Recovery of EU rural funds: Conflict of interest and *ne bis in idem* applicability to parallel penal and administrative proceedings

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 iulie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AFIR anularea actelor administrative reprezentate de Decizia nr. 10145 din 26 martie 2014 privind soluţionarea contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x din 17 februarie 2014 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 1.341.964,87 RON reprezentând cheltuieli afectate de nereguli; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 330/2018 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor contestate.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Prin sentinţa recurată, instanţa de judecata a respins contestaţia aplicând in mod greşit art. 28 C. proc. civ..penala privind autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale in procesul civil, iar motivarea, in ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a prevederilor acestui articol, este contradictorie.

Astfel, prin sentinţa penala nr. 453/2015 pronunţata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. x/2014, definitiva prin decizia penala nr. 833/09.05.2017 a Curţii de Apel Craiova, s-a dispus condamnarea inculpaţilor B., C., D. si E. la cate o pedeapsa rezultanta de cate 3 ani si 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionata a executării pedepsei, pentru mai multe infracţiuni, printre care si infracţiunea privind folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A fost admisa acţiunea civila formulată în procesul penal de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D. şi B. şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.343.964,87 RON despăgubiri civile cu majorări de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului principal conform dispoziţiilor art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale -Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale de către inculpatul E., prin achitarea debitului de 61.720,28 RON conform ordinului de plată din data de 10.02.2015.

În speţa de fata, într-adevăr, sunt aplicabile dispoziţiile art. 28 alin. (1) teza. 1 C. proc. pen.. Având in vedere insa faptul ca reprezentantul A. S.R.L. a fost condamnat pentru infracţiuni privind folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rezulta ca hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat in ceea ce priveşte acţiunea civilă, privind existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o.

Contrar dispoziţiilor de drept material enunţate mai sus, instanţa de contencios administrativ consideră ca nu este ţinuta de hotărârea definitiva a instanţei penale, astfel ca pronunţa in cauza o hotărâre nelegala.

Singurul aspect cu care a fost investita prin contestaţia de fata instanţa de contencios administrativ a fost anularea actelor administrative emise de APDRP (AFIR). Facand in mod corect aplicarea art. 28 C. proc. civ., instanţa de fond trebuia sa invoce din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat si sa constate nulitatea actelor administrative emise de APPRP (AFIR) ulterior începerii urmăririi penale in cauza menţionata mai sus si respectiv constituirii ca partea civilă in procesul penal a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

In fapt, S.C. A. S.R.L. a încheiat in data de 29.12.2009 contractul de finanţare nr. x privind "înfiinţare staţie automata de incubare oua" cu Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) in prezent Autoritatea pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), cu fonduri nerambursabile FEADR si PNDR 2007/2013 Măsura 121 - "modernizare expoatatii agricole".

Autoritatea contractanta a autorizat la plata cheltuieli eligibile in valoare totala de 2.064.561,34 RON decontând din Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala prin PNDR cheltuieli in valoare totala de 1.341.964,87 RON, asa cum rezulta din adresa nr. x/08.08.2012 emisa de CRPDRP 4 SV Oltenia.

Pentru atribuirea contractului de furnizare bunuri (achiziţie de bunuri), beneficiarul A. S.R.L. prin reprezentantul legal al proiectului B. a aplicat procedura de achiziţie prin selecţia de oferte (valoarea fiind mai marc de 50.000 Euro). Prin decizia nr. 80/24.08.2010, reprezentantul proiectului a numit membru Comisiei de evaluare a ofertelor respectiv B. - preşedinte si F. si D. membri. In perioada 20.08.-24.08.2010, s-au depus oferte de la 2 societăţi comerciale, printre care S.C. G. reprezentata de H. care a câştigat aceasta procedura.

Ulterior acestei proceduri, pe rolul Direcţiei Naţionale Anticoruptic - Direcţia Teritoriala Craiova a fost înregistrat dosarul nr. x/2010, in care s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor privind folosirea sau prezentarea cu rca-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Organele de cercetare penala au fost sesizate cu faptul ca, referitor la procedura de achiziţie prin selecţia de oferte din data de 24.08.2010, a fost încălcata legislaţia privind conflictul de interese, in sensul ca între unul dintre membrii comisiei si reprezentantul societăţii comerciale câştigătoare exista gradul 2 de afinitate.

După aproape 2 ani de la înregistrarea acestui dosar pe rolul DNA - D.T. Craiova, reclamantei i-a fost comunicat procesul-verbal de nereguli si stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.01.2013, prin care s-a constituit debitul in suma de 1.341.964,87 RON. S-a imputat de către organele de control faptul ca societatea a încheiat 2 contracte de achiziţii, iar in comisia de evaluare au fost 2 membri aflaţi in conflict de interese. In procesul-verbal menţionat, s-a menţionat si faptul ca reclamanta a fost unui supusa unui "control documentar" ca urmare a Notei de control x/2011 din 31.10.2012.

Prin Decizia nr. 5854/28.02.2013, fost admisa contestaţia formulata de S.C. A. S.R.L. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.01.2013, decizie definitiva in sistemul cailor de atac administrative. Întrucât aceasta decizie nu a fost atacata in fata instanţei de contencios administrativ, procesul-verbal de nereguli si stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.01.2013 a rămas in mod definitiv anulat.

Ulterior, aceeaşi autoritate (APDRP) tot in baza Notei de control x/2011 din 31.10.2012 a întocmit Procesul-verbal de nereguli nr. x/17.02.2014, insa de aceasta data nu s-a mai motivat impunerea ca si creanţa fiscala a sumei de 1.341.964,87 RON, care reprezintă întreaga finanţare obţinută pentru "înfiinţare staţie automata incubare oua".

In data de 20.12.2013, APDRP a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Generala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Craiova faptul ca se constituie parte civila in dosarul penal nr. x/2010 (nr. 8958/63/2014 pe rolul instanţelor de judecata) cu suma de 1.341.964,87 RON reprezentând cuantumul datorat de A. S.R.L. in temeiul Procesul-veral de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.01.2013.

In mod cu totul greşit, APDRP s-a constituit parte civila cu suma stabilita in Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.01.2013, întrucât prin Decizia nr. 5854/28.02.2013 a fost admisa de către Comisia de contestaţii din cadrul APDRP contestaţia împotriva acestui proces-verbal, acesta fiind deci in mod definitiv anulat.

Astfel, pentru a evita o eventuala tragere la răspundere, reprezentanţii APDRP au emis Procesul-verbal de nereguli nr. x/17.02.2014 in care se consemnează, in baza aceloraşi argumente si invocând aceeaşi Nota de control x/2011 din 31.10.2012, faptul ca societatea este obligata sa restituie finanţarea obţinută pentru proiectul indicat mai sus, cu toate ca, la acea data era începută in cauza urmărirea penala si APDRP se constituise parte civila.

Acest aspect rezulta si din a doua adresa nr. x/28.01.2015 emisa de AFIR (fosta APDRP) si depusa in dosarul penal menţionat mai sus, in care se consemnează faptul ca se constituie parte civila cu suma de 1.341.964,87 RON indicând, de aceasta data, Procesul-verbal de nereguli si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014.

Având în vedere faptul ca prejudiciul cauzat bugetului de stat, a cărui existenta si cuantum au fost stabilite în procesul penal, cu atât mai mult cu cât, în procesul penal, s-a procedat la luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea atât a inculpaţilor, cat si a părtii responsabile civilmente S.C. A. S.R.L., recurenta a considerat că sentinţa recurată este nelegală, deoarece consolidează existenta a 2 titluri executorii in numele societăţii, respectiv sentinţa penala nr. 453/2015 pronunţata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. x/2014 definitiva prin decizia penala nr. 833/09.05.2017 a Curtii de Apel Craiova, precum si procesul-verbal de nereguli nr. x/17.02.2014.

In mod paradoxal, instanţa de fond nu a administrat nicio probă in cadrul dosarului, respingând cererea de probatoriu, fără să indicele motivele respingerii.

In procesul-verbal de nereguli atacat, intimata a considerat ca se impune achitarea sumei de 1.341.964,87 RON ca fiind cheltuieli afectate de nereguli, APRDP însuşindu-si punctul de vedere al DLAF, in care era menţionat faptul ca s-a constatat existenta unui conflict de interese in cadrul procedurilor de achiziţie a bunurilor si lucrărilor. Asa cum a arătat, instanţa de fond a ignorat faptul ca recurenta a efectuat toate demersurile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, in sensul ca realizat proiectul in procent de 100 %.

In drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâta AGENTIA PETNRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte afirmaţia recurentei referitoare la motivarea contradictorie a hotărârii raportat la aplicarea art. 28 C. proc. pen., intimata a arătat că instanţa de fond a prezentat motivele pentru care a înţeles să respingă acţiunea recurentei-reclamante, analizând fiecare dintre aspectele susţinute de aceasta ca şi temei al nelegalităţii actelor administrative atacate. Împrejurarea că aceasta a înţeles să dea valoare susţinerilor pârâtei atât din întâmpinare cât şi din susţinerile părţilor din şedinţa publică, nu conduce la ideea că hotărârea în cauză este nemotivată, ci doar la concluzia că aspectele prezentate în apărare corespund prevederilor legale şi contractuale încălcate de beneficiarul FEADR.

De asemenea, prima instanţă a apreciat că, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., criticile de netemeinicie care vizează actele administrative emise de AFIR, invocate prin cererea de chemare în judecată, sunt nefondate, ţinând cont de soluţia pronunţată în cauza penală nr. 8958/63/2014 şi în care a fost reţinut faptul că procedura de achiziţie a fost viciată prin prezentarea acelor documente nereale referitoare la imparţialitatea membrilor comisiei de evaluare (conflictul de interese). Astfel, faţă de aceste aspecte, în cuprinsul hotărârii recurate nu există nicio motivare contradictorie.

În ceea ce priveşte afirmaţia recurentei referitoare la interpretarea si aplicarea greşită a art. 28 C. proc. pen., intimata a arătat că, în urma verificărilor documentare efectuate şi identificarea neregulii referitoare la conflictul de interese, AFIR a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014, în baza art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

Totuşi, faptele reprezentantului legal şi a celorlalte persoane implicate au fost apreciate de organul de cercetare penală (DNA) ca fapte ce depăşesc sfera neregulii încadrându-le la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea faptelor de corupţie, respectiv ca săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea credinţa de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, fapta având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Astfel, ne aflăm în situaţia în care beneficiarul FEADR a contestat pe calea contenciosului administrativ titlul de creanţă prin care a fost identificată neregula iar aceeaşi neregulă, apreciată însă ca fraudă de organul de cercetare penală, a fost soluţionată şi pe latură penală.

În cursul judecăţii prezentei cauze, judecătorul fondului, apreciind că între cele două cauze există evidente similitudini, iar hotărârea penală ar avea o înrâurire majoră asupra pricinii civile, a suspendat judecata în temeiul art. 413 alin. (2) C. proc. civ.

După finalizarea cauzei penale nr. 8958/63/2014, prin pronunţarea Deciziei nr. 833 din data de 09 mai 2017 de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prezenta pricină a fost repusă pe rol, iar completul de judecată, în mod temeinic şi legal a apreciat incidenţa art. 28 C. proc. pen., deoarece situaţia de fapt şi persoanele responsabile de acea situaţie a fost deja clarificată în cauza penală.

Astfel cum statuează C. proc. pen. în urma exercitării acţiunii penale sau a acţiunii civile, în cadrul procesului penal, anumite persoane apar ca titulare de drepturi şi obligaţii, căpătând calitatea de părţi iar partea responsabilă civilmente va fi chemată în procesul penal să răspundă din punct de vedere civil, pentru sau alături de învinuit/inculpat, deci potrivit legii civile, pentru pagubele provocate de acesta.

În concluzie, în cauza penală nr. 8958/63/2014 este stabilit în mod definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea credinţa de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, fapta având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (conflictul de interese mascat de acte nereale care au condus către încheierea contractelor de achiziţii ca vinovat reprezentantul legal al beneficiarului, respectiv doamna B., alături de partea responsabilă civilmente A. S.R.L..

În prezenta cauză, există titlul de creanţă contestat care concluzionează că reprezentantul legal al beneficiarului FEADR, respectiv doamna B., alături de membrii comisiei de achiziţii, au viciat procedura de achiziţii prin prezentarea unor declaraţii nereale referitoare la conflictul de interese, astfel că A. S.R.L. a încasat, cu titlu de finanţare comunitară, sume de bani în baza acestor achiziţii.

Or, în situaţia în care temeinicia actului administrativ (existenţa neregulii şi a prejudiciului) a fost tranşată de instanţa penală, iar legalitatea emiterii acestui titlu de creanţă a fost cercetată în raport de criticile invocate prin cererea de chemare în judecată şi apreciate ca nefondate, evident că soluţia nu putea fi alta decât cea dispusă prin sentinţa recurată. Pe cale de consecinţă, judecătorul fondului, contrar susţinerilor recurentei, a interpretat şi aplicat în mod legal prevederile art. 28 C. proc. pen., existând autoritate de lucru judecat asupra situaţiei de fapt şi asupra făptuitorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi ale art. 490 C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, in speţa de fata, s-au încălcat prevederile articolului 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO, deoarece societatea a fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi problema, în două seturi separate de proceduri, respectiv in materie penala prin sentinţa penala nr. 453/2015 pronunţata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. x/2014 definitiva prin decizia penala nr. 833/09.05.2017 a Curţii de Apel Craiova si in materie administrativ-fiscala conform Deciziei nr. 2126/11.03.2014 emisa de APDRP si Procesului-verbal de nereguli si stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014.

Sancţiunile penale şi sancţiunile administrative au fost dispuse de către autorităţi diferite, fără ca procedurile să fie în vreun fel conectate, ambele seturi de proceduri şi-au urmat separat propriul curs în mod independent una faţă de cealaltă. Mai mult decât atât, niciuna dintre sancţiunile dispuse nu a fost luată în considerare de către cealaltă instanţă sau autoritate la determinarea gravităţii sancţiunii şi nici nu a existat vreo altă interacţiune între autorităţile competente.

Situaţia de fapt reţinuta atât in procesul-verbal de nereguli nr. x/17.02.2014 cat si in sentinţa penala nr. 453/2015 este identica, in sensul ca societatea a incheiat 2 contracte de achiziţii, iar in comisia de evaluare au fost 2 membrii aflaţi in conflict de interese, fapt ce a condus, în materie penala, la condamnarea inculpaţilor B., C., D. si E. la cate o pedeapsa rezultanta de cate 3 ani si 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionata a executării pedepsei, pentru mai multe infracţiuni, pentru infracţiunea privind folosirea sau prezentarea cu rea-credinţâ de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, A. S.R.L. in calitate de parte responsabila civilmente a fost obligata la plata sumei de 1.341.964,87 Iei despăgubiri civile cu majorări de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului principal conform dispoziţiilor art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Pe de altă parte, în materie fiscală, prin Procesul-verbal de neregului si stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.01.2013, s-a constituit debitul in suma de 1.341.964,87 RON in sarcina societăţii retinandu-se de către organele de control faptul ca societatea a incheiat 2 contracte de achiziţii, iar in comisia de evaluare au fost 2 membrii aflaţi in conflict de interese.

Se poate constata fara echivoc identitatea de parti, obiect si prejudiciu. Conform jurisprudenţei CEDO [R. T. c. Elveţiei şi Nilsson c. Suediei, decizia Nykănen, u Taxquet c. Belgiei [GC], nr. 926/05, § 83, CEDO 2010, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului hotărârea în cauza A şi B. c. Norvegiei (cererile nr. 24130/11 şi 29758/11)] este evident că, în ceea ce priveşte faptele sancţionate atât în materia dreptului penal, cât şi în cea a dreptului administrativ, metoda cea mai sigură pentru a se asigura respectarea articolul 4 din Protocolul nr. 7 este de a prevedea, într-o etapă corespunzătoare, o procedură la un singur nivel care sa reunească ramurile paralele ale regimului juridic care reglementează activitatea în cauză, astfel încât diferitele nevoi urmărite de societate în răspunsul său la infracţiune să fie adresate în cadrul unui singur proces.

Cu toate acestea, articolul 4 din Protocolul nr. 7 nu exclude desfăşurarea procedurilor duble, chiar şi până la finalizarea lor, impunandu-se insa sa fie îndeplinite anumite condiţii. În special, pentru a convinge Curtea de lipsa repetării judecării sau a pedepselor (bis) interzisă prin articolul 4 din Protocolul nr. 7, statul-pârât trebuie să demonstreze în mod convingător că procedurile duble din respectiva cauză au fost unite de o "relaţie materială şi temporală suficient de strânsă".

Cu alte cuvinte, trebuie să se demonstreze că acestea au fost combinate pentru a fi integrate într-un ansamblu coerent. Acest lucru înseamnă nu numai că scopurile urmărite şi mijloacele utilizate pentru realizarea acestui obiectiv trebuie să fie în substanţă complementare şi să prezinte o legătură temporală, dar, de asemenea, că posibilele consecinţe ale organizării tratamentului juridic aplicabil comportamentului în cauză trebuie să fie proporţionale şi previzibile pentru justiţiabil.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 2126/11.03.2014 emisa de APDRP prin care a fost respinsa contestaţia formulata de societate împotriva Procesului-verbal de nereguli si stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014, ce a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Craiova sub nr. x/2014.

Prin hotărârea recurată, instanţa de judecata a respins contestaţia aplicând in mod greşit art. 28 din C. proc. civ. penala privind autoritatea hotărârii penale in procesul civil, iar motivarea, in ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a prevederilor acestui articol, este contradictorie.

Având in vedere insa faptul ca reprezentantul A. S.R.L. a fost condamnat pentru infracţiuni privind folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rezulta ca hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat in ceea ce priveşte acţiunea civilă, privind existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o.

Contrar dispoziţiilor de drept material enunţate mai sus, instanţa de contencios administrativ considera ca "nu este ţinuta de hotărârea definitiva a instanţei penale", astfel ca pronunţa in cauza o hotărâre nelegala.

Singurul aspect cu care a fost investita prin contestaţia de fata instanţa de contencios administrativ a fost anularea actelor administrative emise de APDRP (AFIR), respectiv Deciziei nr. 2126/11.03.2014 emisa de APDRP prin care a fost respinsa contestaţia formulata de societate împotriva Procesului-verbal de nereguli si stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014.

Având în vedere faptul ca prejudiciul cauzat bugetului de stat, a cărui existenta si cuantum au fost stabilite în procesul penal, fiind luate in cadrul acestei proceduri masuri asigurătorii asupra bunurilor mobile si imobile aflate în proprietatea atât a inculpaţilor cat si a părtii responsabile civilmente S.C. A. S.R.L., considera recurenta că este nelegala sentinţa recurată, care consolidează existenta a 2 titluri executorii in numele societăţii, respectiv sentinţa penala nr. 453/2015 pronunţata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. x/2014 definitiva prin decizia penala nr. 833/09.05.2017 a Curtii de Apel Craiova precum si procesul-verbal de nereguli nr. x/17.02.2014.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă

6.1.1. Procedura administrativă

La data de 29.12.2009 între S.C. A. S.R.L. (în calitate de beneficiar) şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în calitate de Autoritate Contractantă) s-a încheiat contractul de finanţare nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală România având ca obiect acordarea de finanţare nerambursabilă pentru proiectul "înfiinţare staţie automată de incubare ouă".

Ulterior încheierii contractului, S.C. A. S.R.L. a demarat procedurile de executare a acestuia, iar în acest sens, prin Decizia nr. 61/19.07.2010 a fost numită comisia de evaluare a achiziţiilor de lucrări care urmau a fi efectuate pe parcursul executării contractului de finanţare având următoarea componenţă: 1) B. - preşedinte; 2) F. - membru; 3) D. - membru. De asemenea, prin Decizia nr. 80/24.08.2010 a fost numită comisia de evaluare a achiziţiilor de bunuri (utilaje şi echipamente fără montaj, mijloace de transport - autoutilitare) care urmau a fi efectuate pe parcursul executării contractului de finanţare având următoarea componenţă: 1) B. - preşedinte; 2) F. - membru; 3) D. -membru.

Pe perioada de executare a contractului de finanţare, reclamanta a efectuat procedurile de achiziţii a bunurilor şi lucrărilor, a notificat Autoritatea contractantă cu privire la gradul de implementare a proiectului, etc. De asemenea, Autoritatea Contractantă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, în sensul că a efectuat toate plăţile aferente finanţării.

În anul 2012, APDRP a efectuat un control în ceea ce priveşte executarea contractului de finanţare (efectuat în baza Notei de control DLAF nr. x/2011 din data de 31.10.2012 şi înregistrată la APDRP sub nr. x/06.11.2012 şi a Notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control IRD 0.1 înregistrată sub nr. x/16.11.2012), iar în luna decembrie 2012 reclamantei i-a fost comunicat de către APDRP Proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "înfiinţare staţie automată de incubare ouă" - beneficiar S.C. A. S.R.L., prin care erau constatate nereguli în executarea de către reclamantă a contractului de finanţare menţionat, iar la data de 27.12.2012, societatea a transmis un punct de vedere cu privire la constatările organelor de control prin care a adus la cunoştinţa organelor de control că toate constatările sunt netemeinice şi nelegale.

La data de 07.01.2013, APDRP a întocmit actul administrativ/titlul de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "înfiinţare staţie automată de incubare ouă" - beneficiar S.C. A. S.R.L. înregistrat la APDRP sub nr. x/07.01.2013, prin care i s-a imputat suma de 1.341.964,87 RON reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, iar în baza acestui proces-verbal autoritatea contractantă a emis Notificarea privind descoperirea unui debit înregistrată la APDRP sub nr. x/10.01.2012.

Acest proces-verbal de control a fost întocmit în baza Notei de control a DLAF nr. x/2011 din 31.10.2012 înregistrată la APDRP sub nr. x/06.11.2012.

Prin Procesul-verbal de control menţionat, organismele din cadrul APDRP şi-au însuşit punctul de vedere al DLAF, potrivit căruia acesta a constatat existenţa unui conflict de interese în cadrul procedurilor de achiziţie a bunurilor şi lucrărilor, constatându-se că între domnul D. (membru al comisiei de evaluare) şi domnul H. (administrator al adjudecatarului S.C. G. SRL) există relaţie de afinitate de gradul al II-lea, cei doi fiind cumnaţi (dl. D. este căsătorit cu sora dlui H.). De asemenea, organele de control au considerat existenţa unui conflict de interese între membrii comisiei de evaluare dl. F. şi dl. D., pe de o parte şi adjudecatarul licitaţiei pentru achiziţia de bunuri şi lucrări, respectiv S.C. G., pe de altă parte; în acest sens, organele de control au reţinut că soţia domnului F., dna. I. a fost angajată a S.C. G. în perioada 23.11.2008-19.10.2009, iar dl. D. a fost angajat al S.C. G. în perioada 01.09.2007-14.05.2010.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x/07.01.2013 şi a Notificării privind descoperirea unui debit înregistrată la APDRP sub nr. x/10.01.2012, reclamanta a formulat, în temeiul art. 46 şi urm. din O.U.G. nr. 66/2011 contestaţie administrativă, iar prin Decizia de soluţionare a contestaţiei formulate de subscrisa înregistrată sub nr. x/28.02.2013 a fost admisă contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. şi au fost anulate actele administrative menţionate.

Ulterior, în baza Notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control IRD 0.1 nr. 41.928/16.12.2013 aprobată de Directorul General al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, o echipă de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a neregulilor rezultate ca urmare a primirii adresei ref. la Dosarul nr. x/2010 din 06.12.2013, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova si înregistrata la" APDRP sub nr. x/10.12.2013 si din nota de control DLAF nr. x/2011 din 31.10.2012, înregistrată la APDRP sub nr. x/06.11.2012, nereguli ce se referă la existenţa unui conflict de interese în procesul de atribuire a contractelor pentru furnizarea de bunuri (utilaje şi echipamente fără montaj, mijloace de transport, alte achiziţii specifice - Autoutilitară pentru transport pui, Autoutilitară pentru transport ouă dotată cu sistem de frig) şi lucrări (construcţii şi instalaţii; montaj utilaj tehnologic; utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj, utilaje Şi echipamente fără montaj, mijloace de transport, alte achiziţii specifice).

Această verificare a fost efectuată cu scopul de a stabili existenţa neregulii şi cuantumul creanţei bugetare comunicate în Nota de Control DLAF nr. x/2011 din 31.10.2012 înregistrată la APDRP sub nr. x/6.11.2012 si a adresei referitoare la Dosar nr. x/2010 din 06.12.2013, emisa de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova si inregistrată la APDRP sub nr. x/10.12.2013, vizând în principal verificarea atribuirii contractelor de achiziţii în concordanţă cu prevederile legale şi procedurale (respectiv existenţa unor conflicte de interese în etapa de atribuire atât a contractului pentru furnizarea de bunuri cât şi a contractului de execuţie lucrări către S.C. G. SRL).

Cu privire la controlul actual efectuat în anul 2014 de APDRP în ceea ce priveşte executarea contractului de finanţare (control efectuat în baza Notei de control DLAF nr. x/2011 din data de 31.10.2012 şi înregistrată la APDRP sub nr. x/06.11.2012 şi a Notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control IRD 0.1 înregistrată sub nr. x/16.12.2013), prin adresa înregistrată la APDRP sub nr. x/06.02.2014 le-a fost comunicat Proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "Înfiinţare staţie automată de incubare ouă" - beneficiar S.C. A. S.R.L., prin care erau constatate nereguli în executarea contractului de finanţare menţionat.

Prin Proiectul de proces-verbal, organele de control au constatat că între dl. D. (membru în comisia de evaluare) şi domnul H. (administrator al adjudecatarului S.C. G. SRL) există relaţie de afinitate de gradul al ll-lea, cei doi fiind cumnaţi (dl. D. este căsătorit cu sora dlui H.). De asemenea, organele de control au considerat existenţa unui conflict de interese între membrii comisiei de evaluare dl. F. şi dl. D., pe de o parte şi adjudecatarul licitaţiei pentru achiziţia de bunuri şi lucrări S.C. G.. În acest sens, organele de control au reţinut că soţia domnului F., dna I. a fost angajată a S.C. G. în perioada 23.11.2008-19.10.2009, iar dl. D. a fost angajat al S.C. G. în perioada 01.09.2007-14.05.2010.

Ulterior, reclamantei i-a fost comunicat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014, iar împotriva acestui proces-verbal reclamanta formulat contestaţie administrativă ce a fost înregistrată la APDRP sub nr. x/11.03.2014, ce a fost respinsă prin Decizia înregistrată la APDRP sub nr. x/26.03.2014.

În motivarea soluţiei de respingere a contestaţiei, organele de soluţionare din cadrul APDRP au reţinut următoarele:

1) conform cercetărilor efectuate de echipa de control din cadrul DLAF, s-a constatat existenţa unui conflict de interese între dl. D. (membru în comisia de achiziţii) şi dl. H. (reprezentantul legal al S.C. G. - adjudecatar), motivat de faptul că între aceştia există relaţie de afinitate, în sensul că dl. D. este căsătorit cu sora dlui H.;

2) conform cercetărilor efectuate de Direcţia Naţională Anticorupţie s-a constatat că reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L. şi preşedinte al comisiei de analiză şi evaluare a ofertelor a utilizat documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete în cadrul executării contractului de finanţare încheiat cu APDRP care au avut ca efect inducerea în eroare a funcţionarilor din cadrul APDRP care au verificat legalitatea şi conformitatea procedurilor de atribuire derulate în cadrul proiectului cu finanţare din fonduri europene;

3) procedurile de achiziţie au fost viciate fiind afectate de existenţa conflictului de interese, iar autoritatea contractantă şi-a rezervat, prin decizia de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal din 2012 dreptul de a demara procedura de recuperare a debitului primit cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă îl constituie anularea actelor administrativ - fiscale reprezentate de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 10145/26.03.2014 privind proiectul "înfiinţare staţie automată de incubare ouă" - beneficiar S.C. A. S.R.L. .

6.1.2. Procedura penală

Actele administrative atacate in cauza au fost emise avand la baza dosarul nr. x/2010 al DNA, dosar in care, prin rezolutia din data de 07.10.2013 s-a inceput urmarirea penala cu privire la D. si B. pentru faptul ca acestia au prezentat functionarilor APDRP doua declaratii false, inexacte sau incomplete, in vederea obţinerii pe nedrept de fonduri publice nerambursabile de care a beneficiat reclamanta si care au dus la avizarea favorabila de către parata a procedurilor si contractelor de bunuri nr. x/27.08.2010 si de antrepriza nr. 68/23.07.2010, eroare fără de care nu ar fi fost declarate eligibile cheltuielile aferente acestor contracte încheiate cu S.C. G., aşa cum se retine in dosarul penal.

Aşadar, procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 17.02.2014 a fost întocmit tocmai ca urmare a adresei DNA referitoare la dosarul penal mentionat, adresa emisa la data de 06.12.2013 de DNA-Serviciul Teritorial Craiova si înregistrată la APDRP sub nr. x/10.12.2013 si avand la baza nota de control DLAF nr. x/2011 din 31.10.2012 înregistrată la APDRP sub nr. x/06.11.2012.

Prin ordonanţa din data de 17.04.2014, DNA - Serviciul Teritorial Craiova a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării urmăririi penale faţă de C., B. şi D. pentru continuarea urmăririi penale, dosarul fiind înregistrat cu nr. x/P/2014.

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din 05.06.2014, DNA - Serviciul Teritorial Craiova a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D., C. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau de bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, înşelăciune, fals în declaraţii.

Infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D., C. şi B. au privit şi încheierea şi derularea contractului de finanţare nr. x/29.12.2009 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală România având ca obiect acordarea de finanţare nerambursabilă pentru proiectul "înfiinţare staţie automată de incubare ouă".

Prin acelaşi rechizitoriu s-a reţinut că prin atribuirea în mod nelegal a fondurilor nerambursabile FEADR şi Sapard pentru implementarea proiectului "înfiinţare staţie automată de incubare ouă", contractul de finanţare nr. x/29.12.2009, s-a adus un prejudiciu de 1.276.835 RON compus din contribuţie din fonduri UE şi contribuţie publică naţională de la bugetul de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit constituindu-se ca parte civilă.

În urma înaintării rechizitoriului instanţei de judecată, s-a constituit dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Cauza penală a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 453/din 25.06.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2014, prin decizia penală nr. 833/09.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă prin decizia ICCJ nr. 404/18.10.2017 prin care au fost respinse ca inadmisibile recursurile în casaţie.

Prin sentinţa penală susmenţionată, s-au reţinut faptele inculpatei B., constând în aceea că, în cursul executării contractului cadru nr. x din 29.12.2009, pentru realizarea proiectului "Înfiinţare staţie automată de incubare ouă", încheiat între S.C. A. S.R.L. şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a derulării procedurilor de verificare/avizare a dosarelor de achiziţii, de autorizare/decontare a cheltuielilor eligibile, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant legal al proiectului, preşedinte al Comisiei de evaluare a ofertelor şi reprezentant legal al S.C. A. S.R.L. a folosit la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - CRPDRP 4 Sud - Vest Craiova documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete, respectiv: declaraţiile pe proprie răspundere date în nume propriu la data de 06.08.2010 şi 03.09.2010, declaraţiile de imparţialitate/confidenţialitate date de inculpatul D. la datele de 19.07.2010 şi 24.08.2010 şi depuse la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împreună cu dosarele de achiziţii lucrări la datele de 06.08.2010 şi 03.09.2010, prin care au fost induşi în eroare funcţionarii autorităţii centrale care au verificat legalitatea/conformitatea procedurii de atribuire a contractului de antrepriză nr. x/23.07.2010 şi a contractului de bunuri nr. x/28.08.2010, eroare fără de care aceşti funcţionari nu ar fi avizat favorabil procedurile şi contractele menţionate, nu ar fi declarat eligibile cheltuielile aferente contractelor încheiate cu S.C. G. şi nu ar fi dispus decontarea din fonduri nerambursabile, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de folosirea sau prezentarea de cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată în concurs real cu infracţiunea de fals în declaraţii, în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 292 C. pen. din 1969.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul D. în calitate de membru al comisiei de evaluare a ofertelor, în cadrul derulării contractului cadru nr. x/12.06.2009, pentru implementarea proiectului "Extindere adăpost pentru îngrăşarea suinelor în comuna Gogoşu, judeţul Mehedinţi", respectiv a procedurii de achiziţie lucrări şi a procedurii de achiziţie bunuri, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încredinţat inculpatului C. declaraţii false (declaraţiile de imparţialitate/confidenţialitate date în nume propriu la 02.10.2009 şi 25.05.2010), în situaţia în care era cumnat de soră (afin de gradul II) cu administratorul S.C. G. (societate ofertantă şi declarată câştigătoare), pentru a le prezenta la APDRP, în acest fel ajutându-l să obţină pe nedrept fonduri nerambursabile (1.272.343 RON - fonduri comunitare şi 318.086 RON - fonduri din bugetul naţional) şi să-i inducă în eroare pe funcţionarii APDRP care altfel nu ar fi dispus plata/decontarea cheltuielilor. Inculpatul D., în cursul executării contractului cadru nr. x, pentru implementarea proiectului "Înfiinţare staţie automată de incubare ouă", a derulării procedurilor de verificare/avizare a dosarelor de achiziţii, de autorizare/decontare (plată) a cheltuielilor eligibile, în mod repetat dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încredinţat inculpatei B. declaraţiile de imparţialitate/confidenţialitate date la 19.07.2010 şi 24.08.2010 (în situaţia în care era cumnat de soră - afin de gradul II cu administratorul S.C. G., societate ofertantă şi declarată câştigătoare), pentru a le utiliza la APDRP, în acest fel ajutând-o să obţină pe nedrept fonduri nerambursabile comunitare (1.021.468 RON) şi din bugetul naţional (255.367 RON), prin aceasta inducându-se în eroare funcţionarii APDRP ce au verificat legalitatea/conformitatea procedurii de atribuire a contractului de antrepriză nr. x/23.07.2010 şi contractului de bunuri nr. x/27.08.2010, eroare fără de care aceştia nu ar fi dispus decontarea din fondurile nerambursabile a sumei de 1.276.835,30 RON, obţinută pe nedrept de S.C. A. S.R.L.

Ambii inculpaţi au fost condamnaţi la pedeapse cu închisoare sub supraveghere şi de asemenea, a fost admisă acţiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D. şi B. şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.341.964,87 RON despăgubiri civile cu majorări de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului principal conform dispoziţiilor art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

6.1.3. Conexiunea procedurilor

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. (Lg. 134/2010), a dispus suspendarea judecăţii cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AFIR, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Pentru a se pronunţa măsura suspendării, s-a reţinut că infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală, iar ulterior au fost trimişi în judecată inculpaţii D., C. şi B., privesc atribuirea în mod nelegal a fondurilor nerambursabile FEADR şi Sapard pentru implementarea proiectului "înfiinţare staţie automată de incubare ouă", contract de finanţare nr. x/29.12.2009, faptele reţinute în sarcina acestora constituind şi temeiuri faptice ale procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x din data de 17.02.2014 ce a fost intocmit tocmai ca urmare a adresei DNA referitoare la dosarul penal mentionat, adresa emisa la data de 06.12.2013 de DNA-Serviciul Teritorial Craiova si inregistrata la APDRP sub nr. x/10.12.2013 si avand la baza nota de control DLAF nr. x/2011 din 31.10.2012 inregistrata la APDRP sub nr x/06.11.2012.

S-a constatat astfel că infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală, iar ulterior au fost trimişi în judecată inculpaţii D., C. şi B., au o influenţă hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză, respectiv în ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x din data de 17.02.2014, fiind îndeplinite astfel condiţiile prev. art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. (Lg. 134/2010), impunându-se suspendarea judecăţii cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AFIR, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 20.03.2018, faţă de soluţionarea definitivă a cauzei penale.

6.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă şi a apărărilor intimatei-pârâte

În ceea ce priveşte motivul de recurs legat de motivarea contradictorie a primei instanţe, recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă ar fi reţinut inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 28 din C. proc. pen.

Înalta Curte constată că o asemenea reţinere nu se regăseşte în considerentele sentinţei, recurenta-reclamantă aflându-se în eroare; dimpotrivă, prima instanţă a confirmat incidenţa dispoziţiilor art. 28 din C. proc. pen., dar a analizat şi criticile formulate pe fondul cauzei.

Astfel, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.

Recurenta-reclamantă a mai criticat faptul că, în mod paradoxal, instanţa de fond nu a administrat nicio probă in cadrul dosarului, respingând cererea de probatoriu, fără sa indicele motivele respingerii.

Or, cu privire la această critică, Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă de la data de 2 octombrie 2014, prima instanţă a încuviinţat probele solicitate de reclamantă cu înscrisuri, respingând motivat proba cu ataşarea dosarelor de achiziţie; ulterior, prin încheierea de la 17 aprilie 2018, după reluarea judecaţii cauzei, prima instanţă a respins probele solicitate de reclamantă la acel termen (interogatoriu, martori, expertiză), arătând că acestea nu sunt utile cauzei.

Înalta Curte reţine, pe de o parte că, strict din punct de vedere al temeiniciei probelor solicitate, un control al instanţei de recurs nu poate fi exercitat. Pe de altă parte, cât timp recurenta a cerut prin prezentul recurs admiterea acţiunii motivat pe excepţia autorităţii de lucru judecat, administrarea de probatorii devenea lipsită de raţiune juridică.

În ceea ce priveşte restul criticilor, ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 28 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt centrate exclusiv pe aspectul că prima instanţă trebuia să invoce din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat si, pe cale de consecinţă, sa constate nulitatea actelor administrative emise de APPRP (AFIR) ulterior începerii urmăririi penale si constituirii ca parte civilă in procesul penal a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Înalta Curte mai constată că, deşi au fost formulate, atât în cadrul dezbaterilor orale, cât şi generic în cuprinsul memoriului de recurs, afirmaţii ce ar părea să se refere la încălcarea principiului irevocabilităţii actelor administrative şi a principiului proporţionalităţii, însăşi recurenta-reclamantă a statuat ferm în sensul că ceea ce a dorit a fost aplicarea prevederilor art. 28 din C. proc. pen., dar cu o altă consecinţă procedurală decât cea avută în vedere de prima instanţă. Prin urmare, Înalta Curte va analiza cu prioritate acest argument, iar celelalte, numai în măsura în care constată că se va impune din punct de vedere procedural.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a precizat faptul că, în speţă de faţă, s-au încălcat prevederile articolului 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO, deoarece societatea a fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi problema, în două seturi separate de proceduri, respectiv in materie penală, prin sentinţa penala nr. 453/2015 pronunţată de Tribunalul Dolj in dosarul nr. x/2014 definitiva prin decizia penala nr. 833/09.05.2017 a Curţii de Apel Craiova si in materie administrativ-fiscala, conform Deciziei nr. 2126/11.03.2014 emisa de APDRP si Procesului-verbal de nereguli si stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014.

Înalta Curte constată că, înainte de a stabili dacă în prezenta cauză există sau nu o încălcare a principiului ne bis in idem, trebuie să se lămurească câteva chestiuni procedurale.

Recurenta-reclamantă a invocat, aşa cum s-a arătat anterior, greşita aplicare a legii de către prima instanţă, prin aceea că nu a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de prevederile art. 28 din C. proc. pen., cu consecinţa admiterii acţiunii sale şi anulării procesului-verbal de nereguli.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 28 din C. proc. pen. intitulat "Autoritatea hotărârii penale in procesul civil si efectele hotărârii civile in procesul penal":

"(1)Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat in fata instanţei civile care judeca acţiunea civila, cu privire la existenta faptei si a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civila nu este legata de hotărârea definitiva de achitare sau de încetare a procesului penal in ceea ce priveşte existenta prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite."

Or, Înalta Curte constată că textul mai sus citat impune, în faţa instanţei civile învestite ulterior instanţei penale, o putere de lucru judecat cu privire la faptă şi făptuitor, dar cât timp obiectul acţiunii civile din cadrul procesului penal (recuperarea sumei) şi cel al acţiunii din procesul civil (anularea procesului-verbal şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei) nu erau identice, din punct de vedere procesual, instanţa de fond nu putea invoca excepţia autorităţii de lucru judecat, astfel cum este aceasta reglementată de prevederile art. 430 şi 431 din C. proc. civ.

De altfel, procesul civil este guvernat de propriile reguli cât priveşte condiţiile de invocate a excepţiei procesuale a autorităţii de lucru judecat, ceea ce nu înseamnă ignorarea puterii de lucru judecat a hotărârii penale, ci doar că incidentul procesual ca atare al excepţiei nu putea fi invocat ca atare. Astfel, nu putea fi aplicată consecinţa procedurală dorită de recurenta-reclamantă.

Se impune apoi efectuarea unei analize detaliate a principiului ne bis in idem invocat de recurenta-reclamantă, conform celor subliniate în practica Curţii Europene Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa C.E.D.O cu referire la Articolul 4 din Protocolul 7 la Convenţie, conform art. 4 din Protocolul nr. 7 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori:

"1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.

2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 din Convenţie."

CEDO a reţinut că în primul alineat al acestui articol sunt enunţate cele trei componente-cheie ale principiului non bis in idem:

1. cele două proceduri trebuie să fie de natură "penală";

2. acestea trebuie să aibă ca obiect aceeaşi infracţiune;

3. trebuie să fie vorba despre repetarea procedurii penale.

A treia componentă include, la rândul ei, trei elemente: a) a doua procedură trebuie să fie nouă, b). prima decizie trebuie să fie "definitivă" şi c) acesteia nu trebuie să i se aplice excepţia menţionată la paragraful al doilea.

În privinţa naturii penale a procedurilor, Curtea a hotărât că doar calificarea juridică a procedurii în dreptul intern nu poate constitui singurul criteriu relevant pentru aplicabilitatea principiului non bis in idem din perspectiva art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7, întrucât, în caz contrar, aplicarea acestei dispoziţii ar fi lăsată la aprecierea statelor contractante, existând riscul să se ajungă la rezultate incompatibile cu obiectul şi scopul Convenţiei [Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (pct. 522) ].

Aceasta a precizat că sintagma "procedură penală", folosită în textul art. 4 din Protocolul nr. 7, trebuie să fie interpretată în lumina principiilor generale aplicabile expresiei "acuzaţie în materie penală" şi termenului "pedeapsă" care figurează la art. 6 şi, respectiv, la art. 7 din Convenţie.

Conform jurisprudenţei constante a Curţii, existenţa sau nu a unei "acuzaţii în materie penală" trebuie apreciată în funcţie de trei criterii, denumite în mod curent "criteriile Engel" [Engel şi alţii împotriva Ţărilor de Jos; Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei, pct. 53].

Primul este încadrarea juridică a infracţiunii în dreptul intern; cel de-al doilea este însăşi natura infracţiunii; iar cel de-al treilea este gradul de severitate a sancţiunii pe care persoana în cauză riscă să o primească. Criteriile al doilea şi al treilea sunt alternative şi nu neapărat cumulative. Acest lucru nu împiedică totuşi adoptarea unei abordări cumulative, dacă analiza separată a fiecărui criteriu nu permite să se ajungă la o concluzie clară cu privire la existenţa unei acuzaţii în materie penală.

Cu privire la întrebarea dacă procedura administrativă de recuperare a finanţării, prin emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor poate fi calificată ca şi o procedură penală, Înalta Curte consideră că răspunsul este unul negativ.

Astfel, CEDO a reţinut, în mai multe hotărâri, că procedurile de majorare a impozitelor erau de natură "penală" în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 [a se vedea în special Manasson împotriva Suediei (dec.); Rosenquist împotriva Suediei (dec.); Pirttimäki împotriva Finlandei, pct. 45-48; Lucky Dev împotriva Suediei, pct. 51). Această analiză a fost confirmată recent în hotărârile A şi B împotriva Norvegiei (MC), pct. 136-139, şi Jóhannesson şi alţii împotriva Islandei, pct. 43.

Or, aşa cum s-a statuat în cuprinsul acestor hotărâri, ceea ce a determinat această calificare a fost, de exemplu, în hotărârea A şi B împotriva Norvegiei procedura referitoare la impunerea unei sancţiuni fiscale de 30% reclamanţilor, cu caracter de pedeapsă, peste ceea ce reprezenta ca atare impozitul fiscal. Curtea a hotărât că procedurile în cauză erau "în materie penală" nu doar în sensul art. 6 (Dreptul la un proces echitabil) din Convenţie, ci şi în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7. În acest context, Marea Cameră nu a identificat niciun motiv pentru a pune sub semnul întrebării constatările pronunţate de Curtea Supremă din Norvegia, potrivit căreia procedura prin care sancţiunea fiscală obişnuită - la un nivel de 30 % - i-a fost impusă primului reclamant privea un aspect "penal" în sensul autonom dat la art. 4 din Protocolul nr. 7.

În cauza de faţă, actele administrativ-fiscale impun restituirea creanţei bugetare în cuantum de 341 964,87 RON reprezentând cele trei tranşe de plată a finanţării, la care se va adăuga dobânda conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Conform prevederilor art. 32 din actul normativ amintit:

"Art. 32

În stabilirea cuantumului creanţelor bugetare se iau în considerare sumele plătite necuvenit de către:

a) autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sau structuri cu funcţii de plată care acţionează în numele acestora;

b) organismele de implementare pentru măsurile din domeniul transporturilor ale programului ex-ISPA;

c) beneficiarii proiectelor finanţate în sistem centralizat de Comisia Europeană din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora ca urmare a săvârşirii unor nereguli, inclusiv accesoriile, respectiv dobânda, costurile bancare, diferenţele nefavorabile de curs valutar, precum şi alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului."

De asemenea, conform art. 42 din acelaşi act normativ:

"Art. 42

(1) Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanţă, respectiv în 30 de zile de la data comunicării titlului de creanţă.

(2) Debitorul datorează, pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanţei bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1), până la data stingerii acesteia, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd altfel.

(3) În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (2), autorităţile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligaţia de a calcula cuantumul acesteia şi de a emite un proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie titlu de creanţă şi care se comunică debitorului. Modelul procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Rata dobânzii datorate este rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.

(5) Sumele reprezentând dobânzi datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor prevăzute în titlul de creanţă se fac venit la acelaşi buget în care se virează şi creanţa bugetară rezultată din nereguli.

(6) Creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate li se aplică toate prevederile aplicabile creanţelor bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2), precum şi a celor prevăzute la art. 21 alin. (14) şi (15)."

Verificând aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că acestea urmăresc exclusiv recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin săvârşirea neregulii, fără a exista un scop punitiv şi fără a fi impusă plata unei sume fixe cu titlu de sancţiune.

Trebuie reamintită explicaţia oferită de iniţiatorii Protocolului 7 la Convenţie, cu privire la sensul urmărit în adoptarea prevederii cuprinse în art. 4, care consacră, în planul CEDO, principiul non bis in idem. Astfel, în raportul explicativ privind Protocolul 7 la Convenţie, la pct. 32, se precizează că art. 4 nu se aplică decât "procedurilor penale". Aşadar, nu există nicio piedică pentru ca persoana în cauză să facă, pentru aceeaşi faptă, obiectul unei acţiuni penale sau al unei acţiuni cu un caracter diferit (de exemplu, al unei proceduri disciplinare, în cazul unui funcţionar).

În subsidiar, dacă totuşi s-ar reţine că procedura administrativă îndeplineşte condiţia de a reprezenta o "procedură penală", procedând la analiza în continuare a celorlalte condiţii, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte condiţia ca cele două proceduri să fi avut ca obiect-"aceeaşi infracţiune", principiul non bis in idem interzice urmărirea penală sau judecarea unei persoane de două ori pentru "aceeaşi infracţiune".

În hotărârea Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (MC), Curtea a admis că, în trecut, a pronunţat diverse abordări, în cadrul cărora a pus accent fie pe caracterul identic al faptelor, independent de încadrarea lor juridică ("acelaşi comportament", idem factum, Gradinger împotriva Austriei pct. 55), fie pe încadrarea juridică, admiţând că aceleaşi fapte puteau constitui infracţiuni diferite ("concours idéal d'infractions" - concurs ideal de infracţiuni, Oliveira împotriva Elveţiei, pct. 25- 29), fie pe existenţa sau inexistenţa unor "elemente esenţiale" comune celor două infracţiuni (Franz Fischer împotriva Austriei).

După ce a examinat sfera de aplicare a dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi infracţiune, astfel cum este enunţat în diferite instrumente internaţionale (Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenţia americană a drepturilor omului) şi a subliniat că abordarea care pune accent pe încadrarea juridică a celor două infracţiuni este prea restrictivă în ceea ce priveşte drepturile unei persoane, Curtea a considerat că art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie interpretat ca interzicând urmărirea penală sau judecarea unei persoane pentru o a doua "infracţiune", în măsura în care aceasta are la bază fapte identice sau fapte care sunt "în esenţă" similare celor care sunt la originea primei infracţiuni [pct. 79-82, a se vedea şi A şi B împotriva Norvegiei (MC), pct. 108]. 25. Aceasta a precizat că punctul de pornire pentru examinarea aspectului dacă faptele din cele două proceduri sunt identice sau sunt în esenţă aceleaşi ar trebui să fie compararea expunerii faptelor care fac obiectul infracţiunii pentru care reclamantul a fost deja judecat cu expunerea faptelor legate de a doua infracţiune de care a fost acuzat acesta [Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (MC), pct. 83]. A subliniat că este irelevant care părţi ale noilor acuzaţii sunt în cele din urmă reţinute sau respinse în procedura ulterioară, deoarece art. 4 din Protocolul nr. 7 enunţă o garanţie împotriva unei noi acţiuni penale sau riscului unei noi acţiuni penale, şi nu o interdicţie privind o a doua condamnare sau o doua achitare. A statuat că trebuie aşadar să examineze faptele care constituie un ansamblu de circumstanţe factuale concrete, care implică acelaşi făptuitor şi sunt indisolubil legate între ele în timp şi în spaţiu, existenţa acestor circumstanţe trebuind să fie demonstrată pentru a putea fi pronunţată condamnarea sau pentru ca noi acţiuni penale să poată fi puse în mişcare (pct. 83-84).

Cu privire la acest aspect, prima instanţă a reţinut că, în speţă, faptele reţinute prin sentinţa penală cu autoritate de lucru judecat sunt aceleaşi cu temeiurile de fapt pentru care au fost emise actele administrativ fiscale.

Înalta Curte constată că în procesul penal au fost reţinute faptele inculpatei B., constând în aceea că, în cursul executării contractului cadru nr. x din 29.12.2009, pentru realizarea proiectului "Înfiinţare staţie automată de incubare ouă", încheiat între S.C. A. S.R.L. şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a derulării procedurilor de verificare/avizare a dosarelor de achiziţii, de autorizare/decontare a cheltuielilor eligibile, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant legal al proiectului, preşedinte al Comisiei de evaluare a ofertelor şi reprezentant legal al S.C. A. S.R.L. a folosit la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - CRPDRP 4 Sud - Vest Craiova documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete, respectiv: declaraţiile pe proprie răspundere date în nume propriu la data de 06.08.2010 şi 03.09.2010, declaraţiile de imparţialitate/confidenţialitate date de inculpatul D. la datele de 19.07.2010 şi 24.08.2010 şi depuse la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împreună cu dosarele de achiziţii lucrări la datele de 06.08.2010 şi 03.09.2010, prin care au fost induşi în eroare funcţionarii autorităţii centrale care au verificat legalitatea/conformitatea procedurii de atribuire a contractului de antrepriză nr. x/23.07.2010 şi a contractului de bunuri nr. x/28.08.2010, eroare fără de care aceşti funcţionari nu ar fi avizat favorabil procedurile şi contractele menţionate, nu ar fi declarat eligibile cheltuielile aferente contractelor încheiate cu S.C. G. şi nu ar fi dispus decontarea din fonduri nerambursabile, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de folosirea sau prezentarea de cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată în concurs real cu infracţiunea de fals în declaraţii, în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 292 C. pen. din 1969.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul D. în calitate de membru al comisiei de evaluare a ofertelor, în cadrul derulării contractului cadru nr. x/12.06.2009, pentru implementarea proiectului "Extindere adăpost pentru îngrăşarea suinelor în comuna Gogoşu, judeţul Mehedinţi", respectiv a procedurii de achiziţie lucrări şi a procedurii de achiziţie bunuri, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încredinţat inculpatului C. declaraţii false (declaraţiile de imparţialitate/confidenţialitate date în nume propriu la 02.10.2009 şi 25.05.2010), în situaţia în care era cumnat de soră (afin de gradul II) cu administratorul S.C. G. (societate ofertantă şi declarată câştigătoare), pentru a le prezenta la APDRP, în acest fel ajutându-l să obţină pe nedrept fonduri nerambursabile (1.272.343 RON - fonduri comunitare şi 318.086 RON - fonduri din bugetul naţional) şi să-i inducă în eroare pe funcţionarii APDRP care altfel nu ar fi dispus plata/decontarea cheltuielilor. Inculpatul D., în cursul executării contractului cadru nr. x, pentru implementarea proiectului "Înfiinţare staţie automată de incubare ouă", a derulării procedurilor de verificare/avizare a dosarelor de achiziţii, de autorizare/decontare (plată) a cheltuielilor eligibile, în mod repetat dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încredinţat inculpatei B. declaraţiile de imparţialitate/confidenţialitate date la 19.07.2010 şi 24.08.2010 (în situaţia în care era cumnat de soră - afin de gradul II cu administratorul S.C. G., societate ofertantă şi declarată câştigătoare), pentru a le utiliza la APDRP, în acest fel ajutând-o să obţină pe nedrept fonduri nerambursabile comunitare (1.021.468 RON) şi din bugetul naţional (255.367 RON), prin aceasta inducându-se în eroare funcţionarii APDRP ce au verificat legalitatea/conformitatea procedurii de atribuire a contractului de antrepriză nr. x/23.07.2010 şi contractului de bunuri nr. x/27.08.2010, eroare fără de care aceştia nu ar fi dispus decontarea din fondurile nerambursabile a sumei de 1.276.835,30 RON, obţinută pe nedrept de S.C. A. S.R.L.

În motivarea soluţiei de respingere a contestaţiei administrative, organele de soluţionare din cadrul APDRP au reţinut următoarele:

1) conform cercetărilor efectuate de echipa de control din cadrul DLAF, s-a constatat existenţa unui conflict de interese între dl. D. (membru în comisia de achiziţii) şi dl. H. (reprezentantul legal al S.C. G. - adjudecatar), motivat de faptul că între aceştia există relaţie de afinitate, în sensul că dl. D. este căsătorit cu sora dlui H.;

2) conform cercetărilor efectuate de Direcţia Naţională Anticorupţie s-a constatat că reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L. şi preşedinte al comisiei de analiză şi evaluare a ofertelor a utilizat documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete în cadrul executării contractului de finanţare încheiat cu APDRP care au avut ca efect inducerea în eroare a funcţionarilor din cadrul APDRP care au verificat legalitatea şi conformitatea procedurilor de atribuire derulate în cadrul proiectului cu finanţare din fonduri europene;

3) procedurile de achiziţie au fost viciate fiind afectate de existenţa conflictului de interese, iar autoritatea contractantă şi-a rezervat, prin decizia de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal din 2012 dreptul de a demara procedura de recuperare a debitului primit cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Prin urmare, este corectă aserţiunea primei instanţe, în sensul că faptele reţinute prin sentinţa penală cu autoritate de lucru judecat sunt aceleaşi cu temeiurile de fapt pentru care au fost emise actele administrativ fiscale.

În ceea ce priveşte întrebarea dacă a fost repetată aceeaşi procedură, art. 4 din Protocolul nr. 7 interzice repetarea procedurilor penale (principiul ne bis in idem) care au dus la pronunţarea unei hotărâri definitive. Acesta consacră nu numai dreptul de a nu fi pedepsit de două ori, ci şi dreptul de a nu fi urmărit penal sau judecat de două ori. Se aplică chiar şi în cazul în care acţiunea penală nu s-a încheiat cu o condamnare [Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (MC), pct. 110-111, în ceea ce priveşte achitarea în urma celui de-al doilea set de proceduri].

Curtea a hotărât că art. 4 din Protocolul nr. 7 interzice în mod clar deschiderea unei noi proceduri în cazul în care prima procedură a încetat definitiv (ibidem). În schimb, art. 4 din Protocolul nr. 7 nu interzice desfăşurarea mai multor proceduri concomitente (litis pendens). Într-o astfel de situaţie, nu se poate pretinde că reclamantul a fost trimis în judecată în mai multe rânduri pentru "o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă" [Garaudy împotriva Franţei (dec.)].

De asemenea, nu este problematic, din perspectiva Convenţiei, faptul că, atunci când există două proceduri concomitente, cea de-a doua încetează ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de încetare a primei proceduri [Zigarella împotriva Italiei (dec.)]. În schimb, în cazul în care a doua procedură nu a încetat, Curtea a concluzionat că procedura s-a repetat şi, prin urmare, a fost încălcat art. 4 din Protocolul nr. 7 (Tomasović împotriva Croaţiei, pct. 29-32; Muslija împotriva Bosniei şi Herţegovinei, pct. 36-37; Nykänen împotriva Finlandei, pct. 47-54; Glantz împotriva Finlandei, pct. 57-64).

Curtea a examinat cazuri de sancţiuni fiscale în mai multe cauze referitoare la Finlanda şi Suedia (Häkkä împotriva Finlandei, Nykänen împotriva Finlandei, Glantz împotriva Finlandei, Rinas împotriva Finlandei, Österlund împotriva Finlandei, Kiiveri împotriva Finlandei; Lucky Dev împotriva Suediei). În aceste cauze, a observat că, în sistemele finlandez şi suedez, sancţiunile penale şi administrative erau impuse de autorităţi diferite, fără ca procedurile să aibă vreo legătură una cu alta: în fiecare cauză, ambele seturi de proceduri s-au desfăşurat separat şi în mod independent, până la încetarea definitivă a acestora. În plus, sancţiunile aplicate în cadrul unei proceduri nu au fost luate în considerare de către instanţa care s-a pronunţat în cadrul celeilalte proceduri, atunci când aceasta a determinat severitatea sancţiunii, şi nu a existat nicio interacţiune între autorităţile competente.

În plus, Curtea a observat că majorările de impozit au fost impuse pe baza unei examinări a comportamentului şi răspunderii reclamantului în temeiul legislaţiei fiscale, realizată independent de evaluarea efectuată în cadrul procedurii penale. Curtea a considerat că această situaţie era diferită de cea din celelalte cauze referitoare la suspendarea permisului de conducere, pe care a trebuit să le soluţioneze, cauze în care decizia de suspendare a permisului s-a bazat în mod direct pe o condamnare previzibilă sau definitivă pentru o infracţiune rutieră şi, prin urmare, nu a implicat o examinare separată a infracţiunii sau a comportamentului în cauză. În consecinţă, a concluzionat că nu exista nicio legătură strânsă, din punct de vedere material şi temporal, între procedura penală şi procedura fiscală.

Astfel, trebuie să se stabilească dacă a existat o repetare a procedurii. În cauza A şi B împotriva Norvegiei (MC), Curtea a examinat sistemul norvegian al dublei proceduri penale şi administrative în cazul declaraţiilor fiscale incorecte. Aceasta a dezvoltat principiul "legăturii materiale şi temporale suficient de strânse" între proceduri. În opinia Curţii, cea mai sigură modalitate de a asigura respectarea art. 4 din Protocolul nr. 7 era să se prevadă o procedură la un singur nivel, care să permită reunirea ramurilor paralele ale regimului juridic care reglementează activitatea în cauză, astfel încât, prin răspunsul său la încălcare, să fie îndeplinite diferitele imperative ale societăţii în cadrul unui singur proces.

Totuşi, CEDO a statuat că art. 4 din Protocolul nr. 7 nu exclude desfăşurarea unor proceduri mixte, chiar până la încheierea acestora, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii. Prin urmare, statul pârât trebuie să demonstreze în mod convingător că procedurile mixte în cauză erau unite printr-o "legătură materială şi temporală suficient de strânsă".

Printre elementele relevante de care se ţine seama pentru a stabili dacă există o legătură materială şi temporală "suficient de strânsă" se numără, în special, următoarele:

- dacă diferitele proceduri urmăresc scopuri complementare şi, prin urmare, abordează, nu numai in abstracto, ci şi in concreto, aspecte diferite ale actului în cauză prejudiciabil societăţii;

- dacă natura mixtă a procedurilor în cauză este o consecinţă previzibilă, atât în drept, cât şi în practică, a aceluiaşi comportament incriminat (idem);

- dacă procedurile în cauză s-au desfăşurat astfel încât să se evite pe cât posibil orice suprapunere în colectarea şi aprecierea elementelor de probă, în special datorită unei interacţiuni adecvate între diferitele autorităţi competente, care să demonstreze că stabilirea faptelor efectuată în cadrul unei proceduri a fost preluată în cadrul celeilalte;

- şi mai ales dacă sancţiunea impusă în urma procedurii care a rămas definitivă mai întâi a fost luată în considerare în cadrul procedurii rămase definitive ulterior, astfel încât, în final, să nu i se impună persoanei în cauză o sarcină excesivă, acest risc fiind cel mai puţin probabil să survină în cazul în care există un mecanism de compensare menit să garanteze că ansamblul tuturor pedepselor pronunţate este proporţional.

Pe de altă parte, Curtea a subliniat că un element important este măsura în care procedura administrativă prezintă caracteristicile unei proceduri penale ordinare, în special caracteristicile sale stigmatizante. În plus, chiar dacă legătura materială este suficient de solidă, condiţia privind legătura temporală rămâne valabilă şi trebuie să fie îndeplinită. Curtea a precizat că nu este necesar ca cele două seturi de proceduri să se desfăşoare simultan de la început până la sfârşit, întrucât statul trebuie să aibă dreptul de a opta pentru desfăşurarea progresivă a procedurilor, în cazul în care această manieră de abordare este justificată de preocuparea pentru eficienţa acestora şi de buna administrare a justiţiei, urmăreşte scopuri sociale diferite şi nu cauzează părţii în cauză un prejudiciu disproporţionat.

Cu toate acestea, trebuie să existe întotdeauna o legătură temporală suficient de strânsă pentru ca justiţiabilul să nu fie afectat de incertitudine şi întârzieri şi pentru a evita ca procedurile să se prelungească în timp, chiar şi în cazul în care sistemul naţional relevant prevede un mecanism "integrat", care cuprinde o latură administrativă şi o latură penală distincte.

Aplicând aceste principii faptelor din speţă, Înalta Curte este încredinţată că în cauză nu se poate reţine repetarea procedurii, ci faptul că procedura penală şi cea administrativă se reunesc într-o procedură mixtă, ca urmare a unei legături materiale şi temporale suficient de strânse.

Examinând pe rând elementele relevante care conduc la această concluzie, Înalta Curte reţine că cele două proceduri urmăreau scopuri complementare (pe de o parte, represiunea penală a făptuitorilor persoane fizice; pe de altă parte, recuperarea finanţării ilegal primite) şi au abordat aspecte diferite ale actului în cauză prejudiciabil societăţii (folosirea de declaraţii false sau inexacte de către reprezentanţii societăţii, în cadrul procesului penal; situaţia conflictului de interes, din punct de vedere adminsitrativ).

Natura mixtă a procedurilor în cauză este o consecinţă previzibilă, atât în drept, cât şi în practică, a aceluiaşi comportament incriminat, raportat la previzibilitatea legii penale, cât şi la previzibilitatea neregulilor consacrate în O.U.G. nr. 66/2011, precum şi raportat la practica judiciară pe acest aspect.

Dar cel mai important argument reţinut de Înalta Curte este acela că procedurile în cauză s-au desfăşurat astfel încât să se evite pe cât posibil orice suprapunere în colectarea şi aprecierea elementelor de probă, în special datorită unei interacţiuni adecvate între diferitele autorităţi competente, care să demonstreze că stabilirea faptelor efectuată în cadrul unei proceduri a fost preluată în cadrul celeilalte.

Astfel, aşa cum se arată în Decizia nr. 5854/28.02.2013, deşi a fost admisă contestaţia administrativă şi a fost anulat procesul-verbal de constatare a neregulii nr. x/2012, în dispozitivul acestei decizii s-a statuat că APDRP a solicitat emiterea unui rechizitoriu, iar în cazul în care se va începe urmărirea penală pentru beneficiar, se va demara procedura de recuperare pentru suma integrală primită de beneficiar ca finanţare nerambursabilă.

Ca urmare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale s-a constituit parte civilă pentru suma de .341.964,87 RON despăgubiri civile cu majorări de întârziere, reprezentând finanţare nerambursabilă de recuperat.

Ulterior, în cadrul procesului penal, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D. şi B. şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.341.964,87 RON despăgubiri civile cu majorări de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului principal conform dispoziţiilor art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În acelaşi timp, în cadrul procesului civil având ca obiect solicitarea benefiociarului de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.02.2014 şi a Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 10145/26.03.2014, prin încheierea de şedinţă din data de 24.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, instanţa de fond din prezenta cauză a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. (Lg. 134/2010), suspendarea judecăţii cauzei până la pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Dolj (procesul penal mai sus amintit). Cauza a fost repusă pe rol la data de 20.03.2018, faţă de soluţionarea definitivă a cauzei penale.

Prin urmare, cele două proceduri au fost interconectate din punct de vedere temporal, chiar dacă nu s-au desfăşurat simultan, statul având dreptul de a opta pentru desfăşurarea progresivă a procedurilor, în cazul în care această manieră de abordare este justificată de preocuparea pentru eficienţa acestora şi de buna administrare a justiţiei, urmăreşte scopuri sociale diferite şi nu cauzează părţii în cauză un prejudiciu disproporţionat.

Înalta Curte consideră că, faţă de existenţa legăturii temporale suficient de strânse pentru ca justiţiabilul să nu fie afectat de incertitudine şi întârzieri şi pentru a evita ca procedurile să se prelungească în timp, se poate concluziona că sistemul naţional a reglementat un mecanism "integrat", care cuprinde o latură administrativă şi o latură penală distincte, cu efecte separate. Procesul penal a avut ca obiect tragerea la răspundere a persoanelor fizice considerate vinovate, în timp ce pe latura administrativă, retragerea administrativă a finanţării produce efecte pe planul consecinţelor unor viitoare solicitări de finanţare (consecinţe ce nu ar fi rezultat din simpla condamnare penală a reprezentanţilor societăţii).

În fine, Înalta Curte reţine că sancţiunea impusă în urma procedurii care a rămas definitivă mai întâi a fost luată în considerare în cadrul procedurii rămase definitive ulterior, tocmai prin reţinerea incidenţei prevederilor art. 28 din C. proc. pen.

Nu se poate reţine că persoanei în cauză i s-a impus o sarcină excesivă, în condiţiile în care există un mecanism de compensare menit să garanteze că ansamblul tuturor pedepselor pronunţate este proporţional.

Cât priveşte apărarea recurentei în sensul că aceasta este supusă riscului executării de două ori a sancţiunii restituirii finanţării nerambursabile ilegal folosite, Înalta Curte constată că atât C. civ., cât şi C. proc. civ. consacră remedii juridice previzibile şi la îndemâna debitorului personaă juridică pentru a reclama şi împiedica producerea unei asemenea consecinţe: contestaţia la executare (în cazul unei executări silite), plata nedatorată sau îmbogăţirea fără justă cauză (în cazul unei executări voluntare).

Înalta Curte mai are în vedere şi dispoziţiile art. 44 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora:

"(1) Plătitor al creanţelor bugetare rezultate din nereguli şi al dobânzii datorate este persoana juridică, entitatea sau asocierea fără personalitate juridică sau persoana fizică stabilită ca debitor prin titlul de creanţă. Persoana fizică nu poate fi stabilită ca plătitor al creanţelor bugetare rezultate din nereguli decât în calitatea acesteia de beneficiar de fonduri europene şi/sau de fonduri publice naţionale aferente acestora.

(2) În cazul în care creanţa bugetară rezultată din nereguli şi dobânda datorată nu a fost achitată de către persoanele prevăzute la alin. (1), debitor devine persoana juridică sau fizică prevăzută la art. 25 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003*), republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1) privind persoana fizică."

Astfel, poziţia reclamantei de persoană responsabilă civilmente din cadrul procesului penal nu asigură identitatea cu aceea de debitor al creanţei bugetare, chiar dacă partea responsabilă civilmente răspunde solidar cu inculpatul condamnat.

Pe de altă parte, aplicarea principiului non bis in idem nu are ca esenţă ideea evitării dublei executări pe latură civilă a deciziei de recuperare a prejudiciului, ci evitarea repetării- faţă de aceeaşi persoană - a unei "proceduri penale" în sens CEDO.

În concluzie, Înalta Curte statuează că, deşi aparent reclamantei i-au fost impuse sancţiuni diferite de către două autorităţi diferite, în cadrul unor proceduri diferite, între acestea există o legătură materială şi temporală suficient de strânsă pentru a considera că acestea fac parte dintr-un mecanism integrat de sancţiuni reglementat de dreptul naţional, astfel încât această procedura mixtă nu constituie o repetare a procedurii penale în sens restrâns.

Faţă de cele deja statuate, nu se mai pune analizarea afirmaţiilor din recurs ce ar părea să se refere la încălcarea principiului irevocabilităţii actelor administrative şi a principiului proporţionalităţii.

6.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar J. împotriva sentinţei nr. 330/2018 din 12 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.