Claimant's recourse against final appellate ruling held inadmissible in immigration dispute

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Imigrări şi Ministerul Afacerilor Interne, a atacat cu apel sentinţa civilă nr. 248/20.03.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Timiş.

2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin

Deciziei nr. 8 din 1 iulie 2020, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins apelul formulat de apelantul-reclamant ca inadmisibil, reţinând că reclamantul a declarat apel, deşi în hotărârea atacată se menţiona corect posibilitatea atacării cu recurs a acestei hotărâri, aşa încât a apreciat că este inadmisibilă aplicarea dispoziţiilor art. 152 din C. proc. civ. şi calificarea apelului drept recurs, în condiţiile în care conţinutul cererii impune calificarea cererii ca un apel şi nu are nicio menţiune specifică exclusiv recursului, care să permită instanţei să deceleze că intenţia părţii a fost aceea de a declara recurs, iar nu apel.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul A., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii, în fond după casare.

4. Apărările intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, şi, pe fond, respingerea acestei căi de atac ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de contestator nefiind prevăzută de lege.

1. Asupra admisibilităţii recursului

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată în calea de atac a apelului împotriva împotriva sentinţei nr. 248/20.03.2020, cale de atac respinsă ca inadmisibilă, întrucât trebuia exercitat recursul şi nu apelul.

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, se reţine că prin recursul formulat s-a urmărit anularea unei decizii care, de asemenea, nu este supusă nici unei căi de atac.

Aşadar, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 8 din 1 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.