Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, declaring it null and void, thereby allowing the appellate court's prior decision, which had annulled the appeal for lack of proper stamping and denied an unconstitutionality objection, to remain in force. The case involved an administrative dispute challenging the annulment of inspection reports issued by the local chapter of a professional architectural order, but the proceedings were resolved on procedural grounds without reaching the merits of the initial action. The decisive legal basis was Article 489(2) of the Civil Procedure Code, which mandates the nullity of an appeal if the grounds do not fit within the exhaustive list of cassation grounds under Article 488; the court found that the appellant’s reliance on factual rehashing and general dissatisfaction, without identifying specific material or procedural legal violations, constituted insufficient motivation, resulting in the immediate dismissal of the appeal under Article 20(3) of Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 486 alin. (2) din C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 489 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality: The case involved an administrative dispute challenging the annulment of inspection reports issued by the local chapter of a professional architectural order, but the proceedings were resolved on procedural grounds without reaching the merits of the initial action. The decisive legal basis was Article 489(2) of the Civil Procedure Code, which mandates the nullity of an appeal if the grounds do not fit within the exhaustive list of cassation grounds under Article 488; the court found that the appellant’s reliance on factual rehashing and general dissatisfaction, without identifying specific material or procedural legal violations, constituted insufficient motivation, resulting in the immediate dismissal of the appeal under Article 20(3) of Law No. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary legal basis cited in the dispositive to support the admission of the exception of nullity of the appeal.
Procedural rule cited in the dispositive in conjunction with the primary basis to govern the application of the nullity sanction and the final orders.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22.11.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Filiala Bihor a Ordinului Arhitecţilor din România, anularea procesului-verbal din data de 10.05.2018 şi a procesului-verbal din data de 28.11.2018.
Tribunalul Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal prin încheierea nr. 442/CA din 09.07.2020, a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a III-a contencios administrativ si Fiscal a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu de instanţă şi a trimis dosarul nr. x/2019 la secţia I Civilă a Tribunalului Bihor.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul-reclamant A. .
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 848/CA din 27 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 - R, a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentului A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132, alin. (3) şi a prevederilor art. 197, teza I din C. proc. civ. precum şi a prevederilor art. 35, alin. (4) din Legea nr. 184/2001, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., excepţie invocată de către recurentul A., a admis excepţia netimbrării recursului, excepţie invocată din oficiu şi, în consecinţă, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Filiala Bihor a Ordinului Arhitecţilor din România, împotriva încheierii nr. 442/CA din 09.07.2020 pronunţată de Tribunalul Bihor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamant A. a declarat recurs.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul pârât Ordinul Arhitecţilor din România- Filiala Bihor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.
Înalta Curte constată întemeiată excepţia invocată, fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.
O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.
Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi de drept descrisă în cuprinsul acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.
Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 848/CA din 27 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 - R.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.