrie 2012, 28 noiembrie 2012 şi a sentinţei civile nr. 136 din 16 ianuarie 2013, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.