Negative conflict of jurisdiction in administrative case against a court resolved by assigning competence to the Sibiu Tribunal to guarantee impartiality.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Sibiu Tribunal, ordering that it assume the case, thereby rejecting the Vâlcea Tribunal's declination. The dispute involved a challenge to a local council resolution regarding the abolition of vacant posts and the hiring of personal assistants, where the Vâlcea Tribunal was named as a defendant. While the Vâlcea Tribunal attempted to decline jurisdiction citing its status as a defendant under the general rule prohibiting judges from hearing cases involving their own court, the Supreme Court prioritized the specific mandatory exclusionary rule in Article 127(2) of the Code of Civil Procedure. Relying on Constitutional Court Decision No. 290/2018, the court held that to ensure impartiality and the right to a fair trial when a court is a party, the case must be assigned to the competent court other than the one where the institution is located, thus affirming the Sibiu Tribunal's jurisdiction as the originally seized competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, art. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 127 alin. (21) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in administrative case against a court resolved by assigning competence to the Sibiu Tribunal to guarantee impartiality: Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Vâlcea a fost generat de aplicarea de către cea din urmă instanţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care parte în cauză este Tribunalul Vâlcea - pârât împotriva căruia a fost îndreptată acţiunea şi căruia i-ar reveni competenţa să judece în primă instanţă cauza, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 311 din 8 iunie 2021, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Guşoeni prin Primar, B., C., D., E., F., G., în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Investit prin declinare, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1214 din 7 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamantul A.,a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Primarul Comunei Guşoeni H., Comuna Guşoeni, B., C., D., E., F., G., şi Tribunalul Vâlcea, în favoarea Tribunalului Sibiu.
În temeiul art. 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii pârâţii Tribunalul Vâlcea, Primarul Comunei Guşoeni H., Comuna Guşoeni, B., C., D., E., F., G., anularea hotărârii Consiliului Local Guşoeni din 29.01.2021 de desfiinţare a posturilor vacante de consilieri asistent si referent superior si angajarea a doi consilieri personali ai primarului, suspendarea executării acestei hotărâri, precum şi daune materiale.
Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Vâlcea a fost generat de aplicarea de către cea din urmă instanţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care parte în cauză este Tribunalul Vâlcea - pârât împotriva căruia a fost îndreptată acţiunea şi căruia i-ar reveni competenţa să judece în primă instanţă cauza, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.
În această situaţie, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noţiunea de Judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
Este adevărat că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul ori instanţa de judecată au calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanţei competente dacă este aceea la care categoriile anterior menţionate îşi desfăşoară activitatea sau atunci când parte este chiar instanţa de judecată.
Interesul ocrotit prin dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.
În stabilirea instanţei competente primează calitatea pârâtului Tribunalul Vâlcea - instanţă care ar urma să soluţioneze pricina în care are figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părţilor dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Sibiu, care este şi instanţa sesizată de reclamant, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., F., Comuna Guşoeni-Jud. Vrancea, D., Tribunalul Vâlcea, C., G., Primar H. şi E., în favoarea Tribunalului Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.