Cancellation of fiscal accessory obligations under O.U.G. 44/2015 and mandatory use of payment registration numbers for debt extinction

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea deciziei nr. 51845/10.10.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative înregistrate la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. x/24.07.2017;

- anularea deciziilor de pierdere a valabilităţii amânării la plata a obligaţiilor de plată accesorii nr. x/19.07.2017, nr. y/19.07.2017, nr. z/19.07.2017, nr. w/19.07.2017, nr. t/19.07.2017, nr. s/19.07.2017;

- obligarea pârâtei la emiterea deciziei de anulare a obligaţiilor de plată accesorii;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3322 din 11.07.2018:

- a admis în parte acţiunea reclamantei;

- a anulat decizia nr. 51845/10.10.2017 şi deciziile de pierdere a valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor de plată accesorii nr. x/19.07.2017, nr. y/19.07.2017, nr. z/19.07.2017,nr. w/19.07.2017, nr. t/19.07.2017, nr. u/19.07.2017;

- a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată;

- a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat ambele părţi.

3.1. Reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra celui de al doilea capăt din cererea introductivă de instanţă şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii în integralitate, dispunând obligarea pârâtei la emiterea deciziei de anulare a obligaţiilor de plată accesorii.

3.1.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că prima instanţă a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii judecătoreşti.

Astfel, deşi capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la emiterea deciziei de anulare a obligaţiilor de plată accesorii a fost respins ca neîntemeiat, acesta nu a fost analizat pe fond, ci ca urmare a unui fine de neprimire, dat de necontestarea actului care a fost emis şi care ar trebui să soluţioneze acelaşi raport fiscal ca cel care ar trebui să fie soluţionat prin actul administrativ la emiterea căruia a solicitat să fie obligată pârâta.

În atare situaţie, soluţia de respingere a acestui capăt de cerere echivalează practic cu admiterea unei excepţii vizând inadmisibilitatea sa, imposibilitatea emiterii unui nou act în condiţiile în care actul precedent nu a fost anulat, fără a fi analizat dacă societatea, în calitate de contribuabil, era îndreptăţită să i se emită decizia de anulare a obligaţiilor de plată accesorii. Or, acest aspect, având în vedere că nu a făcut obiectul apărărilor pârâtului, indicate în cuprinsul întâmpinării formulate în fata primei instanţe, ar fi trebuit pus în discuţia contradictorie a părţilor cu ocazia dezbaterilor pentru ca fiecare parte să-şi poată exprima poziţia şi să poată împiedica pronunţarea unei hotărâri nelegale. Neprocedând în acest fel, prima instanţa a încălcat principiile contradictorialităţii şi oralităţii, pronunţând o hotărâre lovită de nulitate.

3.1.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta menţionează că prima instanţă a încălcat prevederile art. 47-48 din Codul de procedură fiscală, care stabilesc modalitatea de comunicare a actelor administrativ-fiscale şi efectele necomunicării acestora.

În concret, motivul de casare este fundamentat pe faptul că deciziile de anulare a obligaţiilor de plată accesorii, decizii în raport de care ultimul capăt al cererii de chemare judecată a fost respins, nu au fost comunicate societăţii, după cum impun dispoziţiile art. 47 din Codul de Procedură Fiscală. Or, în raport de prevederile art. 48 din acelaşi alt normativ, deciziile în discuţie nu produc niciun efect juridic faţă de contribuabilul căruia îi sunt adresate. Prin urmare, se impune a fi admis capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei de anulare a obligaţiilor de plată accesorii.

3.2. Pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii în integralitate.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 44/2015, precum şi ale art. 165 din Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta a prezentat detaliat istoricul litigiului dintre părţi şi a precizat faptul că prima instanţă s-a limitat doar la a constata, din analiza dispoziţiilor art. 4 alin. (9) - (10) din O.M.F.P. nr. 3831/2015 şi din documentele existente la dosar, că obligaţia de utilizare a numărului de evidenţă revine doar contribuabililor care nu au notificat organul fiscal, conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Procedură. Însă, în opinia instanţei, reclamanta nu se afla în această situaţie, întrucât a notificat organul fiscal. Recurenta a precizat că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, la data de 05.05.2016, nu fusese achitată cota de 45,8 % din obligaţiile de plată accesorii aferente debitelor de plată restante la data de 30.09.2015.

Or, pentru ca reclamanta să beneficieze de amânarea la plata a obligaţiilor accesorii era necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi lit. f) şi art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale.

În altă ordine de idei, recurenta arată că nu se află în culpă procesuală faţă de partea adversă în condiţiile în care şi-a îndeplinit obligaţiile legale. În atare situaţie, nu poate fi sancţionată procedural prin obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenta S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând, în esenţă, faptul că obligaţia de utilizare a numărului de evidenţă a plăţii revine, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (10) din O.M.F.P. nr. 3831/2015, doar acelor contribuabili care nu au notificat organul fiscal, conform art. 3 alin. (1) din Procedură, dar care doresc să beneficieze de facilităţile conferite de acest act normativ. Însă, societatea a notificat organului fiscal intenţia de a beneficia de anularea obligaţiilor de plată accesorii, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 44/2015, astfel încât nu avea obligaţia de a utiliza numărul de evidenţă a plăţii.

4.2. Recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului depus de societate, pentru argumentele prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, recurenta S.C. A. S.A. a solicitat instanţei specializate:

- anularea deciziei nr. 51845/10.10.2017, privind soluţionarea contestaţiei administrative înregistrate la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. x/24.07.2017, a deciziilor de pierdere a valabilităţii amânării la plata a obligaţiilor de plată accesorii nr. x/19.07.2017, nr. y/19.07.2017, nr. z/19.07.2017, nr. w/19.07.2017, nr. t/19.07.2017, nr. s/19.07.2017;

- obligarea recurentei Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la emiterea deciziei de anulare a obligaţiilor de plată accesorii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a anulat deciziile anterior nominalizate şi a respins petitul având ca obiect obligarea organului fiscal la emiterea deciziei de anulare a obligaţiilor de plată accesorii.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate prezentate în cele două memorii de recurs, Înalta Curte reţine:

5.1. Referitor la recursul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili

Recurenta susţine, în esenţă, faptul că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 44/2015, privind acordarea unor facilităţi fiscale, precum şi pe cele ale art. 165 din Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 44/2015:

"(1) Penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare organ fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) toate obligaţiile de plată principale restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, administrate de organul fiscal central, se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016, inclusiv;

b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată prevăzute la lit. a) stabilite prin decizii comunicate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale se stinge prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 30 iunie 2016, inclusiv;

c) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege o cotă de 45,8% din dobânzile datorate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale prevăzute la lit. a) şi stabilite prin decizii comunicate după această dată, până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală;

d) sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege toate obligaţiile de plată principale administrate de organul fiscal central cu termene de plată cuprinse între data de 1 octombrie 2015 şi 31 martie 2016, inclusiv, până la data depunerii cererii de anulare a penalităţilor de întârziere şi a cotei de 54,2% din dobânzi, denumită în continuare cerere de anulare a accesoriilor;

e) contribuabilul să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central;

f) contribuabilul depune cererea de anulare a accesoriilor până la data de 30 iunie 2016, inclusiv, sub sancţiunea decăderii.

(2) în scopul acordării anulării, pentru cota de 45,8% din dobânda datorată potrivit alin. (1) lit. b) şi c), sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 115 alin. (32) din Codul de procedură fiscală. (…)

(3) Penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi stinse până la această dată, administrate de organul fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) penalităţile de întârziere şi dobânzile ce pot forma obiectul anulării sunt datorate şi nestinse la 30 septembrie 2015, inclusiv;

b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată principale cu termene de plată anterioare datei de 30 septembrie 2015 şi stinse până la această dată se stinge prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016, inclusiv. Prevederile art. 1 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător;

c) este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. f)."

În baza prevederilor art. 165 alin. (1) din Codul de Procedură Fiscală (forma în vigoare în perioada de referinţă):

"(1) Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile, atunci se stinge obligaţia fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;

b) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea debitorului."

Prin decizia nr. 33936/16.11.2015, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a stabilit în sarcina recurentei obligaţii fiscale accesorii în cuantum de 698.715 RON . Acestea au fost calculate pentru obligaţiile fiscale restante la data de 30.09.2015 şi neachitate la data de 16.11.2015, precum şi pentru obligaţiile fiscale restante la data de 30.09.2015 şi stinse la data generării obligaţiilor accesorii.

În temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 44/2015, societatea recurentă a depus la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili notificările nr. x/24.03.2016 şi nr. y/20.02.2016, pentru a beneficia de anularea obligaţiilor de plată.

Recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a emis deciziile de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii:

- nr. 38163/28.03.2016, pentru suma de 1397121 RON;

- nr. 38282/30.03.2016, pentru suma de 2932 RON;

- nr. 38283/30.03.2016, pentru suma de 6156 RON;

- nr. 38280/30.03.2016, pentru suma de 1256 RON;

- nr. 38279/30.03.2016, pentru suma de 191469 RON;

- nr. 38281/30.03.2016 pentru suma de 5882 RON.

La data de 31.03.2016, societatea recurentă a achitat toate obligaţiile de plată principale restante la data de 30.09.2015, inclusiv:

- cota de 45,8% din dobânzile aferente obligaţiilor de plată restante la data de 30.09.2015, stabilite prin decizii comunicate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale;

- toate obligaţiile de plată principale cu termene de plată cuprinse între data de 01.10.2015 - 31.03.2016.

La data de 06.04.2016, în urma operaţiunii de stingere a obligaţiilor de plată principale, au fost emise următoarele decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii:

- nr. 38438/6.04.2016, pentru suma de 5933 RON;

- nr. 38441/6.04.2016, pentru suma de 28 RON;

- nr. 38440/6.04.2016, pentru suma de 6 RON;

- nr. 38439/6.04.2016, pentru suma de 311 RON;

- nr. 38443/6.04.2016 pentru suma de 11 RON.

La data de 14.04.2016, reclamanta a efectuat noi plăţi atât în impozite cât şi în contul unic .

În urma operaţiunii de distribuire şi de stingere sumele achitate de societatea recurentă la data mai sus arătată au stins obligaţii de plată aferente lunii martie 2016, cu termen de plată 25.04.2016, şi, parţial, din dobânzile comunicate prin decizia de calcul accesorii din data de 06.04.2016.

În perioada 14.04.2016 - 05.05.2016, recurenta nu a efectuat alte plăţi pentru a stinge sumele neachitate.

Recurenta a depus cererea de anulare a obligaţiilor fiscale accesorii amânate la plată nr. x/15.06.2016.

La data de 19.07.2017, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a emis deciziile:

- nr. 49728/19.07.2017; nr. 49729/19.07.2017, 49730/19.07.2017, w/19.07.2017, t/19.07.2017 de pierdere a valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor de plată accesorii aprobate prin deciziile nr. 38163/28.03.2016, 38282/30.03.2016, 38283/30.03.2016, 38280/30.03.2016, 38279/30.03.2016, 38281/30.03.2016.

În motivarea deciziilor de pierdere a valabilităţii amânării la plată s-a reţinut, făcându-se aplicarea art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 44/2015, că societatea nu a achitat cota de 45,8% din accesoriile datorate până la 05.05.2016.

Prin decizia nr. 51845/10.10.2017, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a respins contestaţia administrativă ca neîntemeiată, reţinându-se în motivare faptul că până la data de 05.05.2016 recurenta-reclamantă nu a achitat cota de 45,8% din obligaţiile de plată accesorii aferente debitelor de plată restante la 30.09.2015, comunicate prin deciziile nr. 38438/6.04.2016, nr. 38441/6.04.2016, nr. 38440/6.04.2016, nr. 38439/6.04.2016, nr. 38443/6.04.2016.

Prin decizia nr. 51708/04.10.2017, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a respins cererea de anulare a obligaţiilor de plată accesorii formulată de recurentă. În motivarea acestui act administrativ-fiscal, întemeiat în drept pe prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) şi f) şi art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 44/2015, emitentul a menţionat faptul că societatea nu a achitat, până la data de 05.05.2016, 45,8% din obligaţiile de plată accesorii aferente debitelor restante la 30.09.2015, comunicate prin deciziile nr. 38438/6.04.2016, nr. 38441/6.04.2016, nr. 38440/6.04.2016, nr. 38439/6.04.2016 şi nr. 38443/6.04.2016, ceea ce conduce la neîndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de O.U.G. nr. 44/2015.

Din situaţia anterior prezentată, Înalta Curte constată că, în speţă, nu se contestă efectuarea plăţilor de către societate la data de 14.04.2016. Cu toate acestea, recurenta-pârâtă susţine faptul că pentru a stinge debitul aflat în litigiu societatea trebuia să înscrie numărul de evidenţă a plăţii indicat în deciziile de impunere, întrucât, în lipsa acestei menţiuni, plăţile au stins alte debite.

Recurenta-reclamantă precizează faptul că intenţia sa a fost aceea de stingere a obligaţiilor fiscale menţionate în deciziile de accesorii nr. 38438 - 38441 şi nr. 38443 şi că, în raport de prevederile art. 4 alin. (9) şi (10) din Procedura de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 44/2015, aprobată prin OMFP nr. 3831/2015, contribuabilul are doar dreptul, nu şi obligaţia de a folosi numărul de evidenţă a plăţii prevăzut de OMFP nr. 1870/2004.

Instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentei-reclamante.

Conform prevederilor art. 1 alin. (2) din OMFP nr. 3832/2015 privind modificarea şi completarea OMFP nr. 1870/2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor de completare a numărului de evidenţă a plăţii (forma aplicabilă în perioada de referinţă):

"De la data intrării în vigoare a prezentului ordin, prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru contribuabilii care aleg să plătească o obligaţie fiscală stabilită de organele de inspecţie fiscală, precum şi amenzi de orice fel stabilite potrivit legii, pentru contribuabilii care plătesc timbru de mediu pentru autovehicule, pentru contribuabilii care aleg să plătească o obligaţie fiscală cuprinsă într-o decizie de amânare la plată a obligaţiilor fiscale, emisă în temeiul prevederilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale, aprobată prin Legea nr. 267/2013, pentru contribuabilii care aleg să plătească o obligaţie fiscală accesorie cuprinsă într-o decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii comunicată potrivit legii, dispoziţiile Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.870/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător."

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (9) din Procedura de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 44/2015, aprobată prin OMFP nr. 3831/2015:

"(9) În scopul acordării anulării, pentru diferenţele de cote de obligaţii de plată accesorii ce nu fac obiectul anulării la plată, contribuabilul poate opta pentru stingerea acestora utilizând în acest sens numărul de evidenţă a plăţii prevăzut de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1870/2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor de completare a numărului de evidenţă a plăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) Contribuabilii care nu au notificat organul fiscal conform art. 3 alin. (1) pot beneficia de anularea la plată a obligaţiilor de plată accesorii prevăzute la art. 2 alin. (2), dacă sunt stinse obligaţiile de plată principale prevăzute la art. 2 alin. (3), iar diferenţele de cote de obligaţii de plată accesorii ce nu fac obiectul anulării la plată se achită utilizând numărul de evidenţă a plăţii conform alin. (9)."

Din interpretarea dispoziţiilor normative anterior citate rezultă faptul că stingerea obligaţiilor fiscale de plată se face în raport de voinţa contribuabilului, însă este obligatorie înscrierea numărului de evidenţă a plăţii care conţine elementele necesare identificării obligaţiei fiscale ce trebuie stinsă.

În consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.2. Referitor la recursul S.C. A. S.A.

5.2.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Recurenta susţine faptul că instanţa de fond a încălcat principiile contradictorialităţii şi oralităţii, întrucât a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea părţii adverse la emiterea deciziei de anulare a obligaţiilor de plată accesorii ca neîntemeiat, însă în motivarea soluţiei a arătat că societatea nu a contestat deciziile de respingere a cererii de anulare a obligaţiilor de plată accesorii, împrejurare în raport cu care nu poate obliga instituţia fiscală să emită o nouă decizie. În opinia recurentei, instanţa trebuia să pună în discuţia părţilor admisibilitatea acestui capăt de cerere înainte de a proceda la soluţionarea acestuia în modalitatea anterior arătată.

Critica recurentei este nefondată.

În cadrul întâmpinării formulate la instanţa de fond, recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a menţionat faptul că au fost emise deciziile de respingere a cererii de anulare a obligaţiilor de plata accesorii nr. 51708 - 51713 din 04.10.2017, iar acestea au fost ataşate întâmpinării . Întâmpinarea şi actele administrativ-fiscale aflate în discuţie au fost comunicate societăţii recurente, aşa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar fond.

Mai mult decât atât, dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 26.06.2018 când societatea a fost reprezentată de apărătorul angajat care nu a formulat cerere completatoare având ca obiect anularea deciziilor nr. 51708 - 51713 din 04.10.2017. În atare situaţie, partea nu poate susţine cu temei faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

5.2.2 Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Recurenta susţine faptul că prima instanţă a încălcat prevederile art. 47-48 din Codul de procedură fiscală, care stabilesc modalitatea de comunicare a actelor administrativ-fiscale şi efectele necomunicării acestora.

Critica recurentei este nefondată.

Aşa cum s-a precizat la pct. 5.2.1 din decizia de faţă, actele în discuţie au fost comunicate părţii împreună cu întâmpinarea formulată de recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, iar societatea avea posibilitatea să formuleze cerere completatoare în care să invoce, eventual, faptul că emitentul lor nu a procedat la comunicarea acestora cu respectarea prevederilor art. 47-48 din Codul de procedură fiscală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de S.C. A. S.A., ca nefondat, va admite recursul declarat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge în tot acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3322 din 11 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Respinge în tot acţiunea.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2021.