Extraordinary appeal for annulment inadmissible for failure to invoke specific procedural irregularities under Art. 503 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the extraordinary appeal for annulment (contestație în anulare) filed by the claimant against its own prior 2020 decision, leaving the dismissal of the original cassation appeal in force. The dispute arose from a procedural challenge where the claimant alleged a denial of the right to defense due to a hearing date discrepancy and a disputed payment of the judicial stamp duty; however, the court found that the claimant was present at the validly scheduled hearing and that the stamp duty was recorded as paid. The decisive legal basis was Article 503 of the Code of Civil Procedure, which restricts this exceptional remedy to strictly limited procedural irregularities, such as lack of legal summons or specific cassation errors; because the claimant's arguments did not fit these narrow grounds and instead targeted the merits of the decision, the court held the appeal inadmissible under Article 508.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 din C. proc. civ, art. 508 din C. proc. civ; Extraordinary appeal for annulment inadmissible for failure to invoke specific procedural irregularities under Art. 503 CPC: The dispute arose from a procedural challenge where the claimant alleged a denial of the right to defense due to a hearing date discrepancy and a disputed payment of the judicial stamp duty; however, the court found that the claimant was present at the validly scheduled hearing and that the stamp duty was recorded as paid. The decisive legal basis was Article 503 of the Code of Civil Procedure, which restricts this exceptional remedy to strictly limited procedural irregularities, such as lack of legal summons or specific cassation errors; because the claimant's arguments did not fit these narrow grounds and instead targeted the merits of the decision, the court held the appeal inadmissible under Article 508.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive section as the procedural basis for dismissing the contestation in annulment as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea contestată
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 6289 din 25 noiembrie 2020, a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 730 din 24 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, prin care s-a respins cererea de revizuire, aceasta nefăcând parte din categoria celor supuse recursului.
2. Contestaţia în anulare exercitată
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare revizuenta A., fără să încadreze în drept criticile formulate.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că deşi a intenţionat să nu achite taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, având în vedere Legea nr. 448/2000, a achitat-o imediat după ce a primit citaţia din data de 17.09.2019, însă a fost acuzată că nu ar fi plătit această taxă.
Totodată, a susţinut că i s-a judecat cauza la 12 noiembrie 2020, deşi primise citaţie pentru data de 25 noiembrie 2020, întrucât nu i s-a acordat dreptul la apărare, termen la care a fost întrebată dacă lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Art. 503 din C. proc. civ., prevede:
(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" .
În cauză, contestatoarea nu a invocat niciunul dintre aceste motive prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.. Cu toate acestea, se constată că singurul termen de judecată fixat în cauză a fost cel din 25 noiembrie 2020 (cele două cereri de preschimbare a acestui termen fiind respinse), când contestatoarea a fost prezentă şi cauza a fost soluţionată, iar în practicaua deciziei pronunţate a fost consemnat faptul că s-a achitat taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitate.
Or, se reţine că legiuitorul a statuat că pe calea contestaţiei în anulare nu pot fî valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict şi limitativ de dispoziţiile legale sus-menţionate, iar nu referitoare la nemulţumirea părţii privind dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Fiind o cale de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, aşa cum s-a arătat, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, în caz contrar fiind inadmisibilă.
Din modul de redactare, dar şi din conţinutul motivelor contestaţiei în anulare, invocate în mod formal, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluţionată cauza, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi Stanca Popescu c România), ceea ce nu este cazul în speţă.
În concluzie, se constată că, în cauză, contestatoarea nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, textul legal fiind de strictă interpretare şi aplicare.
Prin urmare, neputând fi identificate critici care să atragă incidenţa prevederilor art. 503 din C. proc. civ., se constată că nu este întrunită niciuna dintre ipotezele juridice reglementate de acest text de lege.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse şi ţinând seama de dispoziţiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 6289 din 25 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.