Tax authority's appeal rejected; court upholds suspension of tax assessment for imminent damage and apparent illegality

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, anularea Deciziei nr. 160/10.07.2020, a Deciziei nr. F-BZ 50/14.02.2020 şi a Raportului de inspecţie fisccală nr. x/14.02.2020, cu consecinţa exonerării de plata obligaţiilor fiscale, precum şi suspendarea executării Deciziei de impunere x/14.02.2020.

În prezenta cauză, instanţa este învestită cu cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 52 din 25 martie 2021, a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/14.02.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acesteia.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, reţinându-se în mod greşit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, formulând, totodată, critici pe fondul cauzei.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, a apreciat că cele reţinute de prima instanţă nu constituie motive pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal întocmit, iar interesul reclamantei de a solicita suspendarea actului atacat nu a fost motivat, instanţa referindu-se sumar doar la aprecierile reţinute de Curtea de Apel Galaţi prin decizia civilă nr. 565/13.08.2020 privind modalitatea în care organul de control a interpretat dispoziţiile legale în materia impozitului pe profit, însă fără a combate în mod real ceea ce au constatat organele de control.

În acest sens, a precizat că, anterior parcurgerii procedurii prealabile, reclamanta a mai formulat o cerere de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şl completările ulterioare, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020 şi care a fost admisă (Sentinţa nr. 37/10.03.2020 a Tribunalului Vrancea).

Referitor la paguba iminentă, de asemenea, a susţinut că prima instanţă a apreciat eronat că este îndeplinită această condiţie, reţinând că executarea integrală a deciziei de impunere ar produce reclamantei o pagubă iminentă şi imposibil de reparat, în condiţiile în care aceasta s-a mărginit să afirme că ar fi afectată derularea planului de reorganizare.

Or, executarea unei obligaţii fiscale stabilite printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate, nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă. Din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Potrivit recurentei, prima instanţă a ignorat apărările instituţiei în totalitate şi nu s-a pronunţat asupra acestora, în vederea realizării scopului prevăzut la art. 237 din C. proc. civ., respectiv al cercetării procesului, sens în care avea obligaţia să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului ia întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul, precizând că nu au fost luate în considerare concluziile scrise formulate de pârâtă, ci doar ale reclamantei.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatei-reclamantei

Prin întâmpinare, intimata-reclamanta A. S.A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/14.02.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acesteia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În cauză, prima instanţă a apreciat că subzistă o aparenţă de nelegalitate a actului atacat, raportat la faptul că în decursul anului 2019, reclamanta a fost supusă unor controale repetate, respectiv trei controale, iar două dintre acestea au constatat că societatea nu datorează bugetului de stat nicio sumă de bani, însă la cel de-al treilea control, care vizează prezenta cauză, s-au reţinut, în sarcina reclamantei, obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 3.469.720 RON, cu titlu de impozit pe profit şi TVA.

În plus, raportat la aceeaşi decizie de impunere, a reţinut că Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 565/13.08.2020 a apreciat existenta cazului bine justificat având în vedere o serie de aspecte invocate, ce vizează încălcarea de către organul fiscal a mai multor dispoziţii legale, care vor fi analizate pe fondul cauzei.

Aşa fiind, se constată că împrejurările amplu şi detaliat descrise în cererea de chemare în judecată şi susţinute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat, având în vedere faptul că societatea reclamantă a fost supusă unor controale repetate în decursul aceluiaşi an (2019), iar cel de-al treilea control a avut concluzii diferite faţă de celelalte două verificări, existând astfel o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ atacat, care rezultă din modul în care au fost interpretate şi aplicate prevederile legale incidente în materia impozitului pe profit de către autoritatea fiscală cu ocazia controalelor efectuate, reclamanta afirmând încălcarea mai multor dispoziţiile legale de către autoritatea pârâtă.

De altfel, criticile recurentei se rezumă la aprecierea că cele reţinute de prima instanţă nu constituie motive pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal întocmit, iar interesul reclamantei de a solicita suspendarea actului atacat nu a fost motivat.

Or, aşa cum s-a arătat, soluţiile diferite date cu ocazia controalelor efectuate la societatea reclamantă în decursul anului 2019 şi modalitatea de interpretare a prevederilor legale incidente demonstrează inconsecvenţa autorităţii fiscale, ceea ce constituie motive suficiente care să contureze existenţa unui caz bine jusitificat, cum corect a sesizat şi judecătorul fondului.

Referitor la susţinerea recurentei legată de interesul reclamantei, care a formulat două cereri de suspendare împotriva aceleiaşi decizii de impunere, în momente diferite (etapa procedurii prealabile, respectiv etapa acţiunii în anulare), iar prin sentinţa nr. 37 din 10.03.2020 Tribunalul Vrancea a admis cererea de suspendare, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere x/14.02.2020, până la pronunţarea instanţei de fond, sentinţă rămasă definitivă prin respingerea recursului ca nefondat de către Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr. 565/13 august 2020, instanţa de control judiciar observă că respectivele cereri de suspendare au temeiuri juridice diferite.

Astfel, prezenta cerere a fost formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei, în condiţiile în care reclamanta a obţinut suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunţarea instanţei de fond, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin sentinţa sus-menţionată, fiind de subliniat, totodată, că până la data soluţionării cererii/cererilor de suspendare nu se soluţionase acţiunea privind anularea deciziei a cărei suspendare se cere.

Or, însăşi edictarea art. 15 din lege evidenţiază faptul că suntem în prezenţa unui mijloc procedural independent de cel instituit de art. 14 şi care poate fi utilizat indiferent dacă cererea întemeiată pe art. 14 a fost admisă sau respinsă.

De altfel, faptul că Legea nr. 554/2004 permite folosirea în mod succesiv a unei cereri întemeiate pe art. 14 şi a unei cereri întemeiate pe art. 15 rezultă şi din interpretarea art. 15 alin. (4) din lege, aşadar nu se poate invoca o lipsă a interesului părţii de a uza de cele două mijloace procedurale, cu atât mai mult o nemotivare a interesului reclamantei de către instanţă, care a citat în mod expres prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

În fine, nu poate fi primită nici critica recurentei, în sensul că prima instanţă a ignorat apărările instituţiei şi nu s-a pronunţat asupra acestora, cu referire la concluziile scrise depuse la dosar, se reţine că judecătorul fondului a demonstrat analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme, şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, aşa încât hotărârea atacată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.. Prin notele scrise formulate de părţi sunt reiterate susţinerile şi apărările din acţiunea introductivă de instanţă, respectiv din întâmpinare, aspecte cunoscute părţilor, iar faptul că nu s-a consemnat în hotărâre depunerea notelor scrise din partea pârâtei reprezintă o simplă eroare, care nu poate conduce la o altă concluzie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, având în vedere cuantumul creanţei stabilite se apreciază că executarea deciziei atacate este de natură să-i producă societăţii intimate o pagubă dificil de reparat ca urmare a lipsirii de o sumă importantă de bani, perturbând funcţionarea acesteia, în sensul că ar exista dificultăţi la obligaţiile de plată scadente, s-ar compromite posibilitatea de redresare şi încetarea contractelor comerciale aflate în derulare, în condiţiile în care societatea se află şi în procedura reorganizării, ceea ce ar conduce implicit la declanşarea procedurii falimentului.

În plus, diminuarea patrimoniului se va produce în baza unui act administrativ în privinţa legalităţii căruia există o îndoială serioasă, ceea ce se circumscrie unui prejudiciu material viitor şi previzibil, în sensul dispoziţiilor legale citate, aşa încât şi această condiţie este îndeplinită.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 52 din 25 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.