Conflict of interest in public officeholder's family employment: appraisal report upheld and appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul A.N.I., solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/3.09.2018, întocmit de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 159/2018 din 19 decembrie 2018 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul A.N.I.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul reclamant a arătat, în esenţă, că sentinţa este nemotivată, instanţa de fond preluând doar idei din raportul de evaluare.

Totodată, arată că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 70 şi 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Analizând definiţia conflictului de interese, oferită de art. 70 din Legea nr. 161/2003 se observă că este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiţii, respectiv calitate de demnitar public a persoanei, existenţa unui interes patrimonial, interesul să influenţeze efectiv îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin în cadrul funcţiei sau demnităţii deţinută, atribuţiile să derive din Constituţie sau alte acte normative.

Or, faptul angajării fiicei nu se încadrează în noţiunea de interes patrimonial în cauză, iar acest eventual interes nu a influenţat activitatea subsemnatului şi îndeplinirea atribuţiilor.

Astfel, Legea nr. 215/2001 dă dreptul primarilor să angajeze un consilier personal, nu interzice să îşi angajeze în cadrul biroului său o rudă în linie dreaptă, de gradul I.

Agenţia Naţională de Integritate nu a făcut nicio trimitere la niciun text de lege din cuprinsul Legii nr. 215/2001 şi a decis, în mod arbitrar, că o legătură de sânge naşte o prezumţie de culpă absolută şi că subsemnatul mă fac vinovat de săvârşirea unui conflict de interese contrar normelor legale în vigoare.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A. apreciind că faţă de criticile formulate, recursul se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., aşa cum Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată, cuprinde succint argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificată "lipsa motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au condus la respingerea cererii şi argumentele pentru care a înlăturat susţinerile subsemnatului" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Faptul că recurentul nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

Potrivit motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Astfel, prin raportul de evaluare nr. x/03.09.2018 încheiat de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate s-a concluzionat că în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. x/10.03.2015, privind pe A., primar al Comunei Rebricea, Judeţul Iaşi, au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al conflictelor de interese, în materie administrativă, întrucât a semnat Dispoziţia nr. 349/31.07.2012 privind prelungirea contractului de muncă nr. x/31.10.2010 al fiicei sale, B., în funcţia de consilier al Primarului comunei Rebricea pe durata mandatului acestuia de primar, 2012-2016, începând din data de 1.07.2012. De asemenea, reclamantul, în aceeaşi calitate, a semnat Actul adiţional la Contractul individual de muncă nr. x/31.10.2010 de prelungire a duratei contractului pe o perioadă determinată cuprinsă între 01.07.2012 - iunie 2016 şi de modificare a salariului de bază lunar; fişa de evaluare a performanţelor profesionale individuale (criterii) a doamnei B., consilier personal al primarului, din data de 31.01.2013; Dispoziţia nr. 57/31.01.2014 privind stabilirea salariului brut şi reîncadrarea, începând cu data de 01.01.2014, în funcţia de execuţie de consilier în cadrul Cabinetului primarului, a doamnei B.; Acordul acestuia nr. 1165/19.02.2014 cu privire la încetarea contractului individual de muncă al acesteia; şi Dispoziţia nr. 97/26.02.2014 privind încetarea Contractului individual de muncă nr. x/31.10.2010 al doamnei B., consilier personal în cadrul Cabinetului primarului, începând cu data de 03.03.2014. Toate aceste aspect au influenţat îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi reveneau, situaţie ce constituie conflict de interese, în raport cu dispoziţiile art. 70, art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

În temeiul art. 71 din acelaşi act normativ:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, act normativ în vigoare în perioada mandatului de primar a intimatului:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri;

d) o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte."

Art. 25 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, act normativ în vigoare în perioada celor mandatului de primar a intimatului, ne arată că aleşii locali sunt primarul, consilierii locali, preşedintele consiliului judeţean şi consilierii judeţeni. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor, aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "primarii, viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I".

Faţă de dispoziţiile legale menţionate mai sus, se impune a concluziona că interesul personal de natură patrimonială al alesului local trebuie analizat în raport de integralitatea dispoziţiilor legale incidente şi în vigoare în perioada verificată.

Pe de altă parte, interpretarea prevederilor normative anterior citate conduc la concluzia că generarea unui conflict de interese este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: persoana verificată să ocupe o funcţie publică; în exercitarea funcţiei publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziţie; actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soţul său ori pentru rudele sale sau afinii până la gradul al doilea inclusiv.

În cauza de faţă, se constată că:

- intimatul-reclamant A. a îndeplinit funcţia de primar al Comunei Rebricea, judeţul Iaşi, în mandatului 2012 - 2016.

- a semnat Dispoziţia nr. 349/31.07.2012 privind prelungirea contractului de muncă nr. x/31.10.2010 al fiicei sale, B., în funcţia de consilier al Primarului Comunei Rebricea;

- a semnat Actul adiţional la Contractul individual de muncă nr. x/31.10.2010 de prelungire a duratei contractului pe o perioadă determinată cuprinsă între 01.07.2012 - iunie 2016 şi de modificare a salariului de bază lunar;

- a semnat fişa de evaluare a performanţelor profesionale individuale (criterii) a doamnei B., consilier personal al primarului, din data de 31.01.2013;

- a semnat Dispoziţia nr. 57/31.01.2014 privind stabilirea salariului brut şi reîncadrarea, începând cu data de 01.01.2014, în funcţia de execuţie de consilier în cadrul Cabinetului primarului, a doamnei B.;

- a semnat acordul acestuia nr. 1165/19.02.2014 cu privire la încetarea contractului individual de muncă al acesteia;

- a semnat Dispoziţia nr. 97/26.02.2014 privind încetarea Contractului individual de muncă nr. x/31.10.2010 al doamnei B., consilier personal în cadrul Cabinetului primarului, începând cu data de 03.03.2014.

Atât recurenta Agenţia Naţională de Integritate cât şi prima instanţă au reţinut că simpla încălcare a obligaţiei prevăzute de texul de lege de la art. 76 din Legea nr. 161/2003 conduce la concluzia existenţei conflictului de interese, nefiind necesară întrunirea altor condiţii cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut o prezumţie absolută de nelegalitate a actelor astfel încheiate, sancţionându-le cu nulitatea absolută conform alineatului al doilea al aceluiaşi articol.

Aşadar, nu pot fi considerate ca având un caracter întemeiat nici criticile recurentei-reclamante în sensul că "Agenţia Naţională de Integritate nu a făcut nicio trimitere la niciun text de lege din cuprinsul Legii nr. 215/2001 şi a decis, în mod arbitrar, că o legătură de sânge naşte o prezumţie de culpă absolută şi că subsemnatul mă fac vinovat de săvârşirea unui conflict de interese contrar normelor legale în vigoare".

Faptul că Legea nr. 215/2001 nu reglementează în mod expres regimul interdicţiilor şi incompatibilităţilor celor care ocupă funcţii de demnitate nu poate echivala nici într-un caz cu eludarea dispoziţiilor din cuprinsul legilor speciale care reglementează aceste situaţii.

Situaţia de fapt anterior învederată este recunoscută de recurentul-reclamant, însă acesta susţine că nu a avut un interes personal patrimonial în sensul legii.

Înalta Curte nu poate reţine această susţinere întrucât, în cazul interesului personal de ordin administrativ, nu se pune în discuţie existenţa unui beneficiu, a unui folos, ci sancţiunea intervine chiar pentru simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii.

Se constată, astfel, că în cauză au fost încălcate principiile enumerate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, existând, în ceea ce îl priveşte pe recurent, un interes în sensul art. 70 din Legea nr. 161/2003.

În consecinţă, criticile aduse sentinţei recurate sunt neîntemeiate, fiind reţinută corect existenţa conflictului de interese reglementat de prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003, ivit prin faptele identificate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/03.09.2018, reţinute în sarcina persoanei evaluate în calitate de primar al Comunei Rebricea, Judeţul Iaşi.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A..

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 159/2018 din 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.