Liability of non-authorized warehouse manager for customs debts arising from theft of confiscated non-Union cigarettes

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa la data de 16.06.2016, reclamanta CN Administraţia Porturilor Maritime S.A., în contradictoriu cu pârâţii D.G.R.F.P Galaţi prin Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi A.N.A.F. - Biroul Vamal Frontieră Constanţa SUD, a solicitat anularea în tot a:

- Deciziei nr. 125/20.05.2016 privind soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 224/11.11.2015;

- Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 224/11.11.2015;

- Procesului-verbal de control nr. x/11.11.2015, având în vedere următoarele considerente:

- obligaţiile fiscale sunt greşit consemnate în sarcina C.N. A.P.M. S. A. Constanţa;

- C.N. A.P.M. S.A, Constanţa nu are calitatea de custode;

- C.N. A.P.M. S.A. Constanţa nu are calitatea de antrepozitar, motiv pentru care nu datorează accize;

- sumele prevăzute în Decizia nr. 224/11.11.2015 nu sunt real datorate de C.N. A.P.M. S.A. Constanţa, reclamanta nefiind proprietara mărfurilor;

- C.N. A.P.M. S.A. Constanţa nu a efectuat operaţiuni de import - export pentru baxurile de ţigări, motiv pentru care nu datorează taxe vamale, accize, TVA, dobânzi şi accesorii;

- C.N. A.P.M. S.A. Constanţa nu a eliberat pentru consum baxurile de ţigări, bunurile au fost sustrase din magazia nr. 1.3.3, acest fapt formând obiectul unui dosar penal care a fost instrumentat de către Serviciul de Poliţie Transporturi.

Prin sentinţa civilă nr. 205 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.N. Administraţia Porturilor Maritime S.A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Biroul Vamal Frontieră Constanţa Sud şi a anulat Decizia nr. 125/20.05.2016, decizia pentru regularizarea situaţiei nr. 224/11.11.2015, precum şi Procesul-verbal de control nr. x/11.11.2015, încheiate de pârâte.

Împotriva sentinţei civile nr. 205 din 31 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia General Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

Prin decizia civilă nr. 5938 din data de 27.11.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 205 din 31 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa civilă recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În fond după casare, cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*, la data de 13.02.2020.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 138 din data de 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta CN Administraţia Porturilor Maritime S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi a anulat Decizia nr. 125/20.05.2016 privind soluţionarea contestaţiei, Decizia nr. 224/11.11.2015 privind regularizarea situaţiei şi procesul-verbal de control nr. x/11.11.2015.

3. Cererile de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 138 din data de 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a arătat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 4 pct. 10, pct. 13, pct. 14, pct. 15, pct. 24, art. 37, art. 98 alin. (3), art. 166 lit. a) şi art. 203 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi art. 867a din Regulamentul 2454/93, art. 136 alin. (1) şi (3), art. 206^7, art. 2068şi art. 2069din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) şi alin. (7) şi art. 1201din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.

Întreaga motivare a soluţiei de admitere a acţiunii se bazează pe concluzia netemeinică şi nelegală a instanţei de fond conform căreia "se constată că reclamanta nu a avut calitatea de antrepozitar sau depozitar vamal şi, drept urmare, punerea în sarcina sa a obligaţiilor vamale de import, acciza aferentă mărfurilor şi taxa pe valoare adăugată este nelegală".

În primul rând, este important de reliefat faptul că instanţa de fond a nesocotit apărările formulate de instituţia pârâtă, hotărârea pronunţată de aceasta încălcând prevederile legale la care s-a referit, potrivit cărora statutul de mărfuri intrate în proprietatea statului prin confiscare conferă acestora regimul vamal de antrepozit, chiar dacă locul în care sunt reţinute mărfurile nu este antrepozit vamal, iar deţinătorul acestuia nu este autorizat ca antrepozitar.

În al doilea rând, în mod greşit instanţa de fond a preluat susţinerile intimatei referitoare la faptul că nu a avut şi nici nu are obligaţia păstrării mărfurilor şi nici nu are calitatea de custode pentru cantităţile sustrase, mărfurile fiind lăsate în custodia unei salariate care avea funcţia de gestionar, fără ca aceasta să fie mandatată să păstreze mărfurile până la finalizarea cercetărilor.

Din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că procesul-verbal din 18.01.2006 a fost comunicat Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa S.A. prin angajatul său, care avea calitatea de gestionar al magaziei în care au fost reţinute mărfurile, aşa cum se menţionează în textul procesului-verbal şi cum a fost reţinut şi în Rezoluţia nr. 43/D/P/2006/19.05.2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar custodia s-a menţinut potrivit adresei nr. x/02.11.2015 a Inspectoratului General al Politiei de Frontieră - Garda de Coastă, după finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. x/2006, când a fost înaintat unităţii de parchet competente fără a ridica custodia asupra mărfurilor, aceasta fiind instituită până la ducerea la îndeplinire a măsurilor de confiscare şi distrugere dispuse în dosarul penal nr. x/2006, rămase definitive.

În plus, susţinerile intimatei, preluate în mod greşit şi de către instanţa de fond, potrivit cărora nu avea calitatea de antrepozitar, în condiţiile în care nu a efectuat operaţiuni comerciale sau de altă natură cu bunurile sustrase, nu a efectuat importul acestora, nu este deţinător de antrepozit şi nici nu are calitatea de antrepozitar autorizat şi prin urmare nu are nici drepturi sau obligaţii în acest sens sunt neîntemeiate şi lipsite de relevanţă având în vedere că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 203, art. 233 lit. c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, de instituire a Codului Vamal Comunitar coroborate cu cele ale art. 867 şi art. 867a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei, de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, de instituire a Codului Vamal Comunitar.

Mărfurile având statut vamal necomunitar au aparţinut A. S.R.L iar până la punerea în aplicare a măsurii de confiscare şi distrugere dispusă conform ordonanţei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 757/P/2006 din 21.04.2008, rămasă definitivă, mărfurile se aflau sub supraveghere vamală, în regim de antrepozit vamal.

Organele vamale au constatat că la data de 21.01.2013 a fost sustrasă din magazia 1.3. a Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa S.A. o cantitate de 156 baxuri de ţigarete marca x şi 190 baxuri de ţigarete marca x, iar la data de 17.03.2015 a fost sustrasă din aceeaşi magazie o cantitate de 427 pachete ţigarete marca x şi 170 pachete ţigarete marca x.

Din adresele nr. x/26.10.2015 şi nr. x/06.11.2015, emise de Inspectoratului General al Politiei Romane - Direcţia de Politie Transporturi Maritime, aflate la dosarul cauzei, a rezultat ca cercetările efectuate în instrumentarea speţelor se află în curs de desfăşurare, iar până la data întocmirii actelor de impunere contestate, persoanele care au săvârşit sustragerile nu au fost identificate.

Totodată, organele vamale au constatat că, deşi spaţiul în care au fost depozitate ţigaretele, respectiv magazia 1.3 din incinta 1A a Zonei libere Constanţa Sud, se afla în proprietatea/gestiunea Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa S.A, aceasta nu a luat niciun fel de măsuri pentru a asigura paza şi depozitarea în bune condiţii a cantităţilor de ţigarete lăsate în custodia sa conform procesului-verbal din data de 18.01.2006, deşi avea cunoştinţă despre obligaţiile pe care le are cu privire la aceste mărfuri.

Faptul că reclamanta Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. nu a luat niciun fel de măsuri pentru a asigura integritatea şi paza mărfurilor în magazia 1.3. şi nu a ţinut evidenţa acestora si, de asemenea, faptul că la data la care s-a produs sustragerea nu avea cunoştinţă despre situaţia juridică a mărfurilor, se înscriu în seria acţiunilor/omisiunilor care determină naşterea datoriei vamale, debitor fiind persoana care răspunde de îndeplinirea condiţiilor de utilizare a regimului vamal, în speţa Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A.

Aşa cum s-a arătat prin apărările formulate la fondul cauzei, solicită să se aibă în vedere că în conformitate cu înregistrările din Registrul de evidenţă vamală la import pe anul 2005 şi din Registrul de evidenţă vamală de intrare în Zona liberă Constanţa Sud pe anul 2005, o cantitate de 1.296 baxuri de ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, aparţinând A. S.R.L., a fost depozitată în anul 2005 în magaziile aflate în incinta Zonei libere Constanţa Sud, închiriate de societatea în cauză de la B. S.R.L. şi de la Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A.

A. S.R.L. a desfăşurat activitatea de depozitare în Zona liberă Constanţa Sud, în magaziile 1.2 şi 1.3 aparţinând Sucursalei Zonei libere Constanţa Sud şi în magazia închiriată de la B. S.R.L, în baza licenţei de lucru Seria x nr. x/19.09.2005, eliberată de Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. - Sucursala Zonelor Libere Constanţa Sud şi Basarabi, cu termen de valabilitate 24.09.2005 - 23.03.2006.

Potrivit procesului-verbal întocmit în data de 18.01.2006 de organele de politie din cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontieră - Direcţia Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere şi din cadrul Direcţiei Poliţiei de Frontieră Constanţa, a fost indisponibilizată în magazia 1.3 a Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa S.A. cantitatea de 1.296 baxuri de ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x aparţinând A. S.R.L., întrucât a existat suspiciunea că sunt mărfuri contrafăcute, acestea fiind lăsate în custodia gestionarei magaziei, cu obligaţia de a le păstra până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. x/2006

Potrivit rezoluţiei Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism nr. 43/D/P/2006 din 19.05.2006 a rezultat că în cazul ţigaretelor aparţinând A. S.R.L. s-a dispus indisponibilizarea şi lăsarea în custodia gestionarei magaziei 1.3. din cadrul Administraţiei Zonei Libere Constanţa, a cantităţii de 1.296 baxuri conţinând fiecare 50 de cartuşe ţigarete marca x şi 990 baxuri conţinând fiecare câte 50 cartuşe ţigarete marca x.

Organele vamale au stabilit că potrivit art. 203 alin. (3) teza a 4-a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, debitorul datoriei vamale este persoana care trebuie să execute obligaţiile care rezultă din utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile, în speţă Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A, în calitate de proprietar/gestionar al magaziei în care mărfurile au fost indisponibilizate, în condiţiile în care făptuitorii sustragerilor nu au fost identificaţi până la data emiterii actelor de impunere contestate.

Concluzionând, contrar reţinerilor instanţei de fond, solicită să se aibă în vedere că intimata-reclamantă datorează această sumă în condiţiile în care este deţinător/gestionar al magaziei din care au fost sustrase mărfurile aflate sub regim vamal de antrepozit în urma confiscării de către organele în drept.

În considerarea celor expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi casarea sentinţei civile recurate în sensul respingerii acţiunii formulată de CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A., ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Adminisraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a arătat că, în raport de documentele/actele aflate în posesia biroului vamal, se constată că CNAPMC S.A., în calitate de proprietar/depozitar/gestionar al spaţiului din magazia sa nr. 1.3.3, este deţinătorul antrepozitului unde au fost depozitate cele 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, care au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal prin confiscarea dispusă de ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, până la distrugerea respectivelor ţigarete.

Deţinătorul antrepozitului reprezintă persoana desemnată de către Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin ordonanţa nr. 757/P/2006/21.04.2008/Procesul-verbal din 18.01.2006 de indisponibilizare a ţigaretelor în cauză, pentru gestionarea locului în care sunt depozitate ţigaretele din tutun cu statut vamal necomunitar, plasate sub regimul de antrepozit vamal prin confiscarea dispusă prin ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008, calitatea de deţinător, respectiv de antrepozit vamal este dobândită ope legis de către CNAPMC potrivit art. 867a (1) din REG.CEE.2454/1993.

Prin confiscarea dispusă prin ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a celor 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, respectivele ţigarete necomunitare au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal în virtutea măsurii legale de confiscare, fără a fi necesară vreo altă formalitate în acest sens.

Astfel, în mod eronat a reţinut instanţa de fond, în rejudecare, după casarea cu trimitere, faptul că niciun fel de formalitate nu a fost îndeplinită de către organele vamale pentru a transfera reclamantei obligaţiile rezultate din plasarea mărfurilor sub regim de antrepozit vamal.

În calitate de deţinător, în sensul prevederilor Ordonanţa nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, a celor 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, care au fost confiscate şi care trebuie distruse, potrivit dispoziţiei din Ordonanţa nr. 757/P/2006/21.04.2008, intimata-reclamantă CNAPMC avea obligaţia să inventarieze bunurile respective, luând în acelaşi timp şi măsurile de securitate, de păstrare şi de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor de valorificare.

De asemenea, se constată că, întrucât conform prevederilor art. 6 din Anexa nr. 2 din H.G.410/1993 privind înfiinţarea Zonei libere Constanta Sud, art. 8 din LEGE nr. 342 din 12 iulie 2004, CNAPMC organizează şi desfăşoară activitatea de pază şi control, la porţile de acces şi pe întreg teritoriul Zonei libere Constanţa Sud, în interiorul acesteia, reclamanta CNAPMC avea obligaţia de a organiza şi activitatea de pază şi controlul şi asupra celor 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, depozitate/indisponibilizate lăsate în custodia sa prin procesul-verbal din 18.01.2006, în spaţiul din magazia 1.3.3. aparţinând CNAPMC, situată în incinta 1 A din Zona liberă Constanţa Sud.

Având în vedere că mărfurile predate în custodie de organele de politie reclamantei au fost sechestrate de acestea şi, ulterior, confiscate prin dispoziţie data de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Ordonanţa nr. 757/P/2008, aceste mărfuri sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozit vamal.

Potrivit art. 867a (1) din REG.CEE.2454/1993 "(1) Mărfurile necomunitare care au fost abandonate în favoarea bugetului statului, puse sub sechestru sau confiscate, se consideră a fi plasate sub regim de antrepozit vamal."

Având în vedere că mărfurile sustrase aveau statut de mărfuri necomunitare, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 din REG.CEE.2913/1992, mărfurile necomunitare plasate în antrepozit se afla sub supraveghere vamală de la momentul confiscării/plasării în regim de antrepozit vamal şi până când aceste ţigarete confiscate se distrug.

Astfel, din interpretarea prevederilor legale menţionate anterior, se constată că prin confiscarea dispusă prin ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a celor 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, respectivele ţigarete necomunitare au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal, fără ca acestea să fie depozitate într-un antrepozit vamal, calitatea de antrepozitar vamal fiind dobândita de către reclamantă ope legis, odată cu măsura confiscării dispuse în speţa, fără a fi necesara vreo altă formalitate în acest sens.

De asemenea intimata-reclamanta, în calitate de deţinător al locului din magazia 1.3.3 unde au fost lăsate spre depozitare şi păstrare, fără drept de înstrăinare a ţigaretelor în cauză, avea obligaţia, în conformitate cu prevederile art. 101 lit. a) şi lit. b) din REG.CEE.2913/1992, de păstrare a respectivelor ţigarete sub supraveghere vamală şi de executare a obligaţiilor care decurg din depozitarea mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal, respectiv are obligaţia faţă de autoritatea vamală să asigure supravegherea astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub control vamal.

Prin cea de-a doua critică, recurenta-pârâtă arată că în ceea ce priveşte dispoziţiile vamale referitoare la stingerea datoriei vamale prin confiscare şi distrugere conform art. 233 din REG.CEE.2913/92, cazul stingerii datoriei vamale pentru mărfurile "puse sub sechestru şi confiscate simultan sau ulterior", acestea ar trebui interpretate în sensul precizărilor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reprezentate de Hotărârea din 2 aprilie 2009 privind Cauza Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, C-459/07, şi Hotărârea din 29 aprilie 2010 privind Cauza Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet, C230/08.

Astfel Hotărârea Curţii (Camera a treia) 29 aprilie 2010 (*_) în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteministeriet, unde în această speţă, Curtea (Camera a treia) declară:

1) împrejurările în care mărfurile care sunt reţinute, în momentul introducerii pe teritoriul vamal comunitar, de autorităţile vamale si fiscale locale în zona în care se află primul birou vamal situat la frontiera externă a Comunităţii şi care sunt distruse simultan sau ulterior de autorităţile menţionate, mărfurile rămânând în permanentă în posesia acestora, intră în cadrul noţiunii de mărfuri "puse sub sechestru şi confiscate simultan sau ulterior" care figurează la articolul 233 primul paragraf litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 955/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 aprilie 1999, astfel încât datoria vamală se stinge în temeiul acestei dispoziţii.

Articolul 5 alin. (1) al treilea paragraf şi articolul 6 alin. (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi privind deţinerea, circulaţia şi monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99/CE a Consiliului din 30 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că este necesar să se considere că mărfurile care sunt puse sub sechestru de autorităţile vamale şi fiscale locale în momentul introducerii acestora pe teritoriul vamal al Comunităţii şi care sunt distruse simultan sau ulterior de autorităţile menţionate fără a fi ieşit vreun moment din posesia acestora nu au fost importate în Comunitate, astfel încât faptul generator al accizei în privinţa acestora nu se produce. Mărfurile care sunt puse sub sechestru după ce au fost introduse ilegal pe acest teritoriu, şi anume din momentul în care au ieşit din zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, şi care sunt distruse simultan sau ulterior de autorităţile menţionate fără a fi ieşit vreun moment din posesia acestora nu sunt considerate într-un regim de "suspendare a accizelor", în sensul dispoziţiilor coroborate ale articolului 5 alin. (2) primul paragraf şi ale articolului 6 alin. (1) litera (c) din directiva menţionată, precum şi ale articolului 84 alin. (1) litera (a) şi ale articolului 98 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/99, şi ale articolului 867a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1662/1999 al Comisiei din 28 iulie 1999, astfel încât faptul generator al accizei pentru aceste mărfuri se produce şi, prin urmare, acciza devine exigibilă.

Articolul 2 punctul 2, articolul 7 şi articolul 10 alin. (3) din A şasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/85/CE a Consiliului din 22 octombrie 1999, trebuie interpretate în sensul că este necesar să se considere că mărfurile care sunt puse sub sechestru de autorităţile vamale şi fiscale locale în momentul introducerii acestora pe teritoriul Comunităţii şi care sunt distruse simultan sau ulterior de autorităţile menţionate fără a fi ieşit vreun moment din posesia acestora nu au fost importate în Comunitate, astfel încât faptul generator al taxei pe valoarea adăugată nu se produce în privinţa lor, şi că, prin urmare, această taxă nu devine exigibilă. Totuşi, dispoziţiile coroborate ale articolului 10 alin. (3) al doilea paragraf şi ale articolului 16 alin. (1) (B) litera (c) din această directivă, precum şi ale articolului 867a din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1662/1999, trebuie interpretate în sensul că pentru mărfurile puse sub sechestru de aceste autorităţi după ce au fost introduse ilegal pe acest teritoriu, şi anume din momentul în care acestea au trecut de zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, şi au fost distruse simultan sau ulterior de autorităţile menţionate fără a fi ieşit vreun moment din posesia acestora, faptul generator al taxei pe valoarea adăugată se produce şi această taxă este exigibilă, chiar dacă aceste mărfuri sunt plasate ulterior într-un regim vamal.

Articolul 202, articolul 215 alin. (1) şi (3) şi articolul 217 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/1999, precum şi articolul 7 alin. (2) şi articolul 10 alin. (3) din a şasea Directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/85, trebuie interpretate în sensul că autorităţile statului membru situat la frontiera externă a Comunităţii, prin care mărfurile au fost introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunităţii, sunt cele care au competenţă să recupereze datoria vamală şi taxa pe valoarea adăugată, chiar şi în cazul în care aceste mărfuri au fost transportate ulterior într-un alt stat membru în care au fost descoperite şi apoi puse sub sechestru. Articolul 6 alin. (1) şi articolul 7 alin. (1) din Directiva 92/12, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99, trebuie interpretate în sensul că autorităţile acestui din urmă stat membru sunt competente să recupereze accizele, cu condiţia ca aceste mărfuri să fie deţinute în scopuri comerciale. Este de competenţa instanţei de trimitere să stabilească dacă această condiţie est îndeplinită în litigiul cu care este sesizată.

În temeiul faptelor şi prevederilor vamale prezentate în procesul-verbal de control nr. x/11.11.2015/DRS224/11.11.2015 s-a constatat că:

- CNAPMC, în calitate de deţinător de antrepozit, de antrepozitar, calitate dobândită ope legis prin faptul dispunerii măsurii de confiscare, reprezintă persoana care trebuie să execute obligaţiile care rezultă din utilizarea regimului de antrepozit vamal sub care au fost plasate cele 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, aparţinând S.C. A. S.R.L., care au fost confiscate prin ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi care avea obligaţia de păstrare a acestor ţigarete necomunitare, care au fost confiscate prin Ordonanţa sus-menţionată, sub supraveghere vamală, în magazia 1.3.3. aparţinând CNAPMC, timp cât acestea se afla în antrepozit până la distrugerea ţigaretelor în cauză, respectiv avea obligaţia faţă de C. de a asigura supravegherea celor 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, plasate în regim de antrepozit vamal, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub control vamal.

- CNAPMC nu şi-a respectat obligaţia privind păstrarea sub supraveghere vamală până la distrugerea ţigaretelor necomunitare confiscate prin ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 a P.I. C. civ..J şi care au fost plasate astfel sub regim de antrepozit vamal, sub supraveghere vamală.

- În Ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică nu se dispune că se stinge datoria vamală prin confiscarea şi distrugerea celor 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, aparţinând S.C. A. S.R.L., indisponibilizate de organele de politie prin procesul-verbal din 18.01.2006. Prin măsura de confiscare şi distrugere a acestor ţigarete necomunitare dispuse prin ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 nu s-a schimbat statul vamal necomunitar al acestor ţigarete, conform dispoziţii art. 867/REG.CEE.2454/93.

Cele 346 baxuri de ţigarete (156 baxuri ţigarete marca x şi 190 baxuri ţigarete marca x CLASSIC) sustrase în data de 22.01.2013 şi cele 427 pachete ţigarete x CLASSIC şi 170 pachete ţigarete x sustrase în data de 17.03.2015, din magazia 1.3.3., aparţinând CNAPMC fac parte din cantitatea de 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, care sunt plasate sub regimul de antrepozit vamal şi reprezintă marfa cu statut vamal necomunitar care au fost sustrase de sub supraveghere vamală şi introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii ilegal fără efectuarea formalităţilor vamale, iar pentru aceste cantităţi de ţigarete din tutun necomunitar s-a născut datoria vamală ca urmare a sustragerii de sub supraveghere vamală a mărfurilor plasate sub regim de antrepozit vamal cele 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x, aparţinând S.C. A. S.R.L., indisponibilizate şi lăsate în custodia/magazia CNAPMC de organele de politie prin procesul-verbal din 18.01.2006, pentru care s-a dispus confiscarea şi distrugerea acestor ţigarete ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-au aflat tot timpul în posesia CNAPMC din 18.01.2006 până în ianuarie 2016, când pentru cantităţile de ţigarete din tutun care se mai aflau în magazia CNAPMC au fost efectuate formalităţile de distrugere.

Datoria vamală s-a născut la data constatării sustragerii de sub supraveghere vamală a cantităţilor de ţigarete din tutun mai sus precizate, respectiv data de 22.01.2013 şi 17.03.2015 măsurile de confiscare şi distrugere a unui număr de 1296 baxuri ţigări marca x şi 990 baxuri ţigări marca x, aparţinând S.C. A. S.R.L. au fost consfinţite prin deciziile pronunţate de instanţele competente de pe raza judeţului Constanţa, după data de 21.04.2008 când dispoziţiile privind confiscarea şi distrugerea acestor ţigarete stabilite prin Ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008/P.I.C.C.J. au fost contestate, dar înainte de data de 22.01.2013, data sustragerii celor 346 baxuri de ţigarete (156 baxuri ţigarete marca x şi 190 baxuri ţigarete marca x), respectiv înainte de data sustragerii din 17.03.2015, a cantităţii de 427 ţigarete marca x şi 170 pachete ţigarete marca x, din magazia 1.3.3., aparţinând CNAPMC, situată în incinta 1. A a Zonei libere Constanţa Sud, din custodia C.N.A.P.M.C.

În susţinerea constatării că în cazul sustragerii/furtului de mărfuri aflate într-un antrepozit vamal sunt aplicabile prevederile art. 203 din REG.CEE.2913/92 sunt precizările din Hotărârea Curţii (Camera a doua) 11 iulie 2013(*) în cauza C-273/12, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE.

Potrivit art. 867 din Regulamentul CEE 2454/1993 "Confiscarea unor mărfuri în conformitate cu art. 233 lit. c) şi d) din cod nu modifică statutul vamal al mărfurilor respective", iar art. 867a dispune:

"(1) Mărfurile necomunitare care au fost abandonate în favoarea bugetului statului puse sub sechestru sau confiscate se consideră a fi plasate sub regim de antrepozit vamal.

(2) Mărfurile menţionate la alin. (1) pot fi vândute de către autorităţile vamale numai cu condiţia îndeplinirii fără întârziere de către cumpărător a formalităţilor de atribuire de destinaţii vamale.

În cazul în care vânzarea se face la un preţ care include drepturile de import, vânzarea este considerată echivalentă cu punerea în liberă circulaţie şi autorităţile vamale trebuie să calculeze, la rândul lor, cuantumul drepturilor şi să le înregistreze în evidenţele contabile.

În aceste cazuri, vânzarea se desfăşoară în conformitate cu procedurile în vigoare din statele membre.

(3) În cazul în care administraţia decide să cedeze ea însăşi mărfurile menţionate la alin. (1) altfel decât prin vânzare, aceasta îndeplineşte de îndată formalităţile de atribuire de destinaţii vamale stabilite în articolul 4 alin. (15) literele (a), (b) (c) şi (d) din cod".

În acelaşi timp art. 233 lit. c) din Reg. CEE 2913/1992 statuează:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor în vigoare cu privire la prescrierea unei datorii vamale şi la imposibilitatea de a o recupera în cazul insolvabilităţii debitorului constatate pe cale judecătorească, o datorie vamală se stinge:

(c) în cazul în care, cu privire la mărfurile declarate pentru un regim vamal ce implică obligaţia de plată a drepturilor: declaraţia vamală este invalidată; mărfurile, înainte de a primi liberul de vamă, sunt fie puse sub sechestru şi simultan sau ulterior confiscate, fie distruse din dispoziţia autorităţilor vamale, fie distruse sau abandonate în conformitate cu articolul 182, fie distruse sau iremediabil pierdute dintr-un motiv care ţine de natura lor sau de caz fortuit sau forţă majoră (...)"

Antrepozitul vamal reprezintă orice loc aprobat de autorităţile vamale şi aflat sub controlul lor, unde mărfurile pot fi depozitate în condiţiile prevăzute.

Situaţiile în care mărfurile menţionate în alin. (1) pot fi plasate sub regimul de antrepozit vamal fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu procedura comitetului.

Din prevederile sus-menţionate rezultă faptul că sustragerea mărfurilor necomunitare intrate în proprietatea statului reprezintă sustragere de sub supraveghere vamală care dă naştere unei datorii vamale la data la care s-a produs, debitor fiind persoana care a sustras mărfurile, persoana care a participat la o astfel de acţiune şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că mafurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală, persoana care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală şi persoana care trebuia să execute obligaţiile care rezultă din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.

Faţă de aceste motive, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 04 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat, contradictoriu cu pârâţii D.G.R.F.P Galaţi prin Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi A.N.A.F. - Biroul Vamal Frontieră Constanţa SUD, anularea în tot a Deciziei nr. 125/20.05.2016 privind soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 224/11.11.2015, a deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 224/11.11.2015 şi a Procesului-verbal de control nr. x/11.11.2015.

Prima instanţă, în fond după casare, cu trimitere spre rejudecare, a admis cererea dedusă judecăţii şi a anulat Decizia nr. 125/20.05.2016 privind soluţionarea contestaţiei, Decizia nr. 224/11.11.2015 privind regularizarea situaţiei şi procesul-verbal de control nr. x/11.11.2015, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a avut calitatea de antrepozitar sau depozitar vamal şi, drept urmare, punerea în sarcina sa a obligaţiilor vamale de import, acciza aferentă mărfurilor şi taxa pe valoare adăugată este nelegală.

Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

La o primă analiză a cererilor de recurs, Înalta Curte constată că ambele recurente au invocat aceleaşi motive de nelegalitate ale sentinţei pronunţată de către prima instanţă, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect se arată că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 203, art. 233 lit. c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, de instituire a Codului Vamal Comunitar coroborate cu cele ale art. 867 şi art. 867a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei, de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, de instituire a Codului Vamal Comunitar.

Printr-o primă critică, recurentele-pârâte au arătat că, potrivit art. 98 alin. (3) din Regulamentul CEE nr. 2913/92 mărfurile pot fi plasate sub regimul de antrepozit vamal fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal, în situaţia prevăzută de art. 867a din Regulamentul CEE nr. 2454/93, astfel că proprietarul/deţinătorul spaţiului în care sunt depozitate mărfurile trebuie să îndeplinească obligaţiile faţă de acestea în ceea ce priveşte derularea şi încheierea regimului ca şi un titular de antrepozit vamal/antrepozitar, iar în speţa de faţă, obligaţia depozitării şi păstrării în bune condiţii a mărfurilor conform dispoziţiilor din procesul-verbal din data de 18.01.2006 întocmit de organele de poliţie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Direcţia de Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere, reţinută şi prin rezoluţia nr. 43/D/P/2006 din data de 19.05.2006 şi Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 757/P/2006 din data de 21.04.2008, revine Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa S.A., aceasta având cunoştinţă despre măsura lăsării în custodie a bunurilor confiscate.

Într-adevăr, prin Ordonanţa 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Urmărire Penală şi Criminalistică s-a dispus confiscarea a 1296 baxuri x şi 990 baxuri x, iar organele vamale au considerat că, potrivit art. 98 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 şi art. 867a din Regulamentul 2454/93, cantitatea de ţigarete (1296 baxuri x şi 990 baxuri x) cu statut vamal necomunitar a fost plasată sub regim de antrepozit vamal în urma confiscării, în spaţiul din magazia 1.3.3. aparţinând CNAPMC, situat în incinta 1 A din Zona liberă Constanţa Sud.

De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr. 125/20.05.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulată de Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. x din data de 22.12.2015, se menţionează că "Organele vamale arată că prin confiscarea dispusă conform ordonanţei nr. 757/P/2006 din 21.04.2008, cele 1296 baxuri ţigarete marca x şi 990 baxuri ţigarete marca x au fost plasate sub regim vamal de antrepozit conform art. 98 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal, în acest caz antrepozitul vamal fiind spaţiul magaziei 1.3. ca loc în care au fost indisponibilizate mărfurile de către organele de poliţie conform procesului-verbal din 18.01.2006 şi ca loc în care s-au produs faptele care dau naştere datoriei vamale, la data de 22.01.2013, respectiv la data de 17.03.2015".

În speţa de faţă, relevante sunt dispoziţiile articolului 100 (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 conform cărora:

"Gestionarea unui antrepozit vamal este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autorităţile vamale, dacă autorităţile vamale nu gestionează ele însele antrepozitul vamal. (2) Orice persoană care doreşte să gestioneze un antrepozit vamal trebuie să întocmească în scris o cerere care să conţină informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei, în special să demonstreze că există o raţiune economică pentru antrepozitare. Autorizaţia prevede condiţiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat. (3) Autorizaţia se acordă numai pentru persoanele stabilite în Comunitate."

Conform articolului 101 din acelaşi regulament, deţinătorul antrepozitului răspunde de:

"(a) păstrarea mărfurilor sub supravegherea vamală atât timp cât acestea se află în antrepozitul vamal; (b) executarea obligaţiilor care decurg din depozitarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal şi (c) respectarea condiţiilor speciale precizate în autorizaţie."

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că, gestionarea unui antrepozit vamal este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autorităţile vamale, dacă autorităţile vamale nu gestionează ele însele antrepozitul vamal, iar instituirea calităţii de antrepozit vamal prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 757/P/2006 din 21.04.2008, precum şi a obligaţiilor ce-i revin, trebuia comunicată expres şi explicit intimatei-reclamante, neavând relevanţă faptul că mărfurile contrafăcute au fost lăsate în custodia gestionarei magaziei (angajată a societăţii reclamantei, fără prerogative de reprezentare), context în care nu se poate considera că CNAPMC a dobândit calitatea de antrepozit vamal ope legis, aşa cum se menţionează de dispoziţiile art. 867a (1) din REG.CEE 2454/1993, atât timp cât această ordonanţă prin care s-a dispus confiscarea şi distrugerea mărfurilor contrafăcute a fost comunicată intimatei-reclamante odată cu decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare nr. 224/11.11.2015.

Faţă de aceste aspecte, nu pot fi primite criticile recurentelor-pârâte conform cărora, chiar dacă locul în care sunt reţinute mărfurile nu este antrepozit vamal, iar deţinătorul acestuia nu este autorizat ca antrepozitar, statutul de mărfuri intrate în proprietatea statului prin confiscare conferă acestora regimul vamal de antrepozit.

Prin cea de-a doua critică, recurentele-pârâte au susţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 203 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 potrivit cărora "o datorie vamală la import ia naştere prin: sustragerea de sub supravegherea vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import, precum şi în momentul sustragerii mărfurilor de sub supravegherea vamală", iar debitorii vamali sunt: persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală; orice persoană care a participat la o astfel de acţiune şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală; orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor, că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală şi după caz, persoana care trebuie să execute obligaţiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri".

De asemenea, recurentele-pârâte au menţionat că, în susţinerea constatării că în cazul sustragerii/furtului de mărfuri aflate într-un antrepozit vamal sunt aplicabile prevederile art. 203 din REG.CEE.2913/92 sunt precizările din Hotărârea Curţii (Camera a doua) 11 iulie 2013(*) în cauza C-273/12, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE.

Înalta Curte constată că, dispoziţiile sus-menţionate nu pot fi interpretate în mod izolat, aşa cum propun recurentele-pârâte ci prin coroborare cu dispoziţiile art. 209 din acelaşi regulament, potrivit cărora: (2) "Datoria vamală ia naştere în momentul în care este acceptată declaraţia vamală. (3) Debitorul vamal este declarantul. În situaţia reprezentării indirecte, persoana în numele căreia se face declaraţia este considerată, de asemenea, debitor vamal."

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 2067alin. (5) potrivit cărora: nu se consideră eliberate pentru consum distrugerea totală sau pierderea iremediabilă de produse accizabile, dacă acestea intervin în timpul în care se află într-un regim suspensiv de accize şi dacă:

a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră;

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasării produsului;

c) distrugerea este autorizată de către autoritatea competentă.

Din actele dosarului de fond rezultă că produsele accizabile nu au fost eliberate pentru consum deoarece, ţigaretele supuse accizării au fost sustrase din magazia nr. 1.3.3., eveniment ce a format obiectul unui dosar penal, constituit de către Serviciul de Poliţie Transporturi pentru infracţiunea de furt, iar prin adresa nr. x/08.03.2013 Biroul Vamal Constanţa Sud a menţionat că "ţigările rămân în proprietatea S.C. A. S.R.L. până la punerea în aplicare a măsurii confiscării şi distrugerii acestora".

CNAPM S.A. Constanţa deţine în concesiune, conform contractului de concesiune nr. x/31.10.2008 încheiat cu Ministerul Transporturilor, magazia 1.3.3. în care au fost depozitate ţigaretele şi, în această calitate a închiriat proprietarului/depozitarului mărfurilor, S.C. A. S.R.L. acest spaţiu, fără a încheia vreo înţelegere cu instituţiile statului din care să rezulte calitatea de antrepozit vamal, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul procesului-verbal din data de 06.12.2012, de predare-primire a celor 1296 baxuri ţigarete x şi 990 baxuri ţigarete x se menţionează că "magazia 13 este închiriată de firma D., cu acces permanent la mărfuri".

Cu privire la datoria vamală, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că pentru societatea care a introdus în ţară mărfurile necomunitare confiscate şi puse sub regim de supraveghere vamală operează stingerea datoriei vamale, iar pe de altă parte, că în cazul furtului mărfurilor intrate în proprietatea statului prin confiscare, care reprezintă de fapt o sustragere de sub supraveghere vamală, ia naştere o datorie vamală, la data la care s-a produs, debitorii vamali fiind: persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală; orice persoană care a participat la o astfel de acţiune şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală; orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor, că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală şi, după caz, persoana care trebuie să execute obligaţiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri, conform art. 203 alin. (3) din Regulament.

Prin raportare la dispoziţiile legale sus-citate, organele fiscale ar fi avut posibilitatea de a se îndrepta împotriva persoanei care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală ori a persoanei care trebuie să execute obligaţiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri, însă având în vedere că până la data încheierii actelor de impunere contestate nu a fost determinată identitatea făptuitorilor sustragerii deşi s-a constituit dosarul penal nr. x/2013 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, în mod greşit au apreciat că intimata-reclamantă ar fi fost obligată să execute obligaţiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.

Aşa fiind, atât timp cât C.N. A.P.M. S.A Constanţa nu are calitatea de custode, nu are calitatea de antrepozitar, nu este proprietar al mărfurilor confiscate, nu a efectuat operaţiuni de import - export pentru baxurile de ţigarete şi nu poate fi considerată ca persoană care trebuia să execute obligaţiile ce rezultau din utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile, în mod corect a reţinut prima instanţă că aceasta nu datorează taxe vamale, accize, TVA, dobânzi şi accesorii, iar obligaţiile fiscale au fost stabilite în mod nelegal de organul fiscal în sarcina intimatei-reclamante.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind temeinică şi legală.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei nr. 138 din 19 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.