European fund reimbursement dispute where appeal fails for lack of specific legal criticism under cassation requirements

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale A. S.A. Mediaş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene AM POS CCE reprezentată legal prin Ministerul Finanţelor Publice, anularea Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/24.12.2015, revizuită în 15.01.2016 privind proiectul Modernizare Staţia de Turbocompresoare - Şinca şi instalaţii aferente, înregistrată la Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitive sub nr. x/30.08.2016, a Răspunsului nr. x/19.10.2016, emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene la Contestaţia nr. 45045/30.09.2016 formulată de SNTGN A. S.A. Mediaş împotriva Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/24.12.2015 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 649.257,01 RON, refuzată la plată conform Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/24.12.2015, revizuită în 15.01.2016 privind proiectul Modernizare Staţia de Turbocompresoare - Şinca şi instalaţii aferente.

Prin Decizia nr. 895 din 17 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ atacat a admis recursul formulat de reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale A. S.A. împotriva sentinţei nr. 90/2017 din 24 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, considerând, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, că acţiunea reclamantei este admisibilă, în cauză nefiind incidente, în raport de obiect, dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 că dispoziţiileart. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2(1]) lit. c) şi art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 98 din 16 septembrie 2020, pronunţată în fond după casare, a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale A. S.A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a reluat situaţia de fapt, susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de procedură.

Astfel, a apreciat că sentinţa atacată nu a ţinut cont de dispoziţiile privind limitele casării impuse prin decizia de casare, nefăcând vreo trimitere la constatările din această decizie, şi nu a observat că autoritatea pârâtă a trecut la remedierea situaţiei doar după ce a primit cererea de chemare în judecată, iar aceasta a emis documentele aşa cum a considerat de cuviinţă, impunând masuri sancţionatorii faţa de A..

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii introductive de instanţă şi motivele reţinute în decizia de casare, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei sau că a fost dată cu încălcarea normelor de procedură.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, şi indicarea în concret în ce constă pretinsa încălcare a normelor de procedură, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale A. S.A. împotriva sentinţei nr. 98 din 16 septembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.