Jurisdiction for administrative contract payment claims assigned to civil courts under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, obligarea acestora la plata sumei de 80.000 RON, aferenta lunilor ianuarie- august 2020 reprezentând drepturi acordate prin Legea nre. 236/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 161 din 16 aprilie 2021, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că obiectul prezentei acţiuni se circumscrie art. 8 din Legea nr. 554/2004, aşa încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, în considerarea calităţii pârâtei Autoritatea

Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor de autoritate publică centrală. potrivit art. 5 lit. a) din O.G. nr. 42/29.01.2004, pretenţia dedusă judecăţii nedecurgând din executarea unui contract de achiziţii, obligaţia de plată a unei sume de 10.000 fiind determinată prin lege, nu contractual.

2.2. Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 174 din 11 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ţinând cont că Direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt instituţii publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea A.N.S.V.S.A., finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat.

Prestarea activităţilor sanitar-veterinare prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi plata lunară, pentru fiecare contract, a sumei de 10.000 RON sunt obligaţiile principale ce rezultă pentru reclamantă şi, respectiv, pentru D.S.V.S.A. Sibiu din existenta raporturilor juridice născute prin semnarea, de către acestea, a contractului de concesiune menţionat în acţiune.

Aşadar, rezultă că direcţiile judeţene sunt cele care încheie contractele de concesiune, care achită suma prevăzută de art. 6 din Anexa 2/1 la O.G. nr. 42/2004 şi care gestionează, realizează şi realizează controlul activităţilor sanitar - veterinare pe teritoriului judeţului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie obligarea autorităţii publice pârâte Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să aloce DSVSA Sibiu, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 263/2019, respectiv a sumei de 80.000 RON, aferenta lunilor ianuarie- august 2020 reprezentând drepturi acordate prin Legea nr. .236/2019.

Prin art. IV alin. (1) din Legea nr. 236 din 2019 s-a prevăzut că beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Se reţine demersul judiciar cu care a fost învestită instanţa vizează executarea unor obligaţii decurgând dintr-un contract administrativ încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi O.G. nr. 42/2004.

Aşadar, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului încheiat, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ, astfel de litigii, ce decurg din executarea contractelor administrative, fiind atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, neavând relevanţă calitatea pârâţilor de autorităţi publice.

Prin urmare, sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în speţă, acestea din urmă au întâietate, şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, forma în vigoare în perioada de referinţă, potrivit cărora "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.