Cassation nullity for failure to substantiate statutory grounds in constitutional court procedural challenge

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei - B., a chemat în judecată pe pârâta Curtea Constituţională a României, solicitând obligarea acesteia să răspundă punctual la solicitările din cadrul demersului înscris inclusiv sub titlu de procedură prealabilă intitulat "CERERE INCIDENTALĂ (art. 123 noul C. proc. civ., art. 53 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 actualizată) şi să repună administrativ pe rol cauzele x, ce s-au aflat pe rolul Curţii Constituţionale a României - toate cu termen de judecată la data de 23 mai 2019, ora 0900, întrucât acestea nu s-au soluţionat conform prevederilor legale.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 43 din 25 mai 2020, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâta Marea Lojă Naţională din România, şi, totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă,

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei - B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,4,5,6,7 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenţii au susţinut că a atacat alineatul al doilea (punctul 2) din dispozitivul sentinţei atacate, apreciind că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare de către Curtea Constituţională a fost însuşită de către instanţă.

Potrivit recurenţilor, judecătorul fondului nu avea dreptul să se pronunţe pe fondul cauzei. (excepţia inadmisibilităţii) întrucât cererea de recuzare formulată împotriva acestuia la data de 20.01.2020 nu s-a soluţionat în mod irevocabil, Dosarul nr. x/2019 fiind pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu termen la data de 26.01.2021, apreciind astfel că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 din C. proc. civ.

În continuare, au arătat că formularea cererii de recuzare a fost generată de respingerea probei privind relaţiile solicitate de la Marea Lojă, aşa încât invocă nulitatea respingerii acestei probe solicitate de reclamanţi, aspect consemnat în încheierea din 20.01.2020, când s-a ignorat autoritatea de lucru judecat, excepţie ridicată de reclamanţi în susţinerea acestei cereri. Precizează că prin respingerea acestei probe s-a anulat scopul cererii modificatoarea/completatoare din 08.12.2019, subliniind că cererea de recuzare nu s-a soluţionat irevocabil, aşa încât sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 (motive contradictorii) şi 7 (încălcarea autorităţii de lucru judecat invocată) din C. proc. civ.

Totodată, au făcut trimitere la cele precizare în acţiune la pct. 2 lit. b), dar este prezentat altfel în partea de început a sentinţei atacate - pagina 2 rândurile de sus 3-11, cu trimitere la declaraţiile de martori, apreciind că judecătorul fondului a amestecat susţinerile principale ale reclamanţilor cu aspectele punctate în paranteze, rezultând un fapt nereal, aberant, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., pentru că respectivul raţionament a avut rolul în admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Or, în contextul în care Curtea Constituţională a refuzat să le răspundă la cererea incidentală, chiar numai prin prisma acestui singur motiv au apreciat că este nelegală dezlegarea dată de instanţă acestui litigiu, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 din C. proc. civ.. În aceste condiţii, invocând prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, a apreciat că prima instanţă a adăugat la lege, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din cod.

Au precizat că în cauză nu au atacat efectiv vreo hotărâre judecătorească a Curţii Constituţionale, ci a solicitat repunerea pe rol a cauzelor în care au fost autorii excepţiilor de neconstituţionalitate ce s-au judecat cu vădit viciu procedural la data de 23.05.2019 şi pentru că nu au primit un răspuns de la Curtea Constituţională la demersul lor au atacat această lipsă de răspuns, legiuitorul nelimitând posibilitatea de atac a refuzului nejustificat de rezolvarea a unei cereri.

În opinia acestora, instanţa se contrazice pentru că trece în revistă cererile reclamanţilor solicitate Curţii Constituţionale prin cererea incidentală, iar pe de altă parte a reţinut că nu s-au adresat Curţii Constituţionale cu o asemenea cerere, aşa încât este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Or, lipsa de răspuns a respectivei Curţi a generat un raport juridic de drept administrativ susceptibil a fi supus controlului de legalitate în baza Legii nr. 554/2004 actualizată, fiind incident acelaşi motiv de casare sus-menţionat.

Totodată, au considerat că prima instanţă a evitat să se pronunţe pe problematica indusă de antepronunţarea preşedintelui Curţii Constituţionale pe excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (2) din C. proc. civ., antepronunţare indusă voit, fără circumstanţe atenuate cu rol de a împiedica mandatarul să-şi susţină punctul de vedere şi nu s-a pronunţat nici pe efectul acesteia - discriminarea suferită de mandatar pe care a reclamat-o, instanţa nu a obligat Curtea să rectifice nici măcar aspectele aparent nesemnificative solicitate de reclamanţi.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului, cu consecinţa desfiinţării celui de-al doilea alineat al sentinţei atacate, prin care s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.

4. Apărarea intimatei-pârâte Marea Lojă Naţională din România

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Marea Lojă Naţională din România a invocat excepţia nulităţii recursului şi, pe fond, a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Cu privire la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 din C. proc. civ., se reţine că recurentul-reclamant a arătat că nu mai susţine aceste motive, astfel cum rezultă din practicaua deciziei, ci doar motivele circumscrise pct. 4, 6 şi 7 ale acestui text de lege.

Referitor la susţinerile recurenţilor din răspunsul la întâmpinare cu referire la faptul că deşi este menţionat un număr al împuternicirii intimatei, la dosar a fost depusă o altă împuternicire, aspect cu privire la care a invocat excepţia nulităţii, se constată că nu este vorba despre o excepţie şi despre o critică a recurenţilor, care însă nu are legătură cu soluţia care se preconizează în cauză.

Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi nu circumstanţiază în niciun mod criticile lor, în sensul că prima instanţă şi-ar fi depăşit atribuţiile, că hotărârea atacată conţine motive contradictorii ori străine pricinii sau că a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Aceste critici ar fi presupus indicarea în concret în ce mod prima instanţă şi-ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi în ce constă pretinsele motive contradictorii sau străine cauzei, ori încălcarea autorităţii de lucru judecat, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

În speţă, prima instanţă s-a pronunţat asupra inadmisibilităţii acţiunii, iar în considerentele sentinţei a explicitat, din această perspectivă, care sunt actele ce pot forma obiect al acţiunilor în contencios administrativ, considerente pe care însă recurenţii le apreciază greşite în considerarea că nu au atacat efectiv vreo hotărâre a Curţii Constituţionale, ci modul în care s-au luat respectivele hotărâri, criticând, totodată, respingerea probelor de către prima instanţă, cu referire la relaţiile solicitate, care într-un alt dosar au fost admise, aşa încât, în opinia acestora, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcând trimitere şi la declaraţiile de martori, or, prima instanţă s-a raportat la inadmisibilitatea cererii reclamanţilor, iar celelalte critici formulate nu aveau legătură, fiind pe fondul cauzei.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4,6 şi 7 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurenţilor-reclamanţi nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii A. şi B. prin mandatar A. împotriva sentinţei nr. 43 din 25 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.