Perempted appeals leave interim injunction for fully reimbursed Avastin intact

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală) a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 80 din 20 iulie 2020, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Casa Naţională de

Asigurări de Sănătate şi excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâţii Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca nefondate.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamant şi a obligat pârâţii la asigurarea pentru reclamant a medicamentului Avastin (DCI Bevacizumabum), pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, până la soluţionarea Dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Ploieşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, invocând, fiecare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi solicitând, fiecare, admiterea căii de atac aşa cum a fost formulată.

4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 80 din 20 iulie 2020, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., text ce reglementează unul din cazurile de suspendare de drept ale judecăţii, care se va relua prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea persoanelor ce urmează a fi introduse în cauză.

La data de 27 ianuarie 2022, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepţiei perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de şase luni.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Instituţia perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancţiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, vreme îndelungată.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Din conţinutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecăţii pricinii, conform încheierii de şedinţă din data de 12 noiembrie 2020, de când a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de şase luni şi nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. şi va constata perimarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei nr. 80 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.