Mayor's paid driving instructor work upheld as incompatible with public office

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că în perioada iulie 2014 - septembrie 2017 reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, prin sentinţa civilă Nr. 307/CAF/2019 din 12 septembrie 2019, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, unde dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic.

2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 804 din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Raportul de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat că, în perioada iulie 2014 - septembrie 2017, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. S-a reţinut că, simultan cu exercitarea funcţiei de primar al Comunei Valea Dragului, acesta a desfăşurat şi activităţi remunerate în cadrul societăţii B. (x) în calitate de instructor auto, realizând venituri, atât în calitate de primar, cât şi în calitate de instructor auto.

Curtea de apel a constatat că sunt nefondate toate criticile formulate de reclamant cu privire la încălcarea de către pârâtă a prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, în sensul informării şi solicitării unui punct de vedere reclamantului.

De asemenea, contrar susţinerilor reclamantului, ANI a procedat cu respectarea art. 12 din Legea nr. 176/2010 la sesizarea din oficiu cu privire la existenţa unei stări de incompatibilitate întemeiată pe dispoziţiile art. 87, alin. (1), lit. k) din Legea 161/2003, aceasta fiind justificată de imposibilitatea de a intra în posesia contractului de muncă al persoanei evaluate.

Pe fond, curtea de apel a reţinut că, aşa cum rezultă din analiza documentelor şi informaţiilor primite, vol. 2-5 tribunal, reclamantul, în perioada iulie 2014 - septembrie 2017, simultan cu exercitarea funcţiei de primar al Comunei Valea Dragului, judeţul Giurgiu, A. a desfăşurat activităţi remunerate în cadrul B. (x), în calitate de instructor auto, caz de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

A avut în vedere instanţa că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, prin adresa nr. x/12.03.2018, filele x, a comunicat pârâtei veniturile reclamantului, inclusiv din salarii conform Declaraţiilor informative D205 şi D112, depuse de B., care a transmis, totodată, state de salarii, registrul-jurnal, registrul casă, declaraţii informative, situaţiile financiare.

Instanţa de fond nu a luat în considerare aceste susţineri ale reclamantului, chiar dacă, ulterior declanşării controlului ANI, reprezentanţii B. au procedat la rectificarea în REVISAL a situaţiei acestuia, în sensul înlăturării calităţii sale de angajat al societăţii, ci a reţinut calitatea reclamantului de instructor auto, autorizat ca atare, înregistrarea cursanţilor făcându-se la ARR, pe CNP-ul reclamantului, aşa cum rezultă din actele depuse de reclamant, nefiind relevantă lipsa identificării unui contract de muncă, în condiţiile în care persoana juridică era deţinută de soţia reclamantului, reclamantul putând desfăşura activitate remunerată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurentul că a fost informat la data de 20.11.2017 că au fost identificate elemente in sensul existentei unei stări de incompatibilitate, fiind notificat in sensul ca a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2004, după care s-a prezentat pentru a-şi susţine punctul de vedere la sediul paratei, la data de 5.12.2017.

Ulterior, la data de 28.01.2019, "se susţine, fără a se dovedi" că a fost notificat in sensul ca a încălcat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul contestă primirea celei de-a doua comunicări şi susţine că, în lipsa informării asupra elementelor privind incompatibilitatea ce făcea de fapt obiectul evaluării demarate ulterior, reclamantul nu şi-a putut exprima punctul de vedere.

Raportul este defectuos, atât prin reţinerea unor elemente contradictorii, cât şi prin lipsa de informare a recurentului reclamant cu privire la textul de lege încălcat, fapt ce a condus la prejudicierea reclamantului ca urmare a imposibilităţii acestuia de a beneficia de prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010.

Prin hotărârea recurată, au fost respinse criticile, reţinându-se că la fila x din vol. 5 se află o adresa primită sub semnătura de reclamant, dar "nu rezultă conţinutul acelei adrese".

Procedând în acest mod, instanţa a pronunţat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii si străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Coroborând susţinerile contradictorii ale intimatei (pg. 15 Raport de evaluare si pg. 5 întâmpinare) cu răspunsul reclamantului la informarea primită in data de 29.01.2019, dar şi cu lipsa oricărei legături între înscrisul aflat la fila x cu semnătura aflată la fila x, rezultă că motivele reţinute de instanţa sunt atât străine cauzei, cât şi contradictorii.

O altă critică adusă raportului contestat se referă la încălcarea art. 12 din Legea nr. 176/2010, întrucât evaluarea privind incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2004 nu a fost realizată, nici din oficiu, nici la sesizarea vreunei persoane, ci în cadrul unei alte sesizări şi înainte de a fi informat recurentul.

Astfel, intimata pârâtă susţine că, aflându-se în "imposibilitatea de a intra in posesia contractului individual de munca al persoanei evaluate", la data de 18.01.2019, "Agenţia a revenit cu o noua informare" prin care reclamantului i s-a comunicat faptul că au fost identificate elemente în sensul existentei unei stări de incompatibilitate, întrucât - simultan cu funcţia de primar al Comunei Valea Dragului, jud. Giurgiu - a desfăşurat activităţi remunerate in cadrul societăţii B..

Or, procedura revenirii cu o nouă informare în cadrul aceleiaşi evaluări, după ce persoana evaluată a fost informată şi a depus şi punct de vedere, nu există.

În speţă, deşi s-a sesizat din oficiu in anul 2017 cu privire la faptul că nu a fost respectat regimul incompatibilităţilor întrucât reclamantul a exercitat simultan funcţia de primar si calitatea de salariat, pentru aceasta evaluare (a incompatibilităţii prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c) nu s-a decis clasarea, ci s-a iniţiat evaluarea, in lipsa oricărei sesizări (din oficiu sau formulata de o persoană) pentru o alta stare de incompatibilitate, cea de la lit. k).

Considerând legal acest mod de a proceda, instanţa a pronunţat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, inspectorii de integritate demarează procedurile de evaluare in baza normelor din art. 12 si urm. din Legea nr. 176/2010, unde se menţionează expres faptul ca procedura de evaluare debutează urmare unei sesizări sau la sesizarea din oficiu a Agenţiei.

Reţinând legalitatea unei evaluări demarate in absenta unei sesizări din oficiu, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse in art. 12 si 13 din Legea nr. 176/2010, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In condiţiile in care, in urma evaluării, se constata că persoana evaluată nu se afla in situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2004, se impunea clasarea cauzei, iar ulterior, după sesizarea din oficiu pentru noua stare identificată şi repartizarea aleatorie, se putea demara o noua procedura de evaluare.

A mai arătat recurentul că, anterior informării sale, inspectorul de evaluare ar fi trebuit să aibă, potrivit legii, acces doar la informaţii publice. Or, speţă, acesta accesase deja informaţii cu caracter nepublic.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra fondului raportului contestat, recurentul a arătat că instanţa a respins acţiunea cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, instanţa, reţinând ca recurentul reclamant a fost remunerat de către societatea B., fără niciun motiv nu a avut în vedere adresa nr. x/09.03.2020 emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, in care se precizează in mod expres că, in perioada evaluată, recurentul nu a fost remunerat de acea societate.

In mod contradictoriu, in hotărârea pronunţata a fost avut in vedere un motiv străin cauzei, respectiv veniturile din salarii reieşite dintr-un document fără valoare juridică, emis in urma unor declaraţii ce, ulterior, au fost rectificate, conform adresei nr. x/09.03.2020, din care rezulta contrariul celor reţinute de instanţă.

Procedând in acest mod, instanţa a interpretat eronat prevederile din Codul de procedură fiscală, care la art. 105 - Corectarea declaraţiei fiscale, dispoziţiile art. 19 din Codul fiscal referitoare la corectarea erorilor din contabilitate si efectul acestei corectări, precum şi procedura de corectare a erorilor contabile, stabilită prin OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale si situaţiile financiare anuale consolidate

Reţinând aşadar ca reclamantul a fost remunerat de societatea B., instanţa nu a aplicat prevederile de drept material referitoare la îndreptarea erorilor contabile, înlăturând fără nicio justificare concluziile adresei x/09.03.2020

Instanţa a încălcat dispoziţiile legale indicate anterior si a pronunţat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2004, care impun ca activităţile să fie remunerate, pentru a se retine incompatibilitatea celui care deţine funcţia de primar.

Instanţa, reţinând că recurentul reclamant a exercitat activităţi in cadrul societăţii B., a pronunţat hotărârea întemeindu-se pe un motiv străin cauzei şi aplicând in mod greşit legea, motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C. proc. civ.

De remarcat ca legea nu retine incompatibilitatea pentru situaţiile in care se putea presta o activitate, respectiv era înregistrata o anume calitate pe un site, fiind impusa condiţia ca respectiva activitate sa fie exercitata de persoana evaluata in mod efectiv.

Site-ul de pe Internet din care intimata a extras date cu privire la numele reclamantului nu mai afişează în prezent numele instructorilor auto, inclusiv pentru motivul ca acestea sunt irelevante, indicându-se numai numele scolii.

Exclusiv ca urmare a introducerii eronate a numelui reclamantului in locul denumirii societăţii (tot Mototolea) in care sunt angajaţi instructorii auto ce au realizat activitatea practica in beneficiul cursanţilor, s-a emis raportul contestat.

Dovada faptului ca reclamantul se afla in imposibilitate materiala sa realizeze doua activităţi diferite in acelaşi timp, respectiv sa se afle in locuri diferite, întrucât din anul 2012 si pana in prezent a fost zilnic in intervalul 8.00 - 16.00 in sediul Primăriei Comuna Valea Dragului, respectiv la alte instituţii publice, ce deţin registru de intrare-iesire, astfel încât reţinerea ca datele înregistrate in Registrul Naţional Unic al Cursanţilor sunt reale este contradictorie si străina cauzei.

Aceasta reţinere este contrazisă de declaraţiile date sub prestare de jurământ în dosarul penal nr. x/2018 de martorii C., D., E. şi de adeverinţa emisă de secretarul Primăriei Valea Dragului ce atestă imposibilitatea efectuării de către reclamant a activităţii de instructor auto in perioada reţinută de parata.

Instanţa a reţinut însă o împrejurare străină cauzei, anume ca, doar pentru ca soţia recurentului deţinea societatea, recurentul reclamant putea efectua activităţi in cadrul acesteia, respectiv ca informaţiile înscrise pe un site sunt reale.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata pârâtă A.N.I. a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

După cum rezultă în mod clar şi evident din cuprinsul Raportului de evaluare contestat, prin adresa nr. 4169S/G/li/14.11.2017 recurentul a fost informat cu privire la faptul că au fost identificate în sensul existenţei, unei stări de incompatibilitate întrucât a exercitat simultan funcţia de primar al Comunei Valea Dragului, judeţul Giurgiu, şi calitatea de angajat cu contract Individual de muncă în cadrul B. (x), încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c).din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare

La data de 05.12.2017, recurentul şi apărătorul ales al acestuia s-au prezentat la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate şi au luat cunoştinţă de stadiul şi conţinutul dosarului, angajându-se să depună un punct de vedere şi înscrisuri "care să dovedească" lipsa stării de incompatibilitate.

Ulterior, recurentul a transmis, prin poştă, un punct de vedere înregistrat la Agenţia Naţională de Integritate sub nr. x/18.12,2017 referitor la starea de incompatibilitate reglementată de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Motivat de faptul că inspectorul de integritate s-a aflat în Imposibilitatea de a intra In posesia contractului individual de muncă al recurentului la data de 18.01.2019, Agenţia a revenit cu o nouă informare (adresa nr. x B.01.2019) prin care A. a fost informat despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate întrucât, simultan cu funcţia de primar al Comunei Valea Dragului, judeţul Giurgiu, a desfăşurat activităţi remunerate în cadrul B. (x) încălcând astfel dispoziţiile art, 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Urmare acestei informări, recurentul a transmis "punctul de vedere şi înscrisurile ce dovedesc inexistenţa stării de incompatibilitate", precizând totodată că atât punctul de vedere cât şi întregul set de documente au mai fost transmise Agenţiei în anul 2017, ca răspuns la Informarea x.20l7.

în "consecinţă, în mod temeinic şi fondat instanţa de fond a reţinut faptul că: "Reclamantul a formulat un punct de vedere, filele x, cu conţinut identic cu cel anterior, într-adevăr, raportându-se la art. 87 alin. (1) lit. c), deşi adresa menţiona expres art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea 161/2003.

În mod temeinic şi legal, instanţa de fond a constatat faptul că, prin desfăşurarea de activităţi remunerate în cadrul B. (x) simultan cu exercitarea funcţiei de primar al Comunei Valea Dragului, judeţul Giurgiu, recurentul a încălcat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Susţinerile recurentului sunt nefondate, fiind contrazise de probatoriul aflat la dosarul cauzei.

Astfel, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, prin adresa nr. x/12.03.2018, a comunicat veniturile recurentului, din care a rezultat di în anii 2014-2017, acesta pe lângă veniturile din salarii în calitate de primar, a înregistrat si veniţuri din salarii de la B..

De asemenea, potrivit informaţiilor comunicate de Autoritatea Rutieră Română prin adresa nr. x, în Registrul Naţional al Cursanţilor (aplicaţie informatică a ARR) figurează 7858 de înregistrări care reflectă activitatea de instructor auto a recurentului in perioada 01.07.2014 - 16,12.2018 (data comunicării răspunsului ARH. nr. x/18.12.2018), fiind evidenţiate următoarele date: nume şi prenume cursant, CNP cursant, data şi ora la care a fost efectuată pregătirea, categoria de pregătire, numărul de înmatriculare şi marca vehiculului precum şi tipul pregătirii efectuate (pregătire practică).

Informaţiile publice afişate pe site-ul www.x.ro, arată că recurentul figurează şi în topul instructorilor auto din judeţul Giurgiu ca fiind angajat al şcolii de şoferi B., cu menţionarea numărului de cursanţi examinaţi şi admişi.

Site-ul respectiv prelua informaţiile de pe site-ul oficial al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi, respectiv al Autorităţii Rutiere, privitoare la rata de promovabilitate la examenul de obţinere a permisului auto, datele despre şcolile de şoferi şi instructorii auto, fiind vorba de date publice.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Hotărârea instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Raportul de Evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Acţiunea sa a fost respinsă, prima instanţă apreciind ca fiind temeinic şi legal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanţei de fond a fost recurată de reclamantul A..

III.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că acest motiv de casare nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurent.

Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate" de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007 din Cauza Gheorghe împotriva României).

Tot în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenţie, Curtea a statuat însă că, în general, instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franţei).

Or, Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la coexistenţa unor considerente în favoarea admiterii acţiunii şi a unor considerente care susţin respingerea acţiunii, sau, după caz, la considerente care contrazic soluţia menţionată în dispozitivul hotărârii, niciuna dintre situaţiile premisă mai sus menţionate neregăsindu-se în speţă.

Împrejurarea că instanţa de fond a avut în vedere adresa emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu în anul 2018, iar nu adresa nr. x/09.03.2020, nu constituie o motivare străină de natura cauzei în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, ci ţine de aprecierea probatoriului, judecătorul fondului înlăturând motivat cea din urmă adresă.

Cât priveşte critica recurentului privind faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra motivelor de nelegalitate a raportului de evaluare referitoare la încălcarea prevederilor art. 12 şi art. 20 din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte constată că este vădit nefondată, judecătorul analizând legalitatea actului administrativ contestat inclusiv din perspectiva respectării dispoziţiilor legale referitoare la sesizarea A.N.I., repartizarea aleatorie şi informarea persoanei evaluate.

În acest context, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat cauza sub toate aspectele relevante, iar neînsuşirea de către instanţa de judecată a argumentelor unei părţi nu echivalează cu o motivare contradictorie, nici cu una străină de natura cauzei.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), se reţine că acesta a fost invocat prin raportare expresă la art. 109 din Codul de procedură fiscală, art. 19 din Codul fiscal, dar şi prevederile OMFP nr. 1802/2014, însă s-a criticat şi interpretarea dată de instanţa de judecată dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară şi devolutivă, întrucât dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conţin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Aşa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod şi nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Înalta Curte reţine că, prin raportul de evaluare contestat, s-a constatat situaţia de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul, cu încălcarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, prin aceea că, în perioada iulie 2014 - septembrie 2017, simultan cu exercitarea funcţiei de primar al Comunei Valea Dragului, jud. Giurgiu, a desfăşurat activităţi remunerate în cadrul B. (x), în calitate de instructor auto.

Criticile recurentului sunt nefondate, bazate pe o interpretare proprie şi eronată a dispoziţiilor Legii nr. 161/2003.

Or, din actele depuse la dosar rezultă că, la data de 10.03.2016, intimata Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în lucrarea nr. x/10.03.2016 cu privire la faptul că recurentul, primar al Comunei Valea Dragului, jud. Giurgiu, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, declaşându-se procedura de evaluare, iar în cadrul procedurii au fost identificate şi elemente cu privire la încălcarea de către recurent a regimului juridic al incompatibilităţilor, motiv pentru care Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la aceste aspecte.

Ulterior, încălcările vizând aceeaşi persoană, în baza Referatului de conexare nr. x, aprobat potrivit legii, s-a conexat cea de-a doua lucrare (nr. x/27.10.2017) la lucrarea iniţială, nr. x/10.03.2016, procedura continuând pentru evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese.

Nu se confirmă, deci, pretinsa nerespectare de către intimată a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 176/2010, critica adusă sentinţei pe acest aspect fiind nefondată.

Înalta Curte constată că, în acord cu prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010, recurentul a fost informat prin adresa nr. x/14.11.2017 despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate, întrucât a exercitat simultan funcţia de primar şi cea de angajat cu contract individual de muncă la B., încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003, recurentul reclamant formulând un punct de vedere.

În temeiul art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, în scopul soluţionării lucrării s-au solicitat documente şi informaţii de la: Primăria Comunei Valea Dragului, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu; Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, B.; Inspectoratul Teritorial de Muncă Giurgiu, Autoritatea Rutieră Română.

De asemenea, după evaluarea documentaţiei primite, intimata - contrar susţinerilor recurentului reclamant - a procedat cu respectarea art. 12 din Legea nr. 176/2010 la sesizarea din oficiu cu privire la existenţa stării de incompatibilitate întemeiate pe dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea 161/2003, tocmai pentru că a constatat incidenţa unei alte situaţii premisă.

Această nouă încadrare juridică a încălcării regimului incompatibilităţilor cercetate a fost adusă, de asemenea, la cunoştinţa persoanei evaluate cu informarea nr. x/18.01.2019, conform semnăturii recurentului de pe confirmarea de primire din 28.01.2019, pe care este menţionat conţinutul sub forma "nr. x.2019", în timp ce recurentul nu s-a înscris în fals împotriva menţiunilor, nu a arătat ce alt document ar fi primit sau că nu ar fi primit niciun document cu acea a doua confirmare, pe care a semnat-o fără să ridice obiecţiuni/refuz.

De altfel, înscrisurile mai sus menţionate se coroborează cu depunerea în termenul legal de către recurent a unui răspuns cu referire expresă la adresa nr. x/18.01.2019 şi cu retrimiterea aceluiaşi punct de vedere menţinut .

Prin urmare nu se poate primi susţinerea recurentului în sensul că, în lipsa informării asupra elementelor privind incompatibilitatea ce făcea de fapt obiectul evaluării demarate ulterior, nu şi-a putut exprima punctul de vedere. Aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul a fost în permanenţă asistat de avocat, care a putut consulta, întocmi şi transmite lămuririle considerate necesare.

În ceea ce priveşte incidenţa în speţă a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte reţine că acestea prevăd:

"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...); k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale".

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că Legea nr. 161/2003 a instituit regimul incompatibilităţilor cu scopul de a asigura transparenţa în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, de a preveni şi sancţiona corupţia, ţinând seama de necesitatea asigurării îndeplinirii de către persoanele care exercită o funcţie publică de autoritate, a atribuţiilor ce le revin, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public.

Din cuprinsul normei menţionate reiese fără dubiu că funcţia de primar este incompatibilă cu orice alte funcţii publice ori activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate.

Or, activitatea de instructor auto, care este prin natura sa o activitate remunerată, iar nu o activitate pro bono, nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de activităţi prevăzute de legiuitor, cu titlu de excepţii (de strictă interpretare) ca fiind compatibile cu funcţia publică deţinută de recurent.

Înn art. 87 alin. (1) lit. k).) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare legiuitorul nu a făcut distincţii cu privire la modalitatea de plată efectivă a activităţii desfăşurate sau la încasarea efectivă a unor venituri, de esenţa stării de incompatibilitate prevăzute fiind - aşa cum am arătat deja -caracterul remunerabil, în opoziţie cu un eventual caracter gratuit, al activităţii desfăşurate.

În consecinţă, deţinerea funcţiei de primar concomitent cu desfăşurarea de activităţi remunerate în cadrul societăţii B., în calitate de instructor auto, a generat situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k).) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

În speţă, se constată că, prin adresa nr. x/12.03.2018, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu a comunicat către pârâtă veniturile reclamantului, din care a rezultat că în anii 2014-2016, acesta - pe lângă veniturile din salarii în calitate de primar - a înregistrat şi venituri din salarii de la B..

Această adresă se coroborează cu statele de salarii, registrul-jurnal, registrul casă, declaraţiile informative şi situaţiile financiare depuse la dosar chiar de societate.

În schimb, adresa privind rectificarea declaraţiilor fiscale nu a avut la bază vreo verificare a organelor fiscale, ci exclusiv solicitarea societăţii declarante de rectificare a declaraţiilor întocmite anterior care aveau la bază înregistrările din contabilitatea societăţii şi în funcţie de care s-au stabilit şi achitat obligaţiile fiscale în toată perioada respectivă, fără să se observe vreo "eroare".

De asemenea, această solicitare de rectificare, deşi formal are ca temei prevederile art. 109 din Codul de procedură fiscală, art. 19 din Codul fiscal, precum şi dispoziţiile OMFP nr. 1802/2014, a fost formulată abia la data de 22.11.2019, de către administratorul societăţii, care era rudă de gr. I cu persoana evaluată şi după introducerea, la 11.04.2019 - a primei acţiuni în anularea raportului de evaluare nr. x/26.03.2019, fiind evident întocmită pro causa.

Nu poate fi ignorat nici faptul că, deşi recurentul neagă veridicitatea conţinutului declaraţiilor şi evidenţelor contabile relevante, acesta nu a formulat vreo sesizare penală împotriva persoanei care ar fi întocmit state de plată pe numele său şi a consemnat activitatea sa remunerată ca instructor autor cu timp de lucru efectiv de 21 zile pe lună, inclusiv în intervale de timp în care acesta se afla în şedinţe de consiliu local sau împotriva persoanei care a efectuat înscrieri nereale în Registrul Naţional al Cursanţilor.

Nu există, de asemenea, nici vreo explicaţie rezonabilă pentru care soţia recurentului, F., ar fi semnat luni la rând statele de plată la poziţia 23, fără să sesizeze că la poziţia 24 figura soţul său (a se vedea filele x din vol. I dosar T.GR) şi a semnala eventuala eroare/neconformitate cu realitatea.

Înalta Curte constată că, în împrejurările concrete ale cauzei, este întemeiată aprecierea judecătorului fondului în sensul că şi adresa emisă de Primărie a fost întocmită pro causa.

Astfel, dincolo de conţinutul acesteia, cel puţin atipic, prin care se susţine că în perioada 2012 - 2019, zilnic, în intervalul orar 8:00-16:00 (!), recurentul s-a aflat permanent la sediul primăriei ["cu excepţia cazurilor în care, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de funcţie (. . . . . . . . . .) s-a deplasat la ..."] nu poate fi ignorată împrejurarea că primăria emitentă este, potrivit legii, un aparat tehnico-administrativ aflat la dispoziţia primarului, care şi în prezent este chiar recurentul A..

De altfel, credibilitatea menţiunilor de adresă este pusă sub semnul îndoielii nu doar de faptul că cel puţin într-una dintre aceste zile recurentul s-a deplasat pentru a semna personal un proces-verbal alături de inspectorul de integritate, ci şi de împrejurarea că nu se poate susţine în mod rezonabil că de-a lungul celor peste 8 ani, primarul recurent nu ar fi efectuat zile de concediu sau alte deplasări.

De asemenea, înscrisul nu face dovada că, în afara intervalului orar 8:00 -16,00, recurentul nu a avut posibilitatea efectivă de a presta şi alte activităţi, de natura celor pentru care i se impută starea de incompatibilitate, în condiţiile în care legiuitorul a avut în vedere exercitarea activităţii remunerate în perioada deţinerii funcţiei de primar, iar recurentul deţinea această funcţie şi în afara programului normal de lucru de 8 ore.

Prin urmare, se justifică concluzia judecătorului fondului că prestarea activităţii de instructor auto, menţionată în evidenţele societăţii şi în Registrul Naţional al Cursanţilor, în alte intervale de timp nu poate fi contra-probată pe baza dovezilor administrate de recurentul reclamant.

Dimpotrivă, în declaraţiile de interese şi în cele de avere din 2013-2015, asumate prin semnătură de recurent personal, având date certe din perioada de referinţă a evaluării, acesta îşi declară personal, sub semnătură şi răspundere proprii, atât calitatea de asociat, cât şi venituri obţinute de la societatea în discuţie.

Pentru incidenţa stării de incompatibilitate constatate în finalul cercetării în temeiul art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 prin raportul de evaluare contestat nu este necesară nici desfăşurarea activităţii remunerate în temeiul unui contract individual de muncă întocmit în formă scrisă, fiind irelevantă, deci, împrejurarea că recurentul reclamant a "optat în termenul legal de 60 zile prevăzut de art. 92 alin. (2) din lege, între funcţia de primar şi calitatea de angajat, prin demisia depusă şi înregistrată la data de 29.06.2012".

În sfârşit, nu au relevanţă ordonanţa de clasare invocată de recurent, câtă vreme aceasta nu reprezintă o hotărâre penală definitivă şi, oricum, nu priveşte nerespectarea regimului incompatibilităţilor aflată în discuţie în prezenta cauză, ci evaziunea fiscală (pentru care nu s-a pronunţat clasarea pe motiv că fapta nu există, ci pentru neîntrunirea laturii subiective a infracţiunii), iar depoziţiile martorilor audiaţi la parchet nu puteau fi avute în vedere de instanţa de fond, opunându-se principiul nemijlocirii administrării probelor consacrat de art. 16 din C. proc. civ.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III.2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 804 din 14 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.