Insurance Guarantee Fund liability: failure to adjudicate reinstatement claim in payment request for late-filed insurance debts of insolvent underwriter.

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.09.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând:

- anularea Deciziei nr. 16444/20.08.2018 pronunţată de Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

- admiterea cererii de repunere in termenul de formulare a Cererii de plata a despăgubirilor ce i se cuvin in baza Contractului de asigurare obligatorie seria x încheiat cu B. având in vedere puterea de lucru judecat rezultata din încheierea pronunţata la data de 03.04.2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civila in dosarul nr. x/2015 având ca obiect insolventa B.;

- admiterea cererii de plata a creanţei astfel cum a fost formulata si precizata;

- cu cheltuieli de judecata.

In subsidiar, reclamanta a solicitat ca, urmare a admiterii cererii de repunere in termen, sa se dispună obligarea FGA la soluţionarea pe fond a cererii de plata.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 511 din 12 februarie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivare, în fapt, reclamanta a arătat că în data de 29.11.2016 a depus la FGA o cerere de plată a creanţei împotriva B. rezultată în urma producerii evenimentului rutier din data de 05.10.2013, în baza Contractului de asigurare obligatorie seria x încheiat cu B., cu valabilitate de la data de 26.04.2013 la data de 25.10.2013, eveniment rutier în urma căruia a fost format dosarul de urmărire penală nr. 9195/P/2013 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, în care reclamanta are calitate de parte vătămată, dosar în care prin Rechizitoriul din data de 11.05.2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., formându-se în acest sens dosarul procesual nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Bacău, dosar ce se afla în curs de soluţionare pe fond.

Prin cererea de plată menţionata mai sus, reclamanta a solicitat aprobarea plăţii indemnizaţiei/despăgubirii în cuantum de 99.272,8 RON, formata din 9.024,8 RON reprezentând daune materiale şi 90.248 RON reprezentând daune morale.

În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Bacău, precizează faptul că la primul termen de judecată din fata instanţei din 15.11.2016 s-a constituit parte civilă în dosarul penal, depunând o cerere în acest sens, prin care a solicitat instanţei obligarea inculpatului C. la plata în solidar cu asigurătorul de răspundere civila auto a daunelor materiale şi morale, şi dobânda legală de la data depunerii cererii - 15.11.2016 - până la plata efectivă a sumelor. Totodată, la aceeaşi dată s-a dispus introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civila auto al autoturismului condus de inculpat, respectiv B. S.A..

Faţă de cele mai sus expuse şi faţă de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, având în vedere faptul că asigurătorul se afla în faliment de la data de 28.04.2016 (dosar nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă), reclamanta neştiind cine este asigurătorul la care era încheiată poliţa de asigurare a inculpatului ce se face vinovat de săvârşirea evenimentului rutier din data de 05.10.2013, reclamanta aflând acest aspect în data de 15.11.2016 - data depunerii cererii de constituire parte civilă în dosarul penal, a solicitat către FGA prin cererea de plată din 29.11.2016, repunerea în termenul legal de formulare a cererii de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, în temeiul art. 186 C. proc. civ., şi în urma admiterii acestei repuneri în termen, a solicitat aprobarea la plată a despăgubirii în cuantum de 99.272,8 RON.

A învederat instanţei faptul că FGA în mod eronat nu s-a pronunţat pe cererea de repunere în termen formulată, dispunând prin decizia contestată doar respingerea cererii ca fiind tardivă, cu depăşirea termenului de 90 zile calculat de la data deschiderii procedurii insolentei B., conform art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Astfel, prima instanţă ar fi trebuit să observe că FGA nu s-a pronunţat pe cererea de repunere în termen şi pronunţe o soluţie similară celei din dosarul nr. x/2018.

Cererea de plată a fost transmisă la data de 29.11.2016. Într-adevăr, după raţiunea unui simplu calcul matematic, raportat la data deschiderii procedurii insolventei B., 28.04.2016, formulând cererea de plata la data de 29.11.2016, deci cu depăşirea termenului de 90 zile. Însă aceasta a fost si raţiunea pentru care a solicitat repunerea în termen având în vedere faptul ca abia la data de 15.11.2016 reclamanta a luat la cunoştinţa de persoana asigurătorului de răspundere civilă auto al autoturismului condus de inculpat, pe care a şi solicitat să fie introdus în cauza. Aşadar, la data de 02.12.2016, reclamanta a şi formulat în dosarul de insolvenţă B. nr. x/2015 cerere de repunere în termen si de înregistrare a creanţei reclamantei, aceste cereri fiind formulate în termen procedural.

La data de 03.04.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a pronunţat în dosarul nr. x/2015 având ca obiect insolvenţa B., încheierea prin care a admis cererea de repunere în termen formulată de reclamantă şi a dispus repunerea în termenul de înregistrare a cererii de admitere a creanţei.

Instanţa a reţinut că reclamanta nu a fost notificată individual de către lichidatorul judiciar cu privire la deschiderea insolventei B., fiind încălcate dispoziţiile imperative ale art. 99 alin. (3) şi art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, fiind astfel considerată de drept în termenul de depunere a cererii de admitere a creanţei prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală, preluând procedura în stadiul în care se afla la momentul înscrierii la masa credală.

Aceleaşi au fost şi concluziile lichidatorului judiciar al B., respectiv D., care prin Raportul de analiză a cererii (ataşat prezentei), a reţinut că în dosarul de insolventa sunt incidente disp art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, respectiv faptul ca reclamanta nu a fost notificată de deschiderea insolventei B. şi astfel comunicarea actelor de procedură şi notificarea se vor realiza potrivit C. proc. civ.. De asemenea, devin incidente prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, în sensul în care reclamanta este considerată de drept în termenul de depunere a cererii de admitere a creanţei prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală, preluând procedura în stadiul în care se afla la momentul înscrierii la masa credală.

De asemenea, lichidatorul judiciar a dispus înscrierea creditorului în tabelul de creanţe al B. cu suma de 99.272 RON, creanţa acceptată sub condiţia suspensivă până la soluţionarea definitivă a acţiunii civile în dosarul penal în favoarea părţii vătămate (art. 102 alin. (8) din legea 85/2014) şi în subsidiar sub condiţia rezolutorie a plaţii de către FGA până la valoarea maximă de 450.000 RON (ulterior pronunţării instanţei penale în cauza, creanţa urmează a fi modificată conform hotărârii penale).

Faţă de cele de mai sus, a considerat că decizia ce face obiectul prezentei contestaţii este nelegală şi prin prisma faptului că a încălcat puterea de lucru judecat a sentinţei pronunţată la data de 03.04.2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2015 având ca obiect insolvenţa B..

Aşadar, dacă Tribunalul Bucureşti a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că reclamanta nu a avut cunoştinţă de deschiderea insolventei B., nefiind notificată, şi a admis cererea reclamantei de repunere în termen şi de înscriere a creanţei la masa credală a B., iar lichidatorul a dispus înscrierea creanţei reclamantei sub condiţie, astfel cum a arătat mai sus, rezulta mutatis mutandis că şi FGA ar fi trebuit sa procedeze în acest sens, reclamanta fiind îndreptăţită să se adreseze către FGA cu cererea de plata.

În completarea celor de mai sus, a solicitat a se avea în vedere repunerea în termenul de formulare a cererii de plata a despăgubirilor ce i se cuvin în baza Contractului de asigurare obligatorie seria x încheiat cu societatea B. S.A., cu valabilitate de la data de 26.04.2013 la data de 25.10.2013, si pentru următoarele motive:

Conform art. 186 C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedura în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

După cum se poate observa din cele expuse în cele de mai sus, trimiterea în judecata a inculpatului C. s-a făcut la data de 11.05.2016 de către Procurorul E. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2013 prin Rechizitoriul f.n. din data de 11.05.2016.

B. nu a fost parte în faza urmăririi penale ca şi parte responsabilă civilmente - asigurător auto.

Reclamanta nu a avut cunoştinţă de faptul că B. era asigurătorul poliţei de răspundere civilă auto ce a fost emisă pentru autovehiculul condus de inculpatul C. până la data de 15.11.2016, când analizând dosarul instanţei a observat acest aspect, astfel cum a expus în cele de mai sus.

Mai mult decât atât, autovehiculul condus de inculpatul C. nici nu era proprietatea sa, ci a numitului F., circulând şi cu ITP- ul expirat de la data de 15.07.2013, acesta fiind unul dintre motivele pentru care poliţa RCA nici nu a fost depusă în dosarul penal.

Constituirea de parte civilă în dosarul penal a fost efectuată la acest moment procedural - primul termen de judecată în fata instanţei - 15.11.2016, întrucât a durat foarte mult până când s-au finalizat expertizele în dosar, pana când s-au finalizat cercetările în faza de urmărire penală, până au fost stabilite zilele de îngrijiri medicale, prejudiciul suferit având un caracter continuu.

Reclamanta, alături de celelalte părţi vătămate şi civile, a aşteptat 3 ani finalizarea urmăririi penale şi trimiterea în judecată, a aşteptat 3 ani pentru a vedea ca are o şansă reala de a i se face dreptate, şi ajunsă în cele din urma în acest punct FGA consideră că nu este îndreptăţită la despăgubiri.

A precizat că pana la finalizarea cercetărilor penale nu era utilă formularea unor cereri de plată, astfel cum pretinde pârâta, întrucât pentru unele părţi vătămate nu erau clarificate numărul de zile de îngrijiri medicale (2 din cele 5 părţi vătămate iniţiale au avut "0" zile îngrijiri medicale, şi au pierdut calitatea de părţi vătămate, rămânând doar martori), pentru unele dintre părţi cuantumul daunelor nu era finalizat, el depinzând de numărul de zile de îngrijiri medicale şi de problemele medicale efectiv şi concret ivite în toată perioada de după accident, până în prezent etc.

Aşadar, a fost in imposibilitate efectivă de a întocmi cererea de plată a despăgubirii în termenul prevăzut de prevederile legale, iar faţă de cele expuse în cele de mai sus, solicită să se dispună repunerea reclamantei în termenul legal de formulare a cererii de plată în baza Legii nr. 213/2015.

În ceea ce priveşte fondul cererii de plată, consideră că FGA ar fi trebuit să aibă în vedere existenţa dosarului penal nr. x/2016 pe rolului Judecătoriei Bacău şi să constate faptul că în ceea ce priveşte creanţa reclamantei, aceasta este născută, însă nu este scadentă până la soluţionarea definitivă a dosarului penal. Aşadar, FGA trebuia să facă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 213/2015:

"în toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia." Daca FGA ar fi solicitat informaţii/lămuriri cu privire la stadiul dosarului penal, ar fi observat că sumele solicitate nu sunt definitivate printr-o hotărâre a instanţei şi sunt afectate de condiţie, nefiind scadente, si nu ar fi trebuit să soluţioneze cererea decât după rămânerea definitiva a hotărârii judecătoreşti, cu atât mai puţin sa o respingă ca fiind tardivă.

Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015:

"Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmeşte lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide si exigibile urmează să fie plătite din disponibilităţile Fondului. Lista se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată a creanţelor de asigurare solicitate. După aprobarea acestor liste de către comisia specială, se efectuează plăţile indemnizaţiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări."

În subsidiar, în măsura în care instanţa apreciază ca nu poate soluţiona pe fond cererea de plata, a solicitat ca, urmare a admiterii cererii de repunere în termen, să dispună obligarea FGA la soluţionarea pe fond a cererii de plată.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată sub nr. x la data de 03.01.2017, reclamanta a solicitat plata din disponibilităţile F.G.A. a sumei de 99.272,8 RON din care 9.024,8 RON reprezentând daune materiale şi 90.248 RON reprezentând daune morale.

Prin aceeaşi cerere reclamanta a solicitat în temeiul art. 186 C. proc. civ. repunerea în termenul legal de formulare a cererii de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, menţionând că a aflat cine este asigurătorul la care era încheiată poliţa de asigurare a inculpatului ce se face vinovat de săvârşirea evenimentului rutier din data de 05.10.2013, doar în data de 15.11.2016 - data depunerii cererii de constituire parte civilă în dosarul penal.

Prin decizia nr. 16444 din 20.08.2018, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată ca tardiva, constatând că a fost formulată la data de 29.11.2016, după expirarea termenului legal de 90 de zile de la data deschiderii procedurii insolvenţei B., conform dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, când s-a născut ulterior".

Înalta Curte constată că reclamanta s-a adresat pârâtului FGA cu o cerere de plată prin care a solicitat şi repunerea în termenul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, însă pârâtul nu a analizat în niciun fel această cerere şi nu s-a pronunţat asupra solicitării reclamantei de repunere în termen.

În condiţiile în care reclamanta s-a adresat pârâtului cu cererea de repunere în termen care a însoţit cererea de plată, pârâtul avea obligaţia să soluţioneze această cerere cu care a fost învestit, însă acesta a ignorat cererea formulată şi fără o minimă analiză a argumentelor reclamantei a respins cererea de plată ca tardivă.

Procedând în acest mod, pârâtul a emis o decizie nelegală, vătămând dreptul reclamantei de a-i fi analizată cererea de repune în termen formulată în procedura administrativă, formulând apărări cu privire la acest aspect prin întâmpinarea depusă la dosar.

Controlul jurisdicţional declanşat de către recurenta-reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. 16444 din 20.08.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care s-a dispus respingerea ca tardivă a cererii de plată a creanţei împotriva B. S.A., reţinându-se depăşirea termenului de 90 zile calculat de la data deschiderii insolventei B., 28.04.2016.

Prima instanţă a respins contestaţia formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, apreciind că pârâtul în mod corect a apreciat că este aplicabilă prima teză a textului de lege de la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, calculând termenul de 90 zile de la data când a devenit definitive hotărârea de deschidere a procedurii falimentului faţă de asigurător, în condiţiile în care dreptul de creanţă s-a născut anterior acestui moment, respectiv data la care s-a produs evenimentul asigurat.

Cu privire la motivul de recurs formulat de recurentul-reclamantă prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este eronată.

Astfel, reţinând dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 213/2015 anterior citate şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor care menţionează două momente în funcţie de care poate fi formulată cererea pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor: 1) cererea de plată se poate depune în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment; 2) Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări,

Pe de o parte, Înalta Curte constată că din cuprinsul Deciziei nr. 16444 din 20.08.2018 rezultă fără putinţă de tăgadă că Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată nr. x transmisă la data de 29.11.2016 şi înregistrată la data de 03.01.2017, fără a analiza cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de plată a despăgubirilor ce i s-ar cuveni recurentei-reclamante în baza Contractului de asigurare obligatorie seria x încheiat cu societatea B. S.A., cu valabilitate de la data de 26.04.2013 la data de 25.10.2013 şi fără a avea în vedere considerentele încheierii de şedinţă din data de 03.04.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă din cuprinsul căreia rezultă că s-au admis cererile de repunere în termen formulate de creditorii Municipiul Târgu Mureş, G., H. S.R.L., I., J. S.R.L., K., L. şi A. şi, în consecinţă s-a dispus repunerea acestora în termenul de înregistrare a cererii de admitere a creanţei.

Pe de altă parte, prin încheierea de şedinţă din data de 03.12.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 28.04.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva B. S.A., însă termenul de 90 de zile termen care s-a împlinit la data de 28.07.2016 este valabil pentru creanţele născute anterior rămânerii definitive a acestei hotărâri.

Referitor la natura juridică a termenului de 90 de zile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015, Înalta Curte constată că acesta este un termen de decădere, fiind reglementat de legiuitor pentru exercitarea unui drept subiectiv, nesusceptibil de suspendare sau de întrerupere asemenea termenului de prescripţie şi începe să curgă de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări.

Instanţa de control judiciar nu va analiza în mod direct cererea de repunere în termen prin prisma îndeplinirii condiţiei existenţei unor "motive temeinic justificate" potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., atât timp cât reclamanta a învestit pe pârât în procedura administrativă cu soluţionarea unei cereri de repunere în termen, iar instanţa de contencios administrativ verifică legalitatea actului administrativ contestat prin prisma respectării prevederilor legale în vigoare la data emiterii acestuia, raportat de soluţia dată tuturor solicitărilor formulate de reclamantă în procedura administrativă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi va admite în parte cererea reclamantei în sensul anulării deciziei nr. 16444/20.08.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu consecinţa obligării acestuia la reanalizarea cererii de plată înregistrată la FGA sub nr. x/03.01.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 511 din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite, în parte, acţiunea reclamantei, anulează decizia nr. 16444/20.08.2018 şi obligă pârâta la reanalizarea cererii de plată formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.