Insolvency of insurable: equitable assessment of moral damages in vehicle liability claims exceeding internal fund caps

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea în parte a acesteia, în sensul admiterii integrale a cererii de plată adresată F.G.A., înregistrată sub nr. x/31.05.2017, respectiv a admiterii integrale a creanţei în cuantum de 2.125,84.RON cu titlu de daune materiale şi respectiv de 226.130,00 RON, cu titlu de daune morale şi cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 688 din 24 iulie 2020, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte decizia nr. 16400/14.08.2018 emisă de pârâtă, în sensul că a admis în parte cererea de plată formulată de reclamant, înregistrată sub nr. x/31.05.2017, şi anume pentru suma totală de 52.057,4 RON cu titlu de despăgubiri, din care 2.057,4 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale şi a menţinut dispoziţia de respingere a cererii de plată pentru diferenţa dintre suma solicitată şi suma de 52.057,4 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare recurentul arată în esenţă că soluţia instanţei de fond este neîntemeiată şi instanţa de fond nu a apreciat corect starea de fapt.

Cuantumul daunelor morale nu pot fi egalizate de la o cauză judiciară la alta întrucât circumstanţele proprii fiecărei cauze nu sunt identice, aşa cum nici traumele psihice încercate de titularii dreptului la prejudiciul moral, nu sunt identice.

Toate aceste criterii nu au fost avute în vedere de prima instanţă şi s-a considerat că un cuantum de 2.057,40 RON daune materiale si 10.000 RON reprezentând daune morale nu asigură o justă şi integrală despăgubire şi că suma de 50.000 RON daune morale ar fi îndestulătoare.

Este real că dispoziţiile art. 1385 C. civ., prevăd că "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel", însă în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, fiind supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei. Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte.

De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată. Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categoric juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei, criterii pe care instanţa de fond nu le-a avut în vedere.

Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat, sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite.

În cazul asigurărilor RCA, asiguratul este cel vinovat de producere a evenimentului rutier, este cel care răspunde delictual însă, patrimonial răspunde asigurătorul, legiuitorul stabilind obligativitatea încheierii acestor tipuri de asigurări raportat la impactul social în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice.

De asemenea, FGA nu are o bază legală de a soluţiona cererile de plată pe cale amiabilă cum procedează asigurătorii, FGA administrând banii asiguraţilor pe care aceştia îi cedează din prima de asigurare achitată, prin intermediul asigurătorilor.

Ţinând cont de aceste aspecte, precum şi de susţinerile formulate prin prezentul recurs apreciază că, FGA a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, în lipsa unor criterii şi limite legale şi în baza procedurii interne care a fost stabilită în raport de practica instanţelor judecătoreşti.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 17.09.2016 a avut loc un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a reclamantului.

La momentul producerii evenimentului rutier, vehiculul înmatriculat sub numărul x era asigurat RCA la S.C. B. S.A., conform poliţei de asigurare nr. x.

Prin încheierea din data de 16.02.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Sibiu a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. B. S.A..

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/31.05.2017, reclamantul a solicitat despăgubiri în cuantum de 226.130 RON cu titlu de daune morale.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 12 din Legea nr. 213/2015:

"(1) Orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului. (2) În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare."

Potrivit art. 13 din acelaşi act normativ:

"(1) De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale. (2) Fondul va publica pe site-ul propriu informaţii referitoare la demersurile necesare pentru obţinerea de la Fond a despăgubirilor/indemnizaţiilor. (3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă. (4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare. (5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare. (…)".

Conform art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale (…), se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România; (…)."

Aşadar, potrivit art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, la stabilirea daunelor morale în cazul vătămării corporale sunt avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Potrivit art. 1385 C. civ.:

"(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (…). Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit (…)."

Art. 1391 alin. (1) C. civ. stabileşte că, "în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială sau socială".

Conform art. 2224 alin. (2) C. civ., "asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limita obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare".

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x/06.04.2017, reclamantul a necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, tabelul rezervelor de daună poate fi folosit cu valoare orientativă, deoarece nu are valoare obligatorie, dispoziţiile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 impunând, la stabilirea daunelor morale în cazul vătămării corporale, luarea în considerare a legislaţiei şi jurisprudenţei din România.

Astfel, în lipsa unor criterii legale de apreciere a cuantumului daunelor morale, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică, fără îndoială şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat atenuarea suferinţelor morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

În prezenta cauză, în urma accidentului de circulaţie în care a fost implicat, reclamantul a suferit o vătămare corporală, suportând leziuni ele căror efecte au continuat să se producă un interval de timp semnificativ după eveniment.

Înalta Curtea apreciază că suma stabilită de instanţa de fond pentru compensarea materială a prejudiciului moral suferit de către reclamant, este corectă în raport cu tipul vătămării, durata tratamentului spitalicesc şi al celorlalte zile de îngrijire medicală.

Valoarea despăgubirilor trebuie să asigure o acoperire echitabilă şi rezonabilă a prejudiciului, în limita plafonului legal de garantare, iar nu una derizorie în raport de consecinţele vătămării.

Faţă de susţinerile recurentului că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu preia funcţiile asigurătorului, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 prevăd că FGA efectuează plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, garantând în limita prevăzută de lege plata creanţelor acestora.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 688 din 24 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.