Cassation against a final decision dismissing an ill-formed appeal: inapplicability of the cassation remedy and legality of appellate remedies
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by a county council against the Court of Appeal's decision, thereby rendering the lower court's ruling final and leaving the initial civil judgment from the first instance in force. The dispute arose when the county council, acting in its capacity as a public guard service for county interests, challenged a civil sentence issued by a district court against a municipal authority, subsequently lodging an appeal that the Court of Appeal rejected as inadmissible because it failed to formulate proper illegality critiques required for that stage of litigation. The decisive legal basis for the final dismissal was the violation of the principle of the legality of remedies (Articles 457 and 483 of the Civil Procedure Code, and Article 129 of the Constitution), as the Court of Appeal’s decision dismissing the initial appeal for procedural error was a final, non-appealable order that did not fall within the categories of judgments subject to cassation, rendering any further challenge procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Cassation against a final decision dismissing an ill-formed appeal: inapplicability of the cassation remedy and legality of appellate remedies: The dispute arose when the county council, acting in its capacity as a public guard service for county interests, challenged a civil sentence issued by a district court against a municipal authority, subsequently lodging an appeal that the Court of Appeal rejected as inadmissible because it failed to formulate proper illegality critiques required for that stage of litigation. The decisive legal basis for the final dismissal was the violation of the principle of the legality of remedies (Articles 457 and 483 of the Civil Procedure Code, and Article 129 of the Constitution), as the Court of Appeal’s decision dismissing the initial appeal for procedural error was a final, non-appealable order that did not fall within the categories of judgments subject to cassation, rendering any further challenge procedurally barred.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Applied in conjunction with the main ground to finalize the inadmissibility ruling.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Judeţean Ilfov Serviciul Public de Pază Obiective de Interes Judeţean Ilfov, în contradictoriu cu Primăria Petrăchioaia, a atacat cu apel sentinţa civilă nr. 2541/26.09.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Ilfov, secţia civilă.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 13 din 21 februarie 2019, a respins apelul formulat de apelantul-reclamant ca inadmisibil, reţinând că din examinarea motivelor expuse în cuprinsul căii de atac nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva sentinţei atacate, ci este reluată situaţia arătată în faţa primei instanţei, iar din conţinutul motivelor invocate nu se poate decela nici o critică ce ar putea fi încadrată în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aşa încât respectiva cale de atac nu poate fi recalificată drept recurs.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul-reclamant Consiliul Judeţean Ilfov Serviciul Public de Pază Obiective de Interes Judeţean Ilfov, solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciind că hotărârea atacată este nelegală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de contestator nefiind prevăzută de lege.
1. Asupra admisibilităţii recursului
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată în calea de atac a apelului împotriva împotriva sentinţei nr. 2541/26.09.2018, cale de atac respinsă ca inadmisibilă, întrucât trebuia exercitat recursul şi nu apelul.
Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
În cauză, se reţine că prin recursul formulat s-a urmărit anularea unei decizii care, de asemenea, nu este supusă nici unei căi de atac.
Aşadar, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.
Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Judeţean Ilfov Serviciul Public de Pază Obiective de Interes Judeţean Ilfov împotriva Deciziei nr. 13 din 21 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.