Integrity agency's appeal over councillor conflict-of-interest report rejected, annulment upheld

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Vaslui şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din data de 21.07.2017, emis de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 35 din 9 iunie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x din 21.07.2017, emis de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de

Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu cele ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, respectiv ale art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, recurenta a apreciat că nu înlătură conflictul de interese faptul că intimatul s-ar fi abţinut de la vot, după cum rezultă din Ordonanţa de clasare.

Astfel, a arătat că, în raport cu art. 77 din Legea nr. 393/2004, intimatul, în momentul începerii şedinţei de consiliu, avea obligaţia de a anunţa la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii şi de a se abţine de la deliberarea şi adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă, obligaţii pe care nu le-a respectat.

Cu privire la prima obligaţie a susţinut că intimatul nu a declarat la începutul şedinţei, după deschiderea acesteia de către preşedinte, în plenul adunării consilierilor faptul că se află în conflict de interese şi că nu participă la deliberarea şi adoptarea unui anumit proiect de hotărâre aflat pe lista de şedinţă. Prin urmare, această obligaţie incubă personal consilierului aflat în conflict de interese, în temeiul art. 46 din Legea nr. 215/2001 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, dar în cauză este evident că acesta nu a anunţat la începutul dezbaterilor interesul personal în problema supusă dezbaterii, aspect pe care prima instanţă nu l-a menţionat.

Referitor la a doua obligaţie a arătat că abţinerea a de la deliberare şi adoptarea hotărârii presupune ca persoana care a declarat că se află în conflict de interese să nu fie prezenta fizic la momentul discutării chestiunii supuse dezbaterii, or, din probele administrate, nu reiese că intimatul a părăsit sala din proprie iniţiativă ca urmare a obligaţiei ce îi revenea.

În concluzie, a făcut trimitere la două decizii ale acestei instanţe (Decizia nr. 2846/26.10.2016 şi Decizia nr. 3168/15.11.2026 şi a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x din data de 21.07.2017, emis de pârâtă.

Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea reclamantului, reţinând că raportul de evaluare atacat este nelegal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut nerespectarea prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, art. 46 din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare, întrucât reclamantul, în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Banca, ar fi votat în mod favorabil prin adoptarea H.C.L. 9/2014 privind închirierea prin licitaţie publică a păşunilor comunale, deşi avea un interes personal în problema supusă dezbaterii.

În concret, s-a reţinut că reclamantul a beneficiat de pe urma hotărârii deoarece a încheiat contractul de concesiune nr. x/2014, contract în baza căruia a încasat subvenţie.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Conform art. 77 din Legea nr. 161/2003, "Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în (...) Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare".

În temeiul art. 71 din Legea nr. 161/2003, "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, stipulează că, "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine (...) ."

Art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali prevede că,

"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Din prevederile legale menţionate rezultă în mod clar că consilierii nu pot să participe la şedinţa de consiliu şi nici să voteze dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

Însă, în speţă, se reţine că intimatul-reclamant a formulat plângere penală în raport cu conţinutul Procesului-verbal de şedinţă a Consiliului Local al comunei Banca din data de 20.02.2014, din care rezultă că reclamantul, în calitate de consilier local, şi toţi consilierii locali prezenţi la şedinţă, au votat în unanimitate adoptarea H.C.L. nr. 9/2014 privind închirierea prin licitaţie publică a păşunilor comunale, fapte pe care acesta le-a menţionat în plângere ca fiind nereale, contrar celor discutate în respectiva şedinţă.

Instanţa de control judiciar constată că, în cauză, este relevant Referatul întocmit de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui la data de 28 iunie 2019, ca urmare a cercetărilor efectuate în raport cu plângerea penală a reclamantului, în care s-a reţinut că Proiectul Hotărârii Consiliului Local al comunei Banca nr. 9/2014 privind închirierea prin licitaţie publică a păşunilor comunale nu a fost votat în unanimitate, cum în mod fals s-a consemnat Procesul-verbal de şedinţă din data de 20.02.2014, date fiind abţinerile a cel puţin doi consilieri locali: A. şi B..

În acelaşi referat, s-au mai reţinut şi alte aspecte, printre care şi acelea că afirmaţiile din cuprinsul plângerii se confirmă, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "fals intelectual", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 321 din C. pen., că fostul secretar la comunei Banca (C.) a decedat la data de 22.02.2017, conform evidenţelor, şi faptul că Hotărârea Consiliului Local al comunei Banca nr. 9/2014 din 20.02.2014 adoptată a produs efecte doar o perioadă limitată de timp, închirierea suprafeţelor de păşune fiind pe o perioadă de 5 ani, respectiv până în martie 2019, propunându-se, în baza materialului probator şi a conţinutului actului, conform art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, clasarea cauzei penale.

În consecinţă, Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a pronunţat, în dosarul penal nr. x/2017, Ordonanţa de clasare din 11 decembrie 2019.

Prin urmare, în cauză nu se poate reţine încălcarea de către reclamant a prevederilor legale care reglementează conflictul de interese, câtă vreme organul de urmărire penală a reţinut că Procesul-verbal al şedinţei de consiliu local din 20.02.2014, în care s-a consemnat că reclamantul A. ar fi votat adoptarea hotărârii în cauză, conţine date false, în condiţiile în care din probele administrate în dosarul penal s-a reţinut în mod clar că reclamantul s-a abţinut de la votul respectiv.

Or, din moment ce respectivul proces-verbal a fost practic declarat fals, nu rezultă că intimatul-reclamant ar fi fost prezent la dezbaterea proiectului hotărârii adoptate şi că ar fi votat pentru adoptarea acestuia pentru a fi incidente prevederile reţinute în raportul de evaluare.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 35 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.