Social housing marital-status scoring upheld as non-discriminatory; appeals admitted, dismissal reversed.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. x/2018 şi declinată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul Centrul European pentru Drepturile Romilor a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Local al Municipiului Reghin, Primarul Municipiului Reghin solicitând instanţei:

1. anularea hotărârii nr. 517 din data de 27.09.2017 adoptată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosar nr. x/2016, şi subsecvent:

2. să constate existenţa discriminării cu privire la lit. H) din Anexa nr. 1, care face parte integrată în Hotărârea de Consiliu Local nr. 51/25.03.2014, cu privire la acordarea unui punctaj în cuantum de 2 puncte pentru persoanele căsătorite, în detrimentul celor necăsătorite care obţin doar 1 punct la calcul final;

3. obligarea autorităţilor pârâte de rândul 2 şi rândul 3 să publice, într-un ziar naţional de actualitate din România un rezumat al sentinţei judecătoreşti;

4. obligarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să aplice autorităţilor din Reghin sancţiunea amenzii reglementată de 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 orientată spre maximul legal.

5. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 329 din 28 iunie 2019, a admis în parte cererea formulată de reclamantul Centrul European pentru Drepturile Romilor, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Local al Municipiului Reghin, Primarul Municipiului Reghin, a anulat hotărârea nr. 517/27.09.2017 adoptată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2016, a constatat că stabilirea criteriului privind starea civilă pentru repartizarea locuinţei sociale conform legii nr. 114/1996 inclus prin lit. H) din Anexa nr. 1 a HCL nr. 51/25.03.2014 al Consiliului Local Reghin întruneşte elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, a obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la stabilirea şi individualizarea unei sancţiuni administrative, a respins acţiunea în rest, ca neîntemeiată şi a obligat pârâţii Consiliul Local Reghin şi Primarul Municipiului Reghin la plata către reclamant a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariul avocaţial fiind redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Local Reghin au declarat recurs.

I. Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că prin soluţia "stabilirea criteriului privind starea civilă pentru repartizarea locuinţei sociale conform Legii nr. 114/1996 inclus prin lit. H) din Anexa nr. 1 a HCL nr. 51/25.03.2014 a Consiliului Local Reghin întruneşte elementele constitutive ale unei fapte de discriminare" respectiv "obligă pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la stabilirea şi individualizarea unei sancţiuni administrative", instanţa de fond a încălcat atribuţiile fundamentale ale Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca organ administrativ-jurisdicţional, derivate din dispoziţiile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare potrivit cărora, Colegiul director este organ colegial, deliberativ şi decizional - atribuţii care exclud orice ingerinţă instituţională în cadrul procedurii jurisdicţionale, de natură a influenta tipul soluţiei/sancţiunii adoptate prin acte administrativ-jurisdicţionale, denumite generic hotărâri.

De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa civilă nr. 329/28.06.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 se impune a fi casată ca fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, astfel:

În considerentele sentinţei civile atacate judecătorul fondului reţine: "Ca urmare, datele statistice arată că, în rândul populaţiei de etnie romă, există un număr evident mai mic de persoane căsătorite, astfel încât acordarea unui punctaj mai mare în funcţie de acest criteriu, produce consecinţe negative, reprezentând o practică aparent neutră care dezavantajează această comunitate, reprezentând o discriminare indirectă" respectiv "Discriminarea indirectă întemeiată pe rasă sau pe originea etnică, nu impune ca o motivare de acest tip să figureze la baza măsurii în discuţie - statuează CJUE în cauza CHEZ Raxpredelenie Bulgaria. Ca o măsură să fie considerată ca fiind discriminare indirectă este suficient ca, deşi utilizând criterii neutre, neîntemeiate pe caracteristica protejată, măsura menţionată să aibă ca efect dezavantajarea în special a persoanelor care posedă această caracteristică, aşa cum se întâmplă în cauza de faţă".

În prezenta cauză dedusă judecăţii, cea ce judecătorul fondului a omis a face, pentru a putea analiza dacă diferenţa de tratament invocată de către reclamantul Centrul European pentru Drepturile Romilor poate fi interpretată ca fiind discriminare în sensul prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, este necesară identificarea şi prezentarea unuia din criteriile prevăzute de alin. (1) al acestui articol sau a oricărui alt criteriu a cărui finalitate este cea prevăzută de aceleaşi dispoziţii legale, citate mai sus, criteriu ce reprezintă temeiul aplicării de către părţile reclamate Consiliul Local al Municipiului Reghin şi Primarul Municipiului Reghin, a presupusului tratament diferenţiat constând în introducerea criteriului privind starea civilă în vederea acordării locuinţelor sociale.

Astfel, din înscrisurile depuse în dosarul administrativ nr. x/2016, fapta considerată a fi discriminare şi reţinută şi de către judecătorul fondului, o reprezintă introducerea în Anexa nr. 1 a Hotărârii C.L. Reghin nr. 51/25.03.2014 a criteriului stării civile în vederea acordării locuinţelor sociale.

De asemenea, din considerentele sentinţei civile contestate, se observă că instanţa de judecată a reţinut drept criteriu interzis astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare - rasă sau origine etnică - ca stând la baza aplicării presupusului tratament diferenţiat de către Consiliul Local al Municipiului Reghin şi Primarul Municipiului Reghin.

Însă, în virtutea prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, nu se poate stabili un raport de cauzalitate între criteriul de discriminare reţinut de către instanţa de judecată şi anume rasă/origine etnică şi presupusul tratament diferenţiat aplicat de către părţile reclamate, constând în introducerea în Anexa nr. 1 a Hotărârii C.L. Reghin nr. 51/25.03.2014 a criteriului stării civile în vederea acordării locuinţelor sociale.

Din contră, se observă că, în dosarul administrativ nr. x/2016, au fost depuse înscrisuri, provenind chiar de la petentul Centrul European pentru Drepturile Romilor) care atestă faptul că "Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia Municipiului Reghin este de 33.281 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (20.823). Principalele minorităţi sunt: maghiarii (8.252) şi romii (2.070), în timp ce 1889 de persoane nu şi-au declarat etnia. Primăria Reghin estimează numărul romilor din localitate la 4.037, conform informaţiilor disponibile pe pagina sa de internet.

Datele cuprinse la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor din 2011, continuă să reflecte discrepanţe majore în ceea ce priveşte starea civilă în rândul românilor şi în rândul romilor. Aşadar, ponderea persoanelor adulte căsătorite în rândul etnicilor români este de 60% şi de doar 48,4% în rândul romilor. In municipiul Reghin, în particular, procentul total al celor căsătoriţi este de 62,5%, respectiv de 65% pentru români şi doar 53,7% pentru romi".

În motivarea soluţiei instanţei de fond, deşi se bazează exclusiv pe criticile reclamantului Centrul European pentru Drepturile Romilor, reţine faptul că "Ca urmare, datele statistice arată că în rândul populaţiei de etnie romă, există un număr evident mai mic de persoane căsătorite", în mod absolut eronat, concluzionează că "acordarea unui punctaj mai mare în funcţie de acest criteriu (n.a. starea civilă), produce consecinţe negative, reprezentând o practică aparent neutră care dezavantajează această comunitate, reprezentând o discriminare indirectă ".

Din statisticile mai sus-prezentate, se observă că în municipiul Reghin, procentul total al celor căsătoriţi este de 62,5%, respectiv de 65% pentru români şi doar 53,7% pentru romi. Per a contrario, există un procent de 37,7% români necăsătoriţi respectiv de 46,6% romi necăsătoriţi.

Este adevărat faptul că deşi procentul persoanelor de etnie romă necăsătorite este evident mult mai mare, în comparaţie cu procentul românilor necăsătoriţi, totuşi acest aspect nu conduce automat la concluzia şi nu trebuie să stea la baza concluziei că, acordarea unui punctaj mai mare în funcţie de starea civilă "produce consecinţe negative, reprezentând o practică aparent neutră, care dezavantajează această comunitate, reprezentând o discriminare indirectă", pe criteriul de rasă/origine etnică, astfel cum reţine judecătorul fondului.

II. Consiliul Local Reghin, îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin motivele de recurs arată că instanţa de fond prin sentinţa pronunţată a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material aplicabile în speţă.

În fapt, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat prin petiţia, formulată de Centru European pentru Drepturile Romilor, înregistrată sub nr. x/05.04.2016, cu privire la pretinsa modalitate discriminatorie de atribuire a locuinţelor sociale din fondul locativ de stat la nivelul Municipiului Reghin prin introducerea criteriului stării civile printre criteriile de prioritate de repartizare a locuinţelor sociale, criteriu care afectează în mod negativ romii.

Prin Hotărârea nr. 517/27.09.2017, comunicată către Municipiu) Reghin prin adresa nr. x CNCD a constatat că în speţă nu se întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare întrucât acest criteriu marital stabilit prin HCL se urmăreşte promovarea în societate şi că prin acordarea a 2 puncte solicitanţilor căsătoriţi nu faţă de 1 celor necăsătoriţi nu se face departajare majoră.

Legea nr. 114/1996 privind locuinţele, republicată şi actualizată, defineşte locuinţa socială, în ari 2, lit. c), ca reprezentând "locuinţa care se atribuie cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii, a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţef. Legiuitorul vine şi detaliază această singură condiţie impusă pentru acordarea unei locuinţe sociale şi prevede în art. 42 al Legii nr. 114/1996 faptul că au acces la locuinţă socială, în vedere închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu lunar pe persoană sub nivelul câştigului salarial mediu net lunar pe total economie.

Articolul 43 din acelaşi text normativ stabileşte că locuinţele sociale se repartizează de către autorităţile administraţiei publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea. în vederea ducerii la îndeplinire a acestor prevederi legale, Consiliul Local al Municipiului Reghin a stabilit prin intermediul mai multor hotărâri adoptate de-a lungul timpului, o serie de criterii în urma aplicării cărora solicitanţii de locuinţe sociale sau locuinţe din fondul locativ de stat au putut fi prioritizaţi, operaţiune necesară având în vedere faptul că numărul solicitărilor a depăşit de fiecare dată numărul locuinţelor disponibile. Ultimele două hotărâri cu un astfel de obiect au fost HCL Reghin nr. 52/2010 şi HCL Reghin nr. 51/2014, iar pentru locuinţele din fondul locativ de stat HCL Reghin nr. 51/2014.

Marja de apreciere şi puterea discreţionară recunoscută atât prin lege cât şi de doctrina de specialitate în domeniul administrativ permit autorităţilor publice locale să adopte măsuri şi să întreprindă acţiuni prin care să încurajeze anumite comportamente în rândul populaţiei şi să stimuleze anumite rezultate, pe termen scurt, mediu şi lung. Ca atare, reclamaţii consideră că prin adoptarea criteriilor de stabilire a priorităţii la acordarea locuinţelor sociale şi a celor din fondul locativ de stat autoritatea publică locală s-a manifestat înăuntrul puterii sale discreţionare, neputându-se reţine în culpa acestora tolerarea unei forme de discriminare indirectă a populaţiei de etnie romă.

Consideră că criteriul evidenţiat de către petent în sesizarea adresată CNCD, respectiv cel al statutului marital, nu poate şi nu trebuie privit în mod singular, scos din contextul întregii reglementări. Orice text normativ, pentru a fi interpretat în mod corect şi în sensul producerii de efecte juridice, trebuie citit coroborat cu întregul text normativ din care face parte precum şi cu alte dispoziţii legale incidente.

În concluzie, raportat la starea de fapt şi de drept descrisă, solicită admiterea recursului şi constatarea legalităţii şi temeiniciei Hotărârii nr. 517/2017 adoptata de CNCD în dosarul nr. x/2016 şi să menţină acesta hotărâre, să constate că prin criteriu stare civilă- introdus printre criteriile de prioritate pentru repartizarea locuinţelor sociale la nivelul Municipiului Reghin, nu s-a realizat o discriminare indirectă a romilor şi în consecinţă atât Instituţia Primarului cât şi Consiliul local al Municipiului Reghin au respectat cerinţele impuse prin prevederile legale din domeniul combaterii discriminării şi asigurării egalităţii de tratament, în stabilirea criteriilor de acordare a locuinţelor sociale şi a celor din fondul locativ de stat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Centrul European pentru Drepturile Romilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Deşi au fost formulate memorii de recurs separate, motivele de casare vor fi analizate şi li se va răspunde prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. (când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti), invocat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Instanţa săvârşeşte un "exces de putere" când, fie pronunţă o hotărâre judecătorească fără nicio com­petenţă în acea problemă, fie chiar şi numai când ea săvârşeşte orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanţelor prin lege.

Într-o încercare de definire a sintagmei "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti", s-a considerat că aceasta semnifică intruziunea autorităţii judecă­toreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.

Aceasta s-ar putea produce când instanţa săvârşeşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate, când contestă puterea legiuită altor texte, când critică pe legiuitor, când aplică o lege adoptată, înaintea intrării ei în vigoare, când se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

În practica instanţei supreme s-a statuat că prin exces de putere nu se pot înţelege decât acele atingeri aduse de judecători principiilor constituţionale care determină, în interesul general, limitele în care trebuie să se restrângă diferitele puteri, iar nu orice violare de lege sau abateri de la simple reguli de competenţă.

Conform doctrinei, "excesul de putere" derivă din trecerea abuzivă a "barierelor" între funcţiile ce revin autorităţilor publice şi el este un exces faţă de limitele fixate prin norme constituţionale.

"Necompetenţa" derivă din încălcarea sau ignorarea atribuţiilor de jurisdicţie ce revin diferitelor categorii de instanţe, astfel cum aceste atribuţii au fost stabilite prin normele de procedură, în interiorul sistemului instanţelor judecătoreşti.

Deci, "excesul de putere" semnifică un conflict de atribuţii între instanţe şi alte autorităţi, iar "necompetenţa" un conflict de atribuţii între instanţele judecătoreşti.

Astfel spus, "excesul de putere" constă în încălcarea de către judecători a principiului separaţiei puterilor în stat, în imixtiunea lor în atribuţiile puterii legislative sau executive.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, nu ne aflăm în niciuna din ipotezele prezentate mai sus.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), invocat de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Reghin, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Având în vedere că ambii recurenţi au adus critici similare întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 25.03.2014, Consiliul Local Reghin a adoptat Hotărârea nr. 51/2014 privind stabilirea unor măsuri în vederea repartizării locuinţelor sociale ce aparţin domeniului public al Municipiului Reghin.

Conform Anexei nr. 1 a HCL nr. 51/25.03.2014, unul dintre criteriile de prioritate în baza cărora se repartizează locuinţele sociale conform Legii nr. 114/1996, la punctul H este starea civilă actuală. În concordanţă cu acest criteriu, persoanele căsătorite primesc un cuantum de 2 puncte la calculul final privind atribuirea unei locuinţe sociale, pe când persoanele necăsătorite primesc doar 1 punct.

Reclamantul, Centrul European pentru Drepturile Romilor, a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării printr-un memoriu înregistrat sub nr. x/05.04.2016, prin care a solicitat constatarea existenţei discriminării cu privire la modul de atribuire a locuinţelor sociale privitor la criteriul de statut marital.

Prin hotărârea nr. 517/27.09.2017 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a analizat contestaţia formulată, hotărând în data de 27.09.2017 că "Nu se întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, potrivit art. 2, alin. (1), din O.U.G. nr. 137/2000, modificată".

Instanţa de fond a constatat că stabilirea criteriului privind starea civilă pentru repartizarea locuinţei sociale conform legii nr. 114/1996 inclus prin lit. H) din Anexa nr. 1 a HCL nr. 51/25.03.2014 al Consiliului Local Reghin întruneşte elementele constitutive ale unei fapte de discriminare.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte opinia instanţei de fond având în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare: "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare".

Examinând situaţia din speţă în raport cu reglementările legale şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, astfel cum s-a menţionat în considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1/18.01.2016, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a arătat că există o faptă de discriminare atunci când o persoană este tratată în mod nefavorabil, prin comparaţie cu modul în care au fost sau ar fi tratate alte persoane, aflate într-o situaţie similară, motivul acestui tratament constituindu-l o caracteristică concretă a persoanelor, caracteristică ce se încadrează în categoria "criteriului protejat".

Pentru existenţa discriminării, trebuie, aşadar, îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- a) existenţa unui tratament diferenţiat, manifestat prin orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă;

b) existenţa unui criteriu de discriminare, de felul celor enumerate exemplificativ în definiţia legală a discriminării;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între criteriul de discriminare şi tratamentul diferenţiat;

d) scopul sau efectul tratamentului diferenţiat să fie restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a unui drept recunoscut de lege;

e) persoanele sau situaţiile în care acestea se găsesc, să se afle în poziţii comparabile;

f) tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, a cărui atingere se face prin metode adecvate şi necesare

Raportul de cauzalitate între tratamentul diferenţiat şi criteriul de discriminare presupune să se demonstreze că pretinsa victimă a fost tratată mai puţin favorabil decât alte persoane, aflate într-o situaţie similară, din cauză că deţine o caracteristică ce se încadrează în noţiunea de "criteriu protejat" rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex ş.a.m.d. sau orice alt criteriu al cărui scop sau efect este cel prevăzut de dispoziţiile legale (restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului sau libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice ".

În speţa de faţă Înalta Curte constată că ceea ce judecătorul fondului a omis a face, pentru a putea analiza dacă diferenţa de tratament invocată de către reclamantul Centrul European pentru Drepturile Romilor poate fi interpretată ca fiind discriminare în sensul prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, este necesară identificarea şi prezentarea unuia din criteriile prevăzute de alin. (1) al acestui articol sau a oricărui alt criteriu a cărui finalitate este cea prevăzută de aceleaşi dispoziţii legale, citate mai sus, criteriu ce reprezintă temeiul aplicării de către părţile reclamate Consiliul Local al Municipiului Reghin şi Primarul Municipiului Reghin, a presupusului tratament diferenţiat constând în introducerea criteriului privind starea civilă în vederea acordării locuinţelor sociale.

Astfel, se constată că fapta considerată a fi discriminare şi reţinută şi de către judecătorul fondului, o reprezintă introducerea în Anexa nr. 1 a Hotărârii C.L. Reghin nr. 51/25.03.2014 a criteriului stării civile în vederea acordării locuinţelor sociale.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut drept criteriu interzis astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare - rasă sau origine etnică - ca stând la baza aplicării presupusului tratament diferenţiat de către Consiliul Local al Municipiului Reghin şi Primarul Municipiului Reghin.

Înalta Curte apreciază însă că, în virtutea prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, nu se poate stabili un raport de cauzalitate între criteriul de discriminare reţinut de către instanţa de fond şi anume rasă/origine etnică şi presupusul tratament diferenţiat aplicat de către părţile reclamate, constând în introducerea în Anexa nr. 1 a Hotărârii C.L. Reghin nr. 51/25.03.2014 a criteriului stării civile în vederea acordării locuinţelor sociale.

Înalta Curte apreciază că includerea criteriului stare civilă în vederea atribuirii locuinţelor sociale, poate produce consecinţe negative şi poate dezavantaja inclusiv categoria românilor necăsătoriţi şi a celorlalte minorităţi, nu numai cea a romilor necăsătoriţi. Prin urmare, criteriul interzis reţinut de către instanţa de fond, care se presupune că dezavantajează comunitatea romilor şi anume rasa/originea etnică, nu subzistă.

Înalta Curte apreciază de asemenea că criteriul evidenţiat de către reclamant în sesizarea adresată CNCD, respectiv cel al statutului marital, nu poate şi nu trebuie privit în mod singular, scos din contextul întregii reglementări.

În concluzie, raportat la starea de fapt şi de drept Înalta Curte constată că prin criteriu stare civilă, introdus printre criteriile de prioritate pentru repartizarea locuinţelor sociale la nivelul Municipiului Reghin, nu s-a realizat o discriminare indirectă a romilor.

Înalta Curte constată că recurenţii-pârâţi au adoptat soluţii corecte, raportat la definiţia discriminării, astfel cum este reglementată de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 cu modificările şi completările ulterioare, republicată, astfel că nu poate fi reţinută vreuna din situaţiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000, republicată, aspectele invocate de către reclamant neconturând elementele constitutive ale unei discriminări.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurenţi sunt întemeiate motiv pentru care va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de către reclamantul Centrul European pentru Drepturile Romilor în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Local al Municipiului Reghin, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Reghin împotriva sentinţei nr. 329 din 28 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de către reclamantul Centrul European pentru Drepturile Romilor în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Consiliul Local al Municipiului Reghin, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.