Recovery of non-reimbursable agricultural funds: failure to establish conflicting judgments for revision due to lack of triple identity

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, contestaţie împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiilor în procedura prealabilă nr. 463/06.01.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016, ambele emise de către pârâtă, solicitând anularea actelor contestate şi a masurilor dispuse prin acestea.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 299 din 24 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondată.

3. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 6625 din 9 decembrie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 299 din 24 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului autorităţii la stabilirea creanţei trebuie să se pornească de la faptul că neregula a constat în crearea de condiţii artificiale ceea ce nu se putea vădi în perioada de selecţie şi evaluare oferte.

Încălcarea principiului neretroactivităţii legii nu este reală, cum de altfel s-a stabilit pe cale jurisprudenţială în aplicarea Deciziilor 251 şi 252/2016 ale CJUE, câtă vreme neregula a fost săvârşită sub imperiul O.G. nr. 79/2003 iar demararea procedurilor de recuperare s-au realizat sub imperiul prevederilor legale în vigoare, respectiv a O.U.G. nr. 66/2011, nefiind încălcat principiul neretroactivităţii, aspect analizat şi reţinut şi de instanţa de fond, care a reţinut faptul că au fost stabilite nereguli în perioada ulterioară acordării finanţării nerambursabile nu contravine normelor legale incidente, nefiind întemeiată susţinerea reclamantei în sensul încălcării principiului legalităţii şi stabilităţii actelor administrative intrate în circuit civil.

Principiul proporţionalităţii nu are aplicabilitate în cauză, neregula constând în crearea de condiţii artificiale, afectează contractul de finanţare în materialitatea lui.

Neregulile constatate în cadrul proiectului şi descrise în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016, au condus la neeligibilitatea proiectului în integralitatea sa, afectând pe cale de consecinţă întregul ajutor financiar nerambursabil obţinut de Beneficiarul finanţării.

Aspectele invocate de contestatar referitoare la faptul că suma aferentă finanţării nu a fost transferată integral în contul societăţii controlate de C. (SC D. SRL), reprezintă în fapt elemente de coordonare, care au susţinut şi confirmat existenţa condiţiilor artificiale şi au stabilit faptul că C. acţionar şi administrator al S.C. D. S.R.L. a fost beneficiarul final al finanţărilor nerambursabile.

Referitor la aspectele de fond ale creării condiţiilor artificiale este de remarcat că analiza punctuală a instanţei de fond prin indicatorii fizici, contabili şi funcţionali legali nu a fost în mod efectiv contestată de către recurentă, care de altfel nu a negat nici relaţiile de rudenie existente. Ceea ce trebuie analizat este dacă cele patru proiecte S.C. E. S.R.L., S.C. A. S.R.L., F.. şi S.C. G. S.R.L. pot funcţiona separat, independent, în condiţiile în care conceperea, realizarea şi implementarea acestora ar fi fost independente, situaţie care însă nu a fost întrunită, în cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare contestat fiind demonstrată dependenţa tuturor acestor proiecte, respectiv conceperea şi coordonarea acestora de către o singură persoană, respectiv C. fără a motiva însă de ce la nivel practic nu ar funcţiona independent, care sunt motivele, datele, actele sau faptele materiale ce fac imposibil acest lucru.

4. Cererea de revizuire formulată

La data de 08.01.2021, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 6625 din 9 decembrie 2020 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susţinut că, în speţă, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac, întrucât există hotărâri potrivnice (decizia nr. 1693/2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia nr. 2751 din data de 23 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, ambele ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), deşi există aceeaşi situaţie de fapt.

Astfel, prin hotărârea nr. 6625 din 9 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 având ca obiect contestaţie împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiilor în procedura prealabilă nr. 463/06.01.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.11.2016, s-a nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv dezlegarea dată prin decizia nr. 1693/2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia nr. 2751 din data de 23 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, principalele elemente care au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii sprijinului financiar nerambursabil fiind aceleaşi.

Aşadar, toate relaţiile existente între firmele S.C. G. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. E. S.R.L., F. şi H., precum şi influenţele pe care le-a avut firma I. S.R.L. au făcut obiectul analizei instanţei de recurs în primele dosare soluţionate, iar, în cel de al treilea dosar, pentru aceeaşi stare de fapt şi de drept, se repinge recursul existând practic o contrarietate de hotărâri judecătoreşti definitive.

Prin decizia supusă revizuirii, arată revizuenta, în ciuda faptului că instanţa de recurs a avut depuse la dosarul cauzei cele două decizii, respinge recursul societăţii, în condiţiile în care este vorba de aceeaşi stare de fapt, diferenţa fiind numai contracte ca şi număr diferite, pâeâta fiind aceeaşi persoană, reclamantul fiind, după caz, una dintre persoanele implicate în aşa zisa situaâie de fapt.

În final, revizuenta face o amplă prezentare a instituţiei căii de atac a revizuirii, reglementarea acesteia, expunând şi ample consideraţii juridice referitoare la puterea de lucru judecat.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, solicitând, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere este nefondată.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În C. proc. civ. de la 1865, condiţia nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părţi şi de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar şi jurisprudenţial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat şi că hotărârea care urma a fi revizuită în această situaţie nu putea fi decât ultima hotărâre.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, deşi nu mai prevăd condiţia triplei identităţi de elemente, consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, se reţine că şi sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, cu menţiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunţate în dosare separate.

În cauză, revizuenta a susţinut că decizia Înaltei Curţi nr. 6625/09.12.2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor nr. 1693/2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi nr. 2751 din data de 23 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, ambele ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în cauze similare, în care firmele S.C. G. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. E. S.R.L., F. şi H. au avut calitatea de recurenţi-reclamanţi şi în care s-a dezlegat o problemă de similară, constând în modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce priveşte suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţării nerambursabilă.

Raportat la deciziile considerate de revizuentă potrivnice, Înalta Curte constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia încălcării, prin decizia atacată, a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, acest text de lege reglementând condiţia existenţei autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Procedând la verificarea deciziei atacate cu revizuire şi a celor invocate ca fiind potrivnice acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de revizuire invocat, deciziile anterioare fiind pronunţate în litigii care privesc alte părţi reclamante, având obiect diferit. Chiar dacă intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a avut calitatea de pârâtă în fiecare din aceste dosare, calitatea de reclamant aparţine unor persoane juridice distincte, iar obiectul priveşte anularea unor acte administrative diferite, prin care s-au stabilit nereguli în sensul creării de condiţii artificiale în vederea obţinerii de sprijin nerambursabil.

Analizând motivele revizuirii din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că acest efect a fost susţinut de revizuentă prin raportare la hotărârile pronunţate anterior. Or, rezolvarea diferită dată în alte cauze unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu se poate invoca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Chiar dacă, parţial, problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susţine existenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, hotărârile pronunţate în recurs de Înalta Curte putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul acestei instanţe, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin mijlocul procedural al revizuirii.

Înalta Curte reţine că, deşi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, acesta nu poate fi opus de partea revizuentă într-un litigiu anterior, purtat în contradictoriu cu un alt reclamant şi cu privire la un alt act administrativ, în lipsa oricărui element de legătură între cele două cauze, la nivel subiectiv sau obiectiv, astfel cum prevede art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu se confundă cu efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenţei unor hotărâri potrivnice.

În concluzie, Înalta Curte constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorităţi.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. împotriva deciziei nr. 6625 din 9 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.