Suspension ruling stands as appeals challenging interim removal stay become moot after merits decision

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Prim-Ministrul României, a solicitat suspendarea Deciziei nr. 274/09.07.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 603/09.07.2020 privind eliberarea reclamantei din funcţia de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1175 din 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul prim Ministrul României, B., intervenientul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, intervenientul Ministerul Culturii, şi intervenientul C., a suspendat executarea Deciziei nr. 274/09.07.2020 emisă de Prim-Ministrul României până la pronunţarea instanţei de fond, şi a respinge cererile de intervenţie accesorie, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 1175 din 10 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, recurentul-pârât Prim-Ministrul României şi recurentul-intervenient Ministerul Culturii au declarat recurs.

3.1. Recurentul-pârât Prim-Ministrul României, în motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a respins excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare a efectelor Deciziei Prim-ministrului nr. 274/2020, apreciind că cererea de chemare în judecată îndeplineşte această condiţie.

Recurentul a apreciat ca fiind nelegală soluţia instanţei de fond şi prin raportare la constatările acesteia potrivit cărora în speţă s-ar fi înregistrat toate condiţiile impuse de prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a fi pronunţată o soluţie de suspendare a Deciziei Prim-ministrului nr. 274/2020.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, întrucât "reprezintă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a deciziei pârâtului împrejurarea că din conţinutul acestuia nu se poate identifica situaţia de fapt ce a fost avută în vedere la emiterea acestuia".

Deşi era învestită cu soluţionarea unei cereri de suspendare, şi nu de anulare, a actului administrativ, instanţa de fond a procedat la o analiză cu privire la legalitatea acestuia, încălcând astfel dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Urmare acestei analize, s-a reţinut că în cazul actelor administrative care vizează categoria demnitarilor publici, în lipsa unor dispoziţii speciale, devin aplicabile prevederile generale ale Legii nr. 55/2004, din care se desprinde imperativul motivării actului administrativ.

Critică soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte constatările acesteia potrivit cărora, în speţă, s-ar fi îndeplinit şi condiţia existenţei unei pagube iminente.

3.2. Recurentul-intervenient Ministerul Culturii, în motivarea recursului, arată că în mod netemeinic şi nelegal Curtea de Apel Bucureşti a considerat Decizia Prlm-Ministrului ca nefiind motivată în fapt şi în drept, aplicând în mod greşit normele de drept material (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Motivele de drept sunt amplu descrise în preambulul Deciziei, însuşi judecătorul fondului reţinând faptul că decizia cuprinde "menţiuni referitoare la mai multe articole de lese", cu alte cuvinte exact motivarea în drept a actului administrativ potrivit exigenţelor Codului Administrativ.

Cât priveşte motivarea în fapt, instanţa de fond a nesocotit total prevederile legale care guvernează această procedură.

În mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a considerat că "reprezintă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a deciziei pârâtului împrejurarea că din conţinutul acestuia nu se poate identifica situaţia de fapt ce a fost avută m vedere la emiterea acestuia", interpretând în mod greşit prevederile legale în materie.

În primul rând, judecătorul fondului putea observa faptul că nici din cuprinsul deciziei de numire a intimatei-reclamante în funcţia de director executiv ORDA nu se poate identifica situaţia de fapt care a fost avută în vedere la emiterea acesteia, cu toate acestea acea decizie a fost suficientă pentru a o menţine în funcţie timp de 8 ani, însă, în ceea ce priveşte decizia de eliberare din funcţie socoteşte instanţa de fond că ar fi trebuit motivată suplimentar.

În al doilea rând, potrivit principiului simetriei actelor juridice, complet ignorat în sentinţa a cărei casare o solicităm, atât timp cât decizia de numire în funcţia pe care a deţinut-o reclamanta nu trebuia motivată, considerăm că nici decizia de eliberare din funcţie nu trebuie motivată de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia respectivă.

În al treilea rând, indiciile de nelegalitate pot viza încălcări atât ale normelor de drept procedural, cât şi de drept material, însă este esenţial ca acestea să fie evidente şi să poată fi identificate cu uşurinţă, la nivelul aparenţei în drept.

În speţa dedusă judecăţii nu suntem în prezenţa niciunui indiciu de nelegalitate, cum în mod greşit a considerat judecătorul fondului.

În considerarea celor de mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că actul administrativ în referinţă este emis în conformitate cu dispoziţiile legale, de persoana care are atribuţia legală de numire, respectiv revocare, la propunerea persoanei care are îndreptăţirea legală, act care îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege pentru legala lui emitere.

Prin cererea de suspendare formulată, reclamanta nu a prezentat şi nici dovedit pagubele produse de aplicarea actului administrativ atacat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererile de recurs în raport de probele administrate şi actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Prim-Ministrul României, a solicitat suspendarea Deciziei nr. 274/09.07.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 603/09.07.2020 privind eliberarea reclamantei din funcţia de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 274/09.07.2020 emisă de Prim-Ministrul României până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin prisma criticilor formulate de recurenţi, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 C. proc. civ.

Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

La data examinării recursurilor, Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 1175 din 10.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, la data de 10 noiembrie 2020, respingând-o, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Prim-Ministrul României şi de recurentul-intervenient Ministerul Culturii împotriva sentinţei nr. 1175 din 10 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.