Vineyard Subsidy Recovery Based on Abandonment Under MADR Order 247/2008 vs. Law 164/2015

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) anularea deciziei nr. 55874/14.03.2017, prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016, încheiat la data de 10.11.2016, privind cererea de sprijin nr. x/26.08.2010, precum şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016 şi, pe cale de consecinţă, declararea sumei de 2.487.640,72 RON ca fiind eligibilă şi exonerarea reclamantei de la plata acesteia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 389 din 13 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, având ca obiect "anulare act administrativ", a anulat Decizia nr. 55874/14.03.2017 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/11.11.2016 şi a anulat cererea de suspendare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei indicate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin care, invocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei civile recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L..

În susţinerea căii de atac promovate recurentul a învederat că, deşi a evocat incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor Ordonanţei de Urgentă a Guvernului nr. 66/2011, a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, a Legii nr. 1/2004 şi a Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 247/2008 pentru aprobarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole desfăşurate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, instanţa de fond a soluţionat cauza având în vedere doar prevederile art. 13 din Legea nr. 164/2015.

Astfel, instanţa de fond a ignorat faptul că operatorul sancţionat, respectiv A. S.R.L., nu este doar un producător de produse viticole, ci şi un producător care a beneficiat de fonduri alocate programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014 aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 247/2008. Prin urmare, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluţia instanţei de fond sunt contradictorii/străine de natura cauzei.

O altă critică în recurs a vizat maniera în care instanţa de fond a valorificat concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat, apreciind recurentul că astfel de concluzii reprezintă 90% din considerentele hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Craiova.

Totodată, a susţinut recurenta că, în conformitate cu punctul 6.4 din Norma de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 din 23.04.2008 aprobată prin Ordinul nr. 247/2008, în conformitate cu care reclamanta A. S.R.L. a solicitat şi a beneficiat de sprijin financiar comunitar nerambursabil, determinarea suprafeţelor parcelelor viticole care fac obiectul programelor de restructurare/reconversie se realizează prin măsurare cu aparatul GPS, respectând prevederile articolului 75 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieţei vitivinicole în ceea ce priveşte programele de sprijin, comerţul cu ţările terţe, potenţialul de producţie şi privind controalele în sectorul vitivinicol.

Dispoziţiile legale încălcate de reclamantă, aşa cum au fost menţionate la pct. 6 din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016, sunt cele de la pct. 71 lit. e) din Norma de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 din 23.04.2008 aprobată prin Ordinul nr. x. Prin Nota de control nr. x/30.06.2016 s-a constatat că se impune recuperarea sprijinului financiar comunitar pentru nerespectarea prevederilor sus indicate, având în vedere că reclamanta nu a respectat tehnologia de cultivare a viţei de vie şi a bunelor practici agricole şi de mediu pentru suprafaţa de 65,08 ha, în condiţiile prevăzute în Capitolul I, punctul 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, plantaţia fiind, compromisă ireversibil, în sensul de abandonată, în lumina prevederilor OMADR nr. 247/2008.

A mai arătat recurenta că, referitor la suprafeţele afectate de incendiu, reclamanta nu a notificat APIA cu privire la situaţia excepţională sau de forţă maiori definită conform art. 40. alin. (4) din R. (UE) 1782/2003.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimata - reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, apreciind, pe de o parte, că motivarea recursului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, impunându-se constatarea nulităţii recursului, iar pe de altă parte, că acesta este nefondat, motiv pentru care se impune menţinerea, drept temeinică şi legală, a hotărârii primei instanţe.

A susţinut, în esenţă, intimata că hotărârea primei instanţe respectă prevederile legale ce reglementează obligaţia de motivare ce incumbă instanţei, instanţa fundamentându-şi în drept soluţia pronunţată, cu indicarea corectă a temeiului, prin raportare la situaţia de fapt analizată. Instanţa de fond, nu doar că a indicat succesiv şi cu lux de amănunte motivele de fapt şi temeiurile de drept avute în vedere, dar le-a şi coroborat atât unele cu altele, cât şi prin raportare la mijloacele de probă din dosar.

În opinia intimatei, aspectele invocate de recurent în motivul de casare subsumat de acesta prevederilor art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., ţin de fondul cauzei şi de analiza mijloacelor de probă din dosar. Totodată, a apreciat intimata că susţinerile recurentului privind incidenţa altor acte normative decât cele analizate de prima instanţă, precum O.U.G. nr. 66/2011, O.G. nr. 92/2003 ş.a., în contextul în care instanţa de fond a avut în vedere numai art. 13 din Legea nr. 164/2015, denotă doar faptul că recurentul este nemulţumit de faptul că instanţa a apreciat apărările pe care le-a invocat, ca fiind neîntemeiate.

Faptul că instanţa a apreciat că actele normative indicate de recurent nu sunt aplicabile în prezenta cauză, nu este de natură să conducă la concluzia că motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia instanţei sunt contradictorii sau străine de natura cauzei, apreciind intimata că astfel de critici nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

De asemenea, instanţa de judecată a analizat caracterul de plantaţie abandonată prin raportare la dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 164/2015, care prevăd că suprafaţa plantată cu vită-de-vie, pe care nu se efectuează lucrări tehnologice conform bunelor practici agricole şi de mediu pe o perioadă de 3 ani, reprezintă suprafaţă plantată cu vită-de-vie abandonată.

A arătat intimata că recurentul nu face altceva decât să reinterpreteze probele administrate în cursul judecăţii în fond, aducând critici raportului de expertiză, critici care au mai fost puse în discuţie cu ocazia formulării obiecţiunilor la raportul de expertiză şi au fost respinse. Expertul a răspuns obiecţiunilor încuviinţate de instanţă, iar instanţa a omologat raportul de expertiză şi a apreciat că este complet şi concluziile sale pot conduce la justa soluţionare a cauzei. A considerat intimata ca fiind eronată opinia recurentului potrivit căreia instanţa de fond ar fi trebuit să facă o analiză proprie a obiectului cauzei şi nu să împărtăşească punctul de vedere al expertului, apreciind, totodată că astfel de critici nu constituie, per se, motive de nelegalitate ce se impun a fi analizate în cadrul căii de atac a recursului, fiind inadmisibile.

A mai subliniat intimata că recurentul face o confuzie între normele de drept aplicabile, apreciind că, anterior oricărui demers de constatare a unei nereguli şi de stabilire a unei creanţe bugetare, trebuie să se constate că beneficiarii au abandonat plantaţia, respectiv că suprafaţa de viţă de vie este abandonată, iar acest lucru nu se poate realiza decât dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 164/2015, în susţinerea lipsei caracterului abandonat al plantaţiei făcând trimitere intimata la un material probator administrat.

Prin urmare, în opinia intimatei nu se poate aprecia că plantaţia de viţă de vie era compromisă ireversibil şi abandonată, atâta timp cât chiar recurentul a constatat că, anterior emiterii notei de constatare nr. x/30.06.2016, au fost efectuate constant lucrări agricole de specialitate, iar ulterior emiterii acestei note de constatare, recurentul a stabilit că se efectuau, de asemenea, lucrări de specialitate pe toată suprafaţa şi începuse deja combaterea buruienilor.

Totodată, intimata a învederat că parte din plantaţie a fost cuprinsa de incendiu anterior emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 11 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată pentru data de 13 octombrie 2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de normele legale incidente şi de aspectele invocate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va lua act de precizările apărătorului intimatei-reclamante, formulate în cadrul şedinţei publice din data de 26 mai 2021, prin care acesta a învederat că aspectele privind nulitatea recursului au fost invocate doar cu privire la pct. 2 din motivele de recurs, care se referă la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Din această perspectivă, analizând apărările formulate în întâmpinare sub titulatura de excepţie a nulităţii recursului în limitele precizărilor realizate de apărătorului intimatei-reclamante, instanţa de control judiciar apreciază că acestea nu au configuraţia specifică unei veritabile excepţii, prin ele intimata tinzând la susţinerea caracterului nefondat al unora dintre argumentele evocate de recurent prin memoriul de recurs, motiv pentru care vor fi calificate drept apărări de fond şi vor fi analizate ca atare.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu şi motivele de netemeinicie. Or, în cuprinsul cererii de recurs, pârâtul a prezentat, în repetate rânduri, argumente vizând modalitatea de interpretare şi apreciere de către instanţa de judecată, a probatoriilor administrate în cauză, care se constituie drept critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a sentinţei recurate. Ca atare, Înalta Curte, cu ocazia analizării recursului, va avea în vedere aceste critici doar în măsura în care sunt de natură a susţine cazurile de casare invocate.

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., aceasta a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 55874/14.03.2017 de soluţionare a contestaţiei şi împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11.11.2016, ambele acte emise de recurentul-pârât în soluţionarea cererii de sprijin nr. x/26.08.2010 depusă de societate, solicitând declararea sumei de 2.487.640,72 RON ca fiind eligibilă şi exonerarea de la plata acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 389 din 13 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată, reţinând nelegalitatea actelor administrative atacate, iar faţă de o astfel de soluţie recurentul-pârât a formulat, prin calea de atac promovată, contraargumente de ordin critic, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre ce nu respectă condiţiile de conformitate reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi reprezintă o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, O.G. nr. 92/2003, Legii nr. 1/2004 şi Ordinului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 247 din 23 aprilie 2008.

În ceea ce priveşte primul motiv de casare invocat de recurent, privind incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanţa de control de control judiciar îl apreciază ca fiind nefondat, reţinând că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluţia adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) şi ale art. 425 C. proc. civ., întrucât a fost expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza sentinţei pronunţate, raţionamentul fiind lipsit de contradictorialitate, neputându-se identifica argumente care să indice spre concluzii opuse sau spre soluţii antagonice. Cât priveşte criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii la stabilirea situaţiei juridice în cauză, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reţine că aprecierea incidenţei unui anumit text normativ, în detrimentul altuia, reprezintă o motivare străină de natura cauzei.

În jurisprudenţa sa constantă, instanţa supremă a stabilit că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Se reţin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudenţa CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României): În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B).

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări în parametrii statuaţi de art. 425 C. proc. civ., este îndeplinită, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, se observă, însă, că hotărârea pronunţată în primă instanţă a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu cele ale Ordinului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 247 din 23 aprilie 2008, actualizat, fiind, astfel, incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin controlul în urma căruia a fost emisă Nota de Control nr. x/30.06.2016, au fost efectuate verificări privind respectarea tehnologiei şi a bunelor practici agricole şi de mediu în plantaţia de viţă de vie amplasată pe teritoriul Unităţii Administrativ Teritoriale Vlădaia, judeţul Mehedinţi. În urma verificărilor s-a reţinut că plantaţia de viţă de vie cu suprafaţa de 145,84 hectare înfiinţată de societatea intimată - reclamantă este amplasată pe teritoriul UAT Vlădaia, judeţul Mehedinţi, planul individual a fost aprobat de D.A.J. Mehedinţi în anul 2010, plantatul viţei de vie a fost efectuat în primăvara anului 2011, iar în primăvara anului 2016 au fost înlocuiţi 40.000 tutori, însă lipsesc aproximativ 60.000 tutori. S-a mai reţinut că plantaţia are instalat sistemul de susţinere, conducere palisaj ce cuprinde spolieri metalici şi 3 rânduri de sârme din care doua duble, dar, la data controlului, pe suprafaţa de 65,08 ha, plantaţie în anul VI, procentul de goluri era de peste 50%, nu a fost efectuată nicio lucrare de întreţinere a solului atât între rânduri, cât şi între plante pe rând, plantaţia prezentând un grad foarte mare de îmburuienate, înălţimea buruienilor înflorite depăşind 50 cm.

Astfel, la data controlului, s-a constatat că suprafaţa de 65,08 ha, ce a reprezentat 44.62% din suprafaţa totală a planului individual aprobat pentru plantaţia de viţă de vie înfiinţată în anul 2011 prin finanţare comunitară, era compromisă.

În mod prioritar, Înalta Curte subliniază că emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016 şi stabilirea măsurii de recuperare a sumei de 2.487.640,72 RON plătite s-au realizat nu în temeiul Legii nr. 164/2015 a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, ci în temeiul Capitolului V, pct. 71 lit. e) din Anexa la Ordinul MADR nr. 247/2008 cu modificările şi completările ulterioare, ce vizează ipoteza particulară a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 (incident în raport de data acordării finanţării şi a formulării cererii de sprijin).

Or, un astfel de ordin a fost emis în aplicarea, printre altele, a O.U.G. nr. 74/2009 (ce a înlocuit O.U.G. nr. 67/2006), act normativ ce stabileşte cadrul financiar general pentru gestionarea asistenţei financiare nerambursabile alocate României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, precum şi a prefinanţării şi cofinanţării aferente acestei asistenţe, în vederea asigurării unui management financiar eficient al fondurilor provenite din Fondul european de garantare agricolă, denumit în continuare FEGA, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, denumit în continuare FEADR, şi Fondul european pentru pescuit, denumit în continuare FEP.

Având în vedere aceste repere, Înalta Curte constată că analiza realizată de prima instanţă s-a îndepărtat de elementul central al verificării ce incumba acesteia (în demersul de cercetare a legalităţii actelor administrative atacate), în raport de obiectul actelor administrative. Or, un astfel de element central era cel al verificării modului de respectare, de către intimata - reclamantă, a tehnologiei de cultivare a viţei de vie, ulterior recepţiilor finale ale măsurilor de sprijin în plantaţiile viticole înfiinţate, în raport de circumstanţele concrete de fapt existente la data întocmirii Notei de Control nr. x/30.06.2016, ce a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare indicat anterior, verificare ce trebuia realizată conform parametrilor trasaţi de Ordinul MADR nr. 247/2008.

Potrivit dispoziţiilor punctului 71 din Capitolul V1 (ce are denumirea marginală Controlul planurilor individuale finanţate) al Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, aprobate prin Ordinul MADR nr. 247/2008, actualizat:

"71. Nerespectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu de către beneficiarii de sprijin va duce la sancţionarea acestora de către reprezentanţii A.P.I.A., având în vedere aspectele legate de amploarea neconformităţii, repetabilitatea acesteia, precum şi gravitatea şi persistenţa neconformităţii, după cum urmează:

a) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu din neglijenţă se sancţionează cu «Avertisment», cu precizarea neconformităţilor constatate şi stabilirea termenelor de remediere a acestora;

b) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu din neglijenţă şi au fost sancţionaţi anterior cu «Avertisment» se sancţionează cu 5% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A. pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole;

c) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu prin nerespectarea repetată se sancţionează cu 15% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A. pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole;

d) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu prin nerespectare deliberată se sancţionează cu 20% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A., pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, şi vor fi excluşi de la toate regimurile de plată pentru măsurile financiare care fac obiectul Organizării comune de piaţă în sectorul vitivinicol, pe durata a 5 ani calendaristici;

e) beneficiarii de sprijin care abandonează plantaţiile înfiinţate prin programe de restructurare/reconversie în primii 10 ani de la finalizarea planurilor individuale vor returna sumele plătite de A.P.I.A., precum şi dobânzile calculate conform legislaţiei în vigoare."

De esenţă este şi faptul că nerespectarea prevederilor planului de afaceri constituie o neregulă majoră, de vreme ce aceste obiective prevăzute în plan şi în cererea de finanţare au determinat calificarea proiectului ca fiind eligibil şi obţinerea finanţării, în detrimentul altor proiecte care nu au obţinut finanţarea. Mai mult, obţinerea finanţării nerambursabile presupune o maximă rigoare atât în respectarea prevederilor planului de afaceri, cât şi în gestionarea fondurilor europene.

Or, în cauza de faţă, contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că este incontestabilă nerespectarea bunele condiţii agricole şi de mediu pentru viticultură, ce reprezentau obligaţii pentru intimata - reclamantă, beneficiară a măsurilor de reconversie/restructurare, de respectare a standardelor pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole, prin evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe parcelele viticole înfiinţate sau modernizate prin programele de reconversie/restructurare.

Potrivit punctului 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, aprobate prin Ordinul MADR nr. 247/2008: "1.6. bune condiţii agricole şi de mediu pentru viticultură reprezintă obligaţiile pe care beneficiarii măsurilor de reconversie/restructurare le au referitor la respectarea următoarelor standarde:

I. standarde pentru evitarea eroziunii solului: GAEC 3 - «Se menţin terasele existente pe terenul agricol»;

II. standarde pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole:

a) GAEC 9: «Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole»;

b) GAEC 10: «Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe parcelele viticole înfiinţate sau modernizate prin programele de reconversie/restructurare»;"

Trimiterile primei instanţe la Notele de control din datele de 29.07.2016 şi de 01.09.2016 privesc perioade ulterioare întocmirii Notei de Control nr. x/30.06.2016, situaţia agricolă putând suferi modificări ulterior emiterii notei de control din iunie 2016. De asemenea, contractele de achiziţii de materiale sau de prestări servicii agricole reprezintă doar elemente colaterale, ce nu confirmă o realizare efectivă a lucrărilor agricole pe plantaţii, respectiv a respectării efective a standardelor pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a parcelelor viticole.

Totodată, Înalta Curte observă că, la dosarul primei instanţe se regăseşte Procesul-verbal de control, constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x din data de 02.06.2016 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii -Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control, din care rezultă că plantaţia prezenta un grad mare de îmburuienare pe rând şi între rânduri, grad de îmburuienare 100%, buruienile au înălţimi de 50-60 cm şi că nu au fost efectuate lucrări mecanice pe rând şi lucrări ale solului între rânduri. Un astfel de proces-verbal a fost semnat de intimata - reclamantă fără obiecţiuni şi, din actele dosarului, nu rezultă să fi fost contestat. Cât priveşte incendiul ce a afectat parte din suprafaţa plantaţiei, Înalta Curte observă că acesta a intervenit ulterior emiterii Notei de Control nr. x/30.06.2016.

Pe cale de consecinţă, din analiza unor astfel de elemente, prin prisma obligaţiilor beneficiarului finanţării nerambursabile, Înalta Curte reţine, în mod contrar celor statuate de instanţa de fond, că demersul autorităţii emitente a actele administrative atacate, de a reţine neregulă în implementarea, ulterior recepţiei finale a măsurilor de sprijin în plantaţiile viticole înfiinţate prin restructurare/reconversie pentru plantaţia de vita de vie de din comuna Vlădaia, Judeţul Mehedinţi, este unul legal, deoarece reclamanta nu a respectat tehnologia de cultivare a viţei de vie şi bunele practici agricole şi de mediu prevăzute în Capitolul I, punctul 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 aprobate prin Ordinul MADR nr. 247/2008, caracterul compromis al unei suprafeţe de 44,62% din cea totală a planului individual aprobat, fiind corect calificat în categoria abandonat, în sensul Ordinului MADR nr. 247/2008. Nu trebuie uitat nici faptul că finanţarea a fost acordată în considerarea întregii suprafeţe viticole, iar neregula în implementare, fie ea şi pe o parte a acestei suprafeţe, conduce la declararea drept neeligibilă a întregii sume solicitate, ce reprezintă, în esenţă, sumă finanţată.

În concluzie, Înalta Curte consideră a fi nelegală soluţia primei instanţe, care, în tranşarea problemei litigioase deduse judecăţii, nu a făcut o corectă interpretare şi aplicare la situaţia din speţă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu cele ale Ordinului MADR nr. 247 din 23 aprilie 2008, astfel cum acestea au fost indicate anterior.

Constatând incidenţa motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, va casa sentinţa recurată şi va proceda la rejudecarea pricinii.

În rejudecare, având în vedere argumentele anterior prezentate, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantei A. S.R.L., astfel cum au fost acestea formulate prin cererea de chemare în judecată, actele administrative atacate fiind emise de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în condiţii de legalitate, cu stabilirea corectă a existenţei unei nereguli în implementare, fiind legal apreciată ca neeligibilă cererea nr. x/28.08.2010. Faţă de aceste aspecte Înalta Curte, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 389 din 13 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2021.