Broadcaster's appeal over isolated ad spot in regular show rejected, CNA compliance notice upheld

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 2.10.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 402 emise de pârât la data de 04.09.2018, prin care reclamanta a fost sancţionată cu somaţie publică de intrare în legalitate pentru încălcarea prevederilor art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1384 din 10 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1384 din 10 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că potrivit art. 112 alin. (1) din Codul audiovizualului, pe care s-a întemeiat sancţiunea aplicată:

"În mod excepţional, în cadrul serviciilor de programe de televiziune se poate difuza, în intervalul orar 20:00 - 6,00, în alte situaţii decât cele precizate la art. 110, un spot publicitar izolat, cu respectarea regulilor de inserare a publicităţii".

Precizează că pârâtul a analizat raportul întocmit de Direcţia Monitorizare în baza reclamatiei primite cu privire la ediţiile emisiunii "B." difuzate în 6 şi 7 martie 2018, de postul de televiziune A., iar în motivarea deciziei s-a reţinut că sancţiunea a fost acordată pentru presupusa încălcare a art. 112 alin. (2) din Codul audiovizualului - Decizia CNA nr. 220/2011 prin difuzarea de către postul de televiziune A. în datele de 06.03.2018 şi 07.03.2018, în cadrul emisiunii arătate a unui spot izolat pentru produsul Hepiflor, apreciind că spotul a fost difuzat cu încălcarea regulilor de inserare a publicităţii prevăzute de art. 112 alin. (1) din Codul audiovizualului.

Susţine că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că intenţia legiuitorului ar fi fost a fost aceea de a face trimitere la condiţiile cumulative specifice impuse spotului izolat prin alin. (2) al art. 110 şi că sintagma "respectarea regulilor de inserare a publicităţii" evocă regimul general de difuzare a publicităţii, şi nu condiţiile cumulative specifice spotului izolat prin art. 110 alin. (1) şi (2) din Codul audiovizualului.

Susţine că instanţa de fond nu a ţinut cont de apărările sale şi nu le-a analizat în întregime.

Mai arată că, dacă s-ar reţine că spoturile publicitare izolate trebuie să respecte regulile de inserare a publicităţii prevăzute de art. 27 din Legea nr. 504/2002 şi de art. 106 din Codul audiovizualului, dispoziţiile art. 112 din Codul audiovizualului ar fi lipsite de eficienţă.

Precizează că, referitor la spoturile publicitare izolate, altele decât cele difuzate în cadrul transmisiunilor sportive, art. 27 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 prevede că acestea constituie excepţii de la regulile referitoare la publicitate şi pot fi difuzate numai în cazuri stabilite ca atare de Consiliu prin Decizia CNA nr. 220/2011 - Codul audiovizualului. Arată că acest tip de publicitate şi condiţiile de inserare sunt reglementate într-o secţiune separată şi distinctă faţă de regulile generale prevăzute de art. 106 al aceluiaşi act normativ.

Consideră că la pronunţarea hotărârii atacate, instanţa de fond nu a avut în vedere faptul ca art. 106 din Codul audiovizualului tratează regulile aplicabile calupurilor de publicitate, nu spoturilor izolate.

Susţine că un calup publicitar poate fi alcătuit şi dintr-un singur spot publicitar, neexistând vreo obligaţie legală ca acesta să includă mai multe spoturi, astfel că în speţă ar fi vorba de un calup publicitar cu un singur spot. În acest sens, apreciază că în intervalul orar 20:00 - 06:00 poate fi difuzat un singur calup publicitar cu un spot, interdicţie care nu este prevăzută de legislaţia audiovizuală.

Critică faptul că instanţa de fond a reţinut că sintagma generică "respectarea regulilor de inserare a publicităţii" evocă regimul general de difuzare a publicităţii, respectiv art. 27 din Legea nr. 504/2002, fără a lua în considerare faptul ca spoturile publicitare izolate se circumscriu noţiunii de publicitate. Consideră că din art. 27 alin. (2) al Legii nr. 504/2002 reiese că spoturile publicitare izolate, altele decât cele difuzate în cadrul transmisiunilor sportive, se supun unor reguli distincte faţă de celelalte tipuri de publicitate. Dacă spotul pentru care a fost sancţionată se supune regimului generic de inserare a publicităţii prevăzut de alin. (1) al articolului de mai sus, se impune separarea clară prin mijloace optice şi/sau acustice ori spaţiale a publicităţii televizate faţă de conţinutul audiovizual. Or, aşa cum a reţinut instanţa, spotul în discuţie a fost însoţit, pe tot parcursul difuzării, de marcajul "P" de culoare albă, pe fond transparent, amplasat în partea din dreapta jos a ecranului, apreciind că a îndeplinit această condiţie.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 402 emise de pârât la data de 04.09.2018, prin care reclamanta a fost sancţionată cu somaţie publică de intrare în legalitate pentru încălcarea prevederilor art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin decizia atacată, recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu somaţie publică de intrare în legalitate pentru încălcarea prevederilor art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutul audiovizual, reţinând că spotul publicitar izolat trebuia difuzat în condiţiile textului de lege de mai sus, şi nu conform art. 110 alin. (2) din acelaşi cod.

Potrivit art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului:

"În mod excepţional, în cadrul serviciilor de programe de televiziune se poate difuza, în intervalul orar 20:00-6:00, în alte situaţii decât cele precizate la art. 110, un spot publicitar izolat, cu respectarea regulilor de inserare a publicităţii."

De asemenea, conform art. 110 din acelaşi cod: (1) În cadrul serviciilor de programe de televiziune se pot difuza spoturi publicitare izolate numai dacă pauzele disponibile pentru inserarea spoturilor între părţile unui program, cum ar fi pauzele dintre rundele unui meci de box sau de tenis, sunt foarte scurte.

(2) Spotul izolat se difuzează în următoarele condiţii cumulative:

a) durata spotului să nu depăşească 30 de secunde;

b) să fie însoţit pe toată durata difuzării de un marcaj cât mai vizibil, constând în majuscula "P" încadrată într-un cerc cu suprafaţa transparentă, cu dimensiunea de minimum 30 de puncte în format SD, definiţie standard, respectiv 60 în format HD, înaltă definiţie, amplasat în partea din dreapta jos a ecranului.

Cele două texte anterior evocate se regăsesc în Secţiunea a 4-a Excepţii. Spoturi izolate din cadrul Capitolului IV Publicitate şi teleshopping al Deciziei nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

Înalta Curte constată că, din analiza coroborată a celor două articole, reiese că difuzarea spoturilor publicitare izolate în condiţiile art. 110 alin. (2) din Codul audiovizualului, invocat de către recurenta-reclamantă, presupune ca respectivul spot să fie difuzat doar atunci când pauzele disponibile pentru inserarea spoturilor între părţile unui program, cum ar fi pauzele dintre rundele unui meci de box sau de tenis, sunt foarte scurte.

Or, în speţă, în mod corect a sesizat, atât Consiliul Naţional al Audiovizualului, cât şi instanţa de judecată, că acest text de lege nu era aplicabil în speţă, nefiind îndeplinită condiţia premisă ca pauzele disponibile pentru inserarea spoturilor între părţile unui program să fie foarte scurte, în speţă fiind vorba de emisiunea "B.".

Art. 110 alin. (2) din Codul audiovizualului presupune ca durata foarte scurtă a pauzei disponibile pentru inserarea spoturilor izolate să fie determinată de specificul emisiunilor în cadrul cărora se difuzează, Consiliul Naţional al Audiovizualului exemplificând în sensul că este vorba de pauzele dintre rundele unui meci de box sau de tenis, emisiuni ce se transmit, de regulă, în direct, iar intervalul scurt ce poate fi alocat spoturilor publicitare izolate este dat tocmai de elementele caracteristice ale respectivelor emisiuni.

Astfel fiind, contrar celor susţinute de către recurenta-reclamantă, dat fiind specificul emisiunii "B.", spoturile publicitare izolate nu puteau fi difuzate în cadrul acestei emisiuni decât în condiţiile art. 112 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, respectiv, în intervalul orar 20:00-6:00, în alte situaţii decât cele precizate la art. 110, cu respectarea regulilor de inserare a publicităţii.

De altfel, în acelaşi sens este şi art. 27 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, potrivit căruia:

"(2) Spoturile publicitare şi de teleshopping izolate, altele decât cele difuzate în cadrul transmisiilor sportive, constituie o excepţie şi pot fi difuzate numai în cazuri stabilite ca atare de Consiliu".

Înalta Curte constată că, din această perspectivă, prima instanţă a reţinut în mod corect că, din interpretarea sistematică a întregii Secţiuni 4 din Capitolul IV din Codul audiovizualului, în baza regulilor de interpretare teleologică, că înţelesul art. 112 alin. (1) este acela că text de lege instituie o excepţie de la tipul de emisiune în cadrul căreia spotul izolat poate fi inserat, cu condiţia respectării regulilor de inserare a publicităţii, iar sintagma "respectarea regulilor de inserare a publicităţii" evocă regimul general de difuzare a publicităţii, în sensul art. 27 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului care impune o separare clară prin mijloace optice şi/sau acustice şi/sau spaţiale a publicităţii televizate de conţinutul editorial propriu-zis şi în condiţiile art. 106 din Codul audiovizualului, şi nu condiţiile cumulative specifice spotului izolat prin prevederile art. 110 alin. (1) şi (2) din Codul audiovizualului, cu observaţia că un indiciu clar pentru stabilirea sensului art. 112 alin. (2) din Codul audiovizualului îl reprezintă tocmai opţiunea legiuitorului de a utiliza cuvântul "publicitate" şi nu "respectarea regulilor de inserare a spotului izolat" în înţelesul şi condiţiile art. 110 alin. (2).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1384 din 10 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2021.