Veterinary fee claim over administrative contract assigned to common-law district court.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, la data de 25.02.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele: Autoritatea naţională sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor şi Direcţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor Harghita a solicitat instanţei să dispună:

- obligarea pârâtei ANSVSA să aloce din bugetul propriu către pârâta DSVSA Harghita fondurile necesare plăţii către reclamant a sumei prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020 pentru luna august 2020,

- obligarea pârâtei DSVSA Harghita la plata sumei de 10.000 RON aferentă drepturilor cuvenite pentru luna august 2020 în baza O.U.G. nr. 117/2020, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculată pentru aceeaşi perioadă, respectiv de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective.

- cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc

Prin sentinţa civilă nr. 5654/2020, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâte şi a declinat competenţa soluţionării cererii formulata de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva pârâtelor AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR şi DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR HARGHITA, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, că cel puţin unul dintre actele adiţionale încheiate între reclamantă şi pârâte a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi că, în executarea contractului administrativ încheiat între reclamantă şi autoritatea contractantă, societatea prestatoare solicită plata unei sume de bani stabilită prin lege, astfel încât competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 101 din 5 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. comuna Poduri şi pe pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că Legea nr. 212/2018 prevede în mod expres competenţa materială a instanţei de drept comun în cauzele ce au ca obiect executarea unui contract administrativ, iar art. 94 C. proc. civ., reglementând competenţa materială a instanţei - judecătorie - prevede la lit. "k" - "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun."

Înalta Curte constată că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) şi (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului şi nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acţiuni în pretenţii legate de executarea contractului, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine instanţelor civile.

Instanţa civilă competentă se stabileşte în funcţie de contractul pe care este întemeiată efectiv acţiunea, depus la dosarul cauzei.

În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţiile rezultate din executarea unui contract de concesiune şi, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acţiunea în pretenţii nu rezultă existenţa unei dispoziţii speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanţa civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretenţiilor.

De altfel, în acest sens s-a hotărât şi prin Şedinţa de unificare a practicii judiciare a Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal din data de 13 decembrie 2021.

În consecinţă, întrucât litigiul dedus judecăţii decurge din executarea unui contract de concesiune, valoarea pretenţiei deduse judecăţii fiind de 35.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii în favoarea instanţei civile de drept comun, în acord cu dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine instanţei de drept comun Judecătoria Odorheiu Secuiesc competenţa materială de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.