Disciplinary appeal over physiotherapist sanctions assigned to local court under special statute; jurisdictional conflict resolved for claimant.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Fizioterapeuţilor din România, suspendarea efectelor Hotărârii nr. 10/23.07.2021 a Adunării generale naţionale a CFZRO şi ale Hotărârii nr. 48/27.05.2021 a Consiliului Naţional al CFZRO.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1372 din 8 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamant, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că acţiunea reclamantului are ca obiect raportul juridic disciplinar al acestuia în calitate de membru în Consiliul teritorial al Colegiului Fizioterapeuţilor Bucureşti - Ilfov, fiind astfel incidente dispoziţiile prevăzute de Ordinul nr. 679 din 19 iunie 2017 pentru aprobarea Statutului Colegiului Fizioterapeuţilor din România emis de Ministerul Sănătăţii.

Însă, faţă de calitatea reclamantului ce deţine şi o funcţie de conducere încadrul Consiliului teritorial al Colegiului Fizioterapeuţilor Bucureşti - Ilfov, a reţinut că în discuţie sunt prevederile Statutului din Capitolul IX cu denumirea marginală "Răspunderea disciplinară a organelor de conducere la nivel teritorial şi naţional", relevante în stabilirea competenţei fiind prevederile art. 100, 101 şi 104.

Deşi pentru sancţiunea prevăzută de art. 101 alin. (1) lit. a), Ordinul nr. 679/2017 nu reglementează similar ca pentru sancţiunile prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. b) şi c), acestea din urmă putând fi contestate la instanţele judecătoreşti în a căror circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea persoana sancţionată (potrivit art. 104 alin. (2), fiind în discuţie o sancţiune aplicată de către Consiliul Naţional al Colegiului Fizioterapeuţilor din România, CFZRO fiind un corp profesional care are autonomie în domeniul său de competenţă normativ şi jurisdicţional profesional, instanţa competentă este tot judecătoria în a cărei rază de circumscripţie îşi desfăşoară activitatea membrul Colegiului în cauză.

Din contextul normelor anterior evocate, pornind de la premisa că legiuitorul nu a intenţionat să introducă (prin absenţa trimiterii exprese la o instanţa competentă) o contradicţie faţă de norma generală de la art. 93 din Ordin (care stabileşte instanţa competentă ca fiind judecătoria), are prioritate interpretarea care asigură compatibilitatea dintre norma ce trebuie interpretată (art. 104) şi norma generală.

Ceea ce interesează este sensul normei în contextul ansamblului normelor de drept cu care se află într-un raport obiectiv.

Norma juridică din art. 104 nu vizează şi contestarea sancţiunii prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. a) la instanţă, pe care ar fi trebuit s-o aibă în vedere.

Observând raportul dintre aceste norme, în sens restrâns (respectiv, raportul dintre dispoziţiile Capitolului IX din Statut şi interpretarea acestora), situaţia ar fi aparent nereglementată în lege, însă acesteia i se aplică o norma asemănătoare, consacrată legislativ pentru situaţii similare, neputând fi tratată deosebit.

Tot prin raportare la obiectul dedus judecăţii, a subliniat că nu există alte dispoziţii speciale prin care să fie instituită competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ.

Astfel, a reţinut că ori de câte ori legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite materii să nu intre sub jurisdicţia instanţelor de contencios administrativ a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenţei.

Totodată, Curtea de apel a avut în vedere faptul că reclamantul îşi desfăşoară activitatea profesională în cadrul CF-B-IF, cu sediul în sectorul 6.

2.2. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 9540 din 2 decembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că acţiunea reclamantului este îndreptată împotriva unei autorităţi publice centrale, aşa încât competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta revenind Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială are sediul pârâtul Colegiul Fizioterapeuţilor din România.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie suspendarea efectelor Hotărârii nr. 10/23.07.2021 a Adunării generale naţionale a CFZRO şi ale Hotărârii nr. 48/27.05.2021 a Consiliului Naţional al CFZRO.

Prin Hotărârea nr. 48/27.05.2021 privind soluţionarea plângerii nr. 746/01.03.2021 adoptată de Consiliul Naţional al Colegiul Fizioterapeuţilor din România s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului cu avertisment scris, conform art. 101 alin. (1) lit. a) din Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România.

Prin Hotărârea nr. 10/23.07.2021 a Adunării generale naţionale a Colegiului Fizioterapeuţilor din România, s-a respins contestaţia formulată de reclamant, prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 48/27.05.2021; s-a respins capătul de cerere privind suspendarea Hotărârii nr. 48/27.05.2021 ca rămas fără obiect.

Aşadar, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că prezenta cauză priveşte un raport juridic disciplinar, reclamantul fiind membru al Colegiului Fizioterapeuţilor Bucureşti-Ilfov.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 93 din Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 679/2017, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 489 din 28 iunie 2017, potrivit cărora "contestaţia se depune la judecătoria în a cărei raza de circumscripţie îşi desfăşoară activitatea membrul Colegiului Fizioterapeuţilor din România în cauză".

În consecinţă, având în vedere norma specială statutară şi raza de circumscripţie a Colegiului în care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.

A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Fizioterapeutilor din România în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.