Statutory deadline for payment of wildlife damage compensation overrides administrative approval requirement

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Braşov, recunoaşterea dreptului societăţii asupra despăgubirilor stabilite prin Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1478/09.05.2019 (întocmit de comisia constituită la nivelul comunei Băla, jud. Mureş) şi plata despăgubirilor în cuantum de 44.427 RON astfel cum au fost stabilite prin procesul-verbal de constatare; obligarea pârâtului de rând 1 la plata dobânzii legale penalizatoare pentru perioada cuprinsă între data de 7 iunie 2019 şi până la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 73 din 30 octombrie 2020, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în ceea ce priveşte cererea de recunoaştere a dreptului la despăgubiri şi, în consecinţă, a respins cererea având ca obiect recunoaşterea dreptului la despăgubiri, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Braşov, a obligat pârâta Garda Forestieră Braşov să emită decizie de aprobare a despăgubirilor în sumă de 44.427 RON stabilite prin Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1478/9.5.2016 întocmit de Comisia constituită la nivelul comunei Băla, jud. Mureş, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în ceea ce priveşte cenzurarea refuzului acestuia de a plăti despăgubirile menţionate şi a obligat pârâta Garda Forestieră Braşov să plătească reclamantei suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs atât reclamanta A. S.R.L. cât şi pârâta Garda Forestieră Braşov au declarat recurs.

3.1. Reclamanta S.C. A. S.R.L., în motivarea recursului arată că critică hotărârea primei instanţe doar în privinţa soluţiei de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de obligare a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata despăgubirilor în cuantum de 44427 RON stabilite prin procesul-verbal de constatare şi dobânda legală penalizatoare pentru perioada cuprinsă între data de 7 iunie 2019 şi până la data plăţii efective.

Instanţa de fond a considerat că, raportat la momentul formulării cererii de obligare la plata despăgubirilor, această solicitare ar fi nefondată întrucât nu există, încă, Decizia Gărzii Forestiere Braşov de aprobare a procesului-verbal de constatare. Instanţa de fond obligă Garda Forestieră, prin sentinţa pronunţată, să aprobe acest proces-verbal şi precizează că vom avea dreptul să pretindem plata despăgubirilor abia după ce această decizie a Gărzii Forestiere va fi emisă.

Aceasta soluţie este, în opinia recurentei, criticabilă în lumina dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., după cum urmează:

In principal, consideră că cererea de obligare a MMAP la plata despăgubirilor este întemeiată, chiar şi în acest moment, astfel încât trebuia admisă. După cum reţine prima instanţă în motivarea hotărârii, apărările Gărzii Forestiere au fost apreciate ca nefondate, astfel încât aceasta a fost obligată să emită decizia de aprobare a procesului-verbal de constatare. Instanţa de fond a analizat motivele de nelegalitate ale procesului-verbal de constatare invocate de Garda Forestieră şi a concluzionat că sunt vădit nefondate; în consecinţă a dispus -cu motivarea de la pag. 5 pHF. JL" (23. Garda Forestieră să APROBE procesul-verbal de constatare, în condiţiile în care aspectele de nelegalitate invocate au fost considerate ca reprezentând exces de putere (Garda Forestieră nu mai poate, deci, să emită o decizie de respingere a procesului-verbal ci doar una de aprobare). Din moment ce Garda Forestieră, instituţie aflată în subordinea ministerului pârât, a fost obligată Sa recunoască drepturile şi să aprobe procesul-verbal de constatare -apărările sale contrare fiind respinse ca nefondate- instanţa putea dispune, prin aceeaşi hotărâre, si obligarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata despăgubirilor.

Susţine acest lucru, având în vedere faptul că termenele imperative prevăzute de lege au fost, cu foarte mult, depăşite. Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (6) din legea 407/2006 care erau în vigoare la momentul producerii pagubei: "Plăţile către beneficiarii despăgubirilor se fac în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare". Deşi între timp textul legal s-a modificat, termenul de 30 de zile de la emiterea deciziei a rămas în vigoare. Potrivit alin. (5) al art. 13 din legea 407/2006, în forma în vigoare la momentul respectiv, decizia de constatare trebuia în mod obligatoriu emisă în termen de 72 de ore de la sesizarea comisiei de constatare (termenul s-a păstrat şi în forma actuală a legii).

Despăgubirile care li se cuvin, în suma stabilită de comisie, ar fi trebuit să ne fie plătite la o dată de la care au trecut mai mult de 14 luni.

Ambele instituţii pârâte sunt, aşadar, în culpă pentru nerespectarea termenelor de aprobare şi plată a despăgubirilor, iar ministerul pârât nu se poate apăra susţinând că nu putea plăti despăgubirile pentru că Garda Forestieră nu a aprobat procesul-verbal de constatare; Garda Forestieră face parte din structura ministerului pârât, fiind în subordinea acestuia, aşadar apărările MMAP frizează invocarea propriei culpe. Ministerul pârât avea posibilitatea de a impune instituţiei subordonate să respecte legea şi putea face asta chiar la momentul la care a primit plângerea noastră prealabilă (nu poate, deci, susţine că nu a ştiut despre acest caz, etc). Din moment ce nu a acţionat, nu a impus Gărzii forestiere să emită decizia de aprobare a procesului-verbal de constatare şi nu i-a solicitat să îi înainteze dosarul pentru efectuarea plăţilor, încălcând din culpă termenele impuse de lege, MMAP poate şi trebuie să fie obligat la plata despăgubirilor în aceeaşi hotărâre prin care Garda forestiera este obligata sa le recunoască.

Invocă practica judiciară, în speţe identice.

Consideră soluţia criticabilă în lumina dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ.:

- dacă instanţa a reţinut că obligaţia ministerului, de plată a despăgubirilor, se află sub condiţia emiterii deciziei de aprobare de către Garda Forestieră, atunci cererea de obligare a ministerului pârât la plată trebuia respinsă ca prematură nu ca neîntemeiată;

- soluţia de respingere ca neîntemeiată ar putea permite, în viitor, ministerului pârât să invoce autoritatea de lucru judecat în cazul unei viitoare cereri de plată a despăgubirilor, raportat la această hotărâre.

3.2. Pârâta Garda Forestieră Braşov încadrează motivele de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivele de recurs arătă că instanţa de fond a apreciat greşit cu privire la prevederile art. 5, alin. (6) din H.G. nr. 1679/2008 coroborat cu cele ale art. 13 din Legea 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.

Deşi din motivarea instanţei de fond rezultă că procesul-verbal de constatare a pagubelor produse de speciile de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. x/09.05.2019 nu a fost completat în mod corespunzător, în sensul că nu a fost stabilită în mod legal răspunderea civilă şi nu a fost indicată specia care a produs paguba, totuşi, instanţa de judecată stabileşte răspunderea civilă în sarcina Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, paguba fiind produsă de către mistreţi.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 1679/2008 la nivelul fiecărei U.A.T. se constituie o comisie de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic, prin grija Primarului. Din acesta comisie fac parte mai mulţi specialişti din diferite instituţii, care să poată constata şi evalua paguba, urmând a stabili răspunderea civilă (art. 3 din H.G. nr. 1679/2008).

Comisia ia decizii în ceea ce priveşte paguba prin vot (art. 5, din H.G. nr. 1679/2008), verifică modul de îndeplinire a obligaţiilor de către proprietar şi gestionarul fondului cinegetic, stabileşte cuantumul despăgubirilor, întocmeşte procesul-verbal şi stabileşte cui revine răspunderea civilă, întocmeşte dosarul (art. 6, alin. (1), (2), (4) şi (7), art. 7 din H.G. nr. 1679/2008)

Inspectorul şef al Gărzii forestiere;" Procesele-verbale încheiate potrivit prevederilor alin. (2) şi (3) se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, in a cărui rază de competenţă s-a produs paguba."(art. 6, alin. (S) Inspectorul şef al Gărzii forestiere Braşov este ţinut numai cu privire la analiza legalităţii întocmirii procesului-verbal, nu şi a legalităţii şi temeiniciei constatărilor comisiei.

Întrucât prin Procesul-verbal de constatare a pagubelor produse de speciile de Interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1478/09.05.2019 comisia constituită ia nivelul comunei Bala, jud. Mureş nu a stabilit specia care a produs paguba şi nu a stabilit în sarcina cui revine răspunderea civilă pentru pagubele produse, în consecinţă, nu a fost aprobat prin Decizie, în conformitate cu prevederile art. 6, alin. (5) din 1679/2008.

În conformitate cu prevederile art. 3, alin. (1) din H.G. 1679/2G0S1, obligaţia privind stabilirea răspunderii civile şi stabilirii specie de interes cinegetic care a produs paguba revine comisiei.

Întrucât specia care a produs paguba se regăseşte în Anexa nr. 1 la Legea 407/2006/respectiv este specie la care se aprobă cotă de recoltă anual, trebuie respectate prevederile sus-menţionate, respectiv trebuie stabilit de către comisie cui revine răspunderea civilă.

Comisia a stabilit că răspunderea civilă revine Ministerului Mediului, iar Instanţa de fond a apreciat că acesta constatare, raportat la "frecvenţa reorganizării ministerelor şi schimbarea denumirii acestora, nu poate fi reţinută nelegalitatea constatărilor Comisiei doar prin prisma indicării greşite a denumirii ministerului chemat să răspundă".

Consideră că răspunsul oferit de către Garda forestieră Braşov nu este făcut cu exces de putere în sensul art. 2, alin. (1), lit. i) din Legea 554/2004, deoarece inclusiv instanţa de fond a constatat că, prin procesul-verbal de constatare a pagubelor nr. x/09.05.2019, nu a fost stabilită expres care este specia care a produs paguba şi nu s-a stabilit cui revine răspunderea civilă.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului cu consecinţa respingerii acţiunii, formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Garda Forestieră Braşov şi intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de către S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul recurentei-reclamante este fondat iar recursul pârâtei este nefundat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Deşi recurenţii dezvoltă critici separate ele vor fi analizate şi li se va răspunde prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept materia.", Înalta Curte constată că:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1478/9.5.2019, s-a constatat de către Comisia constituită potrivit art. 3 din H.G. nr. 1679/2008 că în urma cercetărilor desfăşurate la sesizarea împuternicitului reclamantei A. S.R.L. a rezultat că "mistreţii au râmat rândurile semănate cu porumb, fiind necesară reînsămânţarea terenului pe o suprafaţă de 25,89 ha". Comisia a stabilit că valoarea totală a pagubei este de 44.427 RON, iar faţă de cele constatate, răspunderea civilă revine Ministerului Mediului.

Instanţa de fond a obligat pârâta Garda Forestieră Braşov să emită decizie de aprobare a despăgubirilor în sumă de 44.427 RON stabilite prin Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1478/9.5.2016 întocmit de Comisia constituită la nivelul comunei Băla, jud. Mureş, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în ceea ce priveşte cenzurarea refuzului acestuia de a plăti despăgubirile menţionate.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia instanţei de fond cu privire la plata despăgubirilor şi la dobânzi legale pentru întârziere.

Înalta Curte reţine că potrivit procedurii reglementate de H.G. nr. 1679/2008, Comisia constituită potrivit art. 3 alin. (1) din acest act normativ, în cadrul unei proceduri cercetare administrativă constatată şi evaluează pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole sau silvice şi stabileşte cui îi revine răspunderea civilă pentru aceste pagube, consemnând constatările într-un proces-verbal. Potrivit art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008, procesele-verbale încheiate se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competenţă s-a produs paguba, decizie care poate fi contestată potrivit art. 7 şi 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a arătat că în raport de prevederile art. 13 alin. (3)-(6) din Legea nr. 407/2006 nu poate face vreo plată persoanei păgubite în lipsa emiterii unei decizii de către Garda Forestieră.

Instanţa de fond a analizat motivele de nelegalitate ale procesului-verbal de constatare invocate de Garda Forestieră şi a concluzionat că sunt nefondate şi în consecinţă a dispus ca Garda Forestieră să aprobe procesul-verbal de constatare, în condiţiile în care aspectele de nelegalitate invocate au fost considerate ca reprezentând exces de putere.

Din moment ce Garda Forestieră, instituţie aflată în subordinea ministerului pârât, a fost obligată să recunoască drepturile şi să aprobe-procesul-verbal de constatare instanţa de fond putea dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi obligarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata despăgubirilor.

Având în vedere faptul că termenele imperative prevăzute de lege au fost, cu foarte mult, depăşite. Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (6) din legea 407/2006 care erau în vigoare la momentul producerii pagubei: "Plăţile către beneficiarii despăgubirilor se fac în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare". Potrivit alin. (5) al art. 13 din legea 407/2006, în forma în vigoare la momentul respectiv, decizia de constatare trebuia în mod obligatoriu emisă în termen de 72 de ore de la sesizarea comisiei de constatare.

Ambele instituţii pârâte sunt, aşadar, în culpă pentru nerespectarea termenelor de aprobare şi plată a despăgubirilor, iar ministerul nu se poate apăra susţinând că nu putea plăti despăgubirile pentru că Garda Forestieră nu a aprobat procesul-verbal de constatare. Garda Forestieră face parte din structura ministerului pârât, fiind în subordinea acestuia.

Astfel sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: drepturile şi interesele legitime ale reclamantei sunt vătămate grav prin nesoluţionarea corespunzătoare a cererii de acordare de despăgubiri în termenele impuse de lege. A trecut mai mult de un an de la data la care au fost sesizate şi constatate pagubele produse, fără ca societatea reclamantă să îşi încaseze drepturile care i se cuvin potrivit legii.

În agricultură, o asemenea perioada de timp este extrem de importantă, ţinând cont de ritmul lucrărilor agricole care impune o anumita frecvenţă a cheltuielilor care trebuie efectuate.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic: "Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru proiecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie ".

Trebuie observat că starea de fapt consemnată în procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1473 încheiat la data de 20.09.2016 nu a fost contestată de pârâţi.

Înalta Curte reţine că, dreptul la despăgubiri al reclamantei este stabilit de legiuitor prin dispoziţiile art. 13 al 1 din Legea nr 407/2006, în speţă, factorul cauzator al prejudiciului este dovedit de procesul-verbal anterior prezentat, prejudiciul cauzat este, de asemenea, dovedit prin acelaşi înscris, necontestat, iar legătura de cauzalitate este evidentă.

Ca urmare, în cauză, întinderea prejudiciului, este dovedită, urmând ca, sub acest aspect ţinând cont de prevederile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, art. 13 şi 14 din O.U.G. nr. 1/2017, art. 3 din H.G. nr. 19/2017, art. 3 din H.G. nr. 20/2017, pârâţii Ministerul Mediului şi Garda Forestieră Braşov să fie obligaţi să plătească recurentei-reclamante suma de 44.427 RON, cu titlu de despăgubiri, la care se vor adăuga dobânzi legale calculate începând cu data de 07 iunie 2019 şi până la data plăţii efective, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În ceea ce priveşte recursul recurentei-pârâte având în vedere soluţia Înaltei Curţi, va fi respins ca nefondat.

Astfel, potrivit procedurii reglementate de H.G. nr. 1679/2008, Comisia constituită potrivit art. 3 alin. (1) din acest act normativ, în cadrul unei proceduri cercetare administrativă constatată şi evaluează pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole sau silvice şi stabileşte cui îi revine răspunderea civilă pentru aceste pagube, consemnând constatările într-un proces-verbal. Potrivit art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008, procesele-verbale încheiate se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competenţă s-a produs paguba, decizie care poate fi contestată potrivit art. 7 şi 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În baza normelor de mai sus, Garda Forestieră Braşov avea obligaţia să consemneze într-o decizie manifestarea sa de voinţă cu privire la aprobarea/neaprobarea Procesului-verbal întocmit de Comisie.

Deşi la pct. I al Procesului-verbal nr. x/9.05.2019 nu se arată specia care a produs paguba, din cuprinsul constatărilor realizate de Comisie, la pct. IV se menţionează expres că "mistreţii au râmat rândurile semănate cu porumb", şi de asemenea, în cercetarea modului în care şi-a îndeplinit obligaţiile gestionarul fondului cinegetic, se face menţiune cu privire la mistreţii recoltaţi.

Având în vedere că în procesul-verbal se face referire clară la o singură specie de animale sălbatice, nu poate exista îndoială cu privire la acest element esenţial al constatărilor care se impun a fi făcute de Comisie, iar lipsa din pct. I al procesului-verbal al frazei "s-au produs pagube de către exemplare din specia/speciile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .după cum urmează" nu poate fi apreciată decât drept eroare materială neproducătoare de efecte juridice.

Având în vedere că Comisia a constatat că pagubele au fost cauzate în fondul cinegetic situat în intravilan de mistreţi, specie prevăzută în Anexa 1 din Legea nr. 407/2015, faţă de prevederile art. 13 alin. (2)-(3) din Lege, despăgubirile se suportă fie de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, fie de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, dacă gestionarul fondului cinegetic şi proprietarul şi-au îndeplinit obligaţiile.

În concluzie în mod corect instanţa de fond a apreciat că manifestarea de voinţă a pârâtului a fost exprimată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de soluţia care urmează a fi pronunţată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligă recurenta-pârâtă Garda Forestieră Braşov şi intimatul-pârât Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor la plata sumei 200 RON către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa în parte sentinţa recurată şi va obliga la plata despăgubirilor în cuantum de 44.427 RON către reclamantă S.C. A. S.R.L., şi dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data de 07 iunie 2019 şi până la data plăţii efective.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Braşov şi va obliga recurenta-pârâtă Garda Forestieră Braşov şi intimatul-pârât Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor la plata sumei 200 RON către recurenta-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 73 din 30 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată.

Obligă la plata despăgubirilor în cuantum de 44.427 RON formulată de reclamantă S.C. A. S.R.L., şi dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data de 07 iunie 2019 şi până la data plăţii efective.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Braşov împotriva sentinţei nr. 73 din 30 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Garda Forestieră Braşov şi intimatul-pârât Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor la plata sumei 200 RON către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.